1,836 matches
-
zăceau pe jos și ne rugau să le luăm cu noi copiii și femeile. Grimoald și Rodoald își căutau din ochi deznădăjduiți surorile. Dar și ele, din instinct sau trase de alții, se pierduseră în întunericul pădurii, printre muri, și duse au fost. Avarii se apropiau. Am luat-o la goană pe drumul pe care venisem, lăsându-i pe ceilalți în mâna sorții. La un moment dat calul mi s-a lovit cu crupa de o cracă și a virat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
frumoasă și Îndepărtată, dincolo de ferestre sau deasupra capului lor - cuibărit Între picioarele mamei, strâns și Înfundat la pieptul ei, lipit de ea, mereu prins, Îmbrățișat și salvat. O, dac-ar fi toată ziua așa - acest mod de a fi transportat, dus, protejat, și apărat - apropiați, strâns, strâns, noi doi. Un țigan Începu să cerșească apăsând cu furie tastele unui acordeon, Începu apoi o Cucaracha stridentă pe care călătorii o primiră cu repulsie. — E o adevărată invazie, spuse celălalt bărbat, atârnat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Era suficient să strige careva uite hoțul că erau imediat trași în țeapă cei asupra cărora erau aruncate vorbele. Gheară trecuse nu de mult prin cetatea Târgoviștei și-și văzuse un văr. Avea fața vânătă și clănțănea ușurel, cu ochii duși, atârnat într-un par care îi intrase printre picioare și îi ieșise pe la ceafă. Așa că se hotărâseră repede. Săpaseră o groapă lângă stejarul în care îl aninase Zogru, apoi îl îngropaseră de viu, cu mâinile legate la spate și fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și-l ținea doar pentru evenimente speciale. A tras în el cum l-a văzut pe mal, zgribulit ca o cioară plouată, și nici nu s-a mai uitat să vadă cum cade; a luat-o imediat de unde venise și dus a fost. Pentru Teodosie și pentru Zogru a fost cumplit, căci săgeata era otrăvită cu un amestec care intra greu în sânge. Nu putea să iasă, căci i se rupea inima de Teodosie și avea impresia c-ar fi murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Soarele bătea pe buza pământului și călugării se pregăteau de vecernie. În urma lui Ioniță plutea un abur subțire, mov și risipit. La poartă, a întins câțiva galbeni unuia, tot așa, zâmbind cu un singur obraz, învăluit în ceața violetă, și duși au fost. Siguranța Eliberatorului, modul lui liniștit și operativ îi impuseseră respect atunci, iar acum încă și-l mai amintea ca pe un ins pozitiv. Și nu putea să nu recunoască înrudirea: Andrei Ionescu avea același gen de luciditate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
moment dat, de liniște și toropeală, a sărit în apă, așa, mai mult ca să trezească lumea. Erau departe de țărm, la mama dracu’, și amândoi erau obosiți. Când Lili a atins apa, Zogru, luat pe neașteptate, a țâșnit instinctiv și dus a fost. Știa că în apă îi este greu să se descurce, însă în apa mării nu știa exact ce-o să i se întâmple și-a aflat într-un mod dramatic. Mai întâi, apa l-a supt ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
făceam. Când somnul dulce mă prindea La piept cu drag eu le strângeam. Acum, când vine primăvara, Pe toate iar o să v-adun Să ne jucăm iarăși frumos În curte, la umbra de alun. Porni luceafărul Drag copil din vremuri duse Ce prin crâng de mic cutreierai Și dormind ades’ lângă izvoare Ai cuprins în versuri al naturii glas. Cu lumina minții tale, Suflet blând, rătăcitor, Ai deschis prin nouri poarta Spre tărâmul viselor. Ai visat prea mult și sincer Spre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de pământ, apoi s-a întors și s-a îndepărtat înainte ca cele patru surori s-o acopere cu pământ, flori și bocete. La două luni după ce Ada a murit, Bilha a intrat și ea în cortul roșu. Cu Ada dusă și fără vreo altă femeie în vârstă în jur, Lea, cu copilul la sân, a devenit mama primitoare. A salutat-o pe nou-venită și i-a arătat cum să se descurce cu sângele, cum să renască o dată cu luna, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a obiectat, pentru că avea astfel ocazia să-i toarne în băutură niște ierburi care să-l adoarmă: - Bea, frate, a zis ea cu glas dulce, în timp ce el dădea pe gât prima cupă, bea, încă una. Într-o oră, Kemuel dormea dus. De câte ori se trezea, Rahela se ducea în cortul lui și se prefăcea că-i răspunde la avansurile lui nerușinate, doar pentru a-i turna o cupă și încă una, astfel înct Kemuel a dormit toată ziua și cea următoare. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în care se ducea să asiste la vreo naștere. Eu mergeam rareori cu ea după lăsarea întunericului, pentru că îmbătrânisem. Dimineața mă dureau picioarele, iar mâinile îmi erau înțepenite, dar mă consideram norocoasă, pentru că nu eram nici neputincioasă, nici cu mințile duse. Aveam destulă putere să mă ocup de casă și de Benia. El rămăsese la fel de puternic și de sigur, cu ochii la fel de limpezi, cu aceeași dragoste neclintită și neschimbată ca soarele pentru munca lui și pentru mine. Ultimii mei ani au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
memo-ul pe birou. Se întâmplă ceva. Are legături de rudenie atât cu BLLC Holdings, cât și cu Glazerbrooks, știai ?? De ce nu a spus nimănui? Și acum mi-a interzis intrarea în clădire, ceea ce în sine e destul de dubios... Par complet dusă. Par o fostă angajată plină de venin, chinuită și frustrată de resentimente. Adică exact ceea ce sunt. În timp ce privirea îmi coboară pe mesaj, îmi vine instantaneu în minte imaginea bătrânei cu ochi scoși din orbite care stătea la colțul străzii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Trebuie să fac eforturi să mă stăpînesc, ca să nu fac cum am făcut mai demult, cînd am dus-o pe fina mea Amy să vadă Tarzan, desenul animat Disney și, atunci cînd s-a aprins lumina În sală, ea dormea dusă, iar eu eram plînsă toată și o droaie de puștiulici de patru ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să spun că e o poveste extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lîngă mîna mea. Ridic ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi șansa unei noi cariere pentru tine. — Dar nu vreau o nouă carieră ! — Ei bine, ar trebui să vrei ! Tu ai idee cît cîștigă Monica Lewisky pe an ? — Ești nebună, spun uluită. Ești nebună de legat, ești total și complet dusă... — Emma, nu fac decît să acționez În interesul tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de secunde. Mă holbez la ea, ținundu-mi respirația. Apoi, brusc, parcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înguste, le tot schimbă În fel și chip. Când nu i-a mai ajuns nici asta, s-a apucat să-l Învețe pe unul dintre fiii săi cum e cu formele. Pe fiu Îl cheamă Dilc iar acesta, cu mintea dusă tot la formele astea, a Început să se Întrebe dacă n-ar putea să facă cu ele și altceva decât făcuse taică-său. Ei, bine, Dilc ne-a pus acum vreo cinci veri să facem niște case care să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o și Ravelstein mai târziu. Mă mir și eu că m‑am lăsat folosit. - Urmăreai să‑i faci pe plac soției tale. Țineai să aibă o părere bună despre tine. Și probabil că Ravelstein a simțit că te‑ai lăsat dus. Că ai ales calea cea mai ușoară... - Mă consolam, cred, spunându‑mi că totul nu‑i decât o absurditate franco‑balcanică. Într‑un fel, nu‑i puteam lua În serios pe fasciștii din Balcani. Când se aducea nota de plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
îmboboceau, iar vocea aceea nu mai era o voce de șansonetist, ci venea din interiorul ei, un fel de revărsare a cântecelor închise în fiecare strop de sânge, în fiecare zvâcnet al inimii, melodii venind și plecând din ea în dusul repirției. Tresări dintr-o dată speriată. Dacă toată avalanșa aceea de trăiri ciudate, neobișnuite, nu era doar joc și răsfăț al îchipuirii, nu era doar beție a simțurilor? Dacă miracolul era chiar în ea, în tot trupul ei, nu venea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mâinii întinse spre ea. - Vă rog... Ca vrăjită, se urni spre el, așa goală cum era. O înlănțui, rotindu-o ușor. Aznavour tocmai începuse să îngâne Boema lui. Se mlădia după pașii lui. Un dansator perfect, inventând parcă mișcările după dusul cuvintelor, descoperindu-le sensurile ascunse. Făcându-le să se nască atunci pline de arome de timp vechi, încărcate de aburul greu al nostalgiilor și amintirilor nenăscute încă. Cuvinte tăinuite până atunci în cine știe ce cotloane de suflet și el chemându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Toți îngerii vă lăsau acolo, la zbârnă, mult și bine. Dom’ Goncea v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul încă era cu ferma aia cu tractoarele din Deltă. Ce tot o dați cu îngerii... Chiosea dormea dus, cu gura întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii bărbii nerase. Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spus, maestrul Pârțângău o lungește cât e cazul. - Știu, Vergilică, da eu nu mai apuc momentul. Pigasie mi-a spus că a venit sorocul și gata. Decât că mă gândeam și eu, că am mai citit chestii d’astea cu dusul dincolo. De ce nu mi se arată toată viața? Crezi că n-aș vrea s-o mai văd? Că am avut și eu o viață... Burtăncureanu nu vrea să mă scrie. L-a arvunit Goncea și acum îl prelucrează numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doar umbrele din moleciunea mitrei tresăltând, ca și cum o porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse urcând până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile necălcate de altă urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
facă, damblagise, când a fost chestia din șaișopt nevastă-sa l-a lăsat, a plecat în Israel și el ajunsese de se ținea cu o fată tânără cu care trăia, pictoriță, și i-a luat aia tot ce agonisise și dusă a fost, nimeni nu i-a mai dat de urmă și nici el nu putea să spună ce și cum, că-l băga la ilicit, a făcut congestie la creier de supărare, l-a internat fiu-su la sanatoriu nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și rame dacă vrea familia, tragem și pă sidi, avem și adresă pă internet, avem servicii diversificate, tarifele sunt satisfăcătoare, totul bine organizat, că mai e și ecoul ăla care vine și mă anunță din timp care e cam pe duse-lea, adică nu-mi spune fix cine ce și cum, dar mă pregătește să pot studia terenul, să nu mă ia chiar nepregătită. Acuma de-asta am venit la biserică, la părintele Ioachim, că vin să mă spovedesc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
te găsesc... - Te-am așteptat, surâse ea. Cu o deznădejde pe care, acuma, nu o mai înțeleg. Dar atunci... Veneam aici, la căpitănie, să-mi mai molcomesc sufletul. Mă așezam pe banca aia, mă uitam cum se duce Dunărea în dusul ei și te așteptam. La cinci seara, când venea pasagerul, credeam că ai să apari. Închideam ochii și așteptam să te-așezi lângă mine și să-mi spui ceva. Orice, numai să te-aud. El se răsuci și dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trup. Venea în vizită ferchezuită ca o împărăteasă egipteană, și când întorcea repede capul, dintre riduri îi cădeau fragmente minuscule de pudră. Mă săruta pe amândoi obrajii, lăsându-mi salivă pe colțurile gurii, iar când se îndepărta îi vedeam rujul dus, pierdut printre crâmpoțelile buzelor. Mă mângâia mereu pe creștet și pe antebraț. Când rămâneam singuri, se uita la mine cu capul aplecat puțin într-o parte, ducându-și mâna la obraz, și cu o unghie scurtă și ascuțită, tăiată special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mi-a dat prin cap să-l iau peste picior; a adormit aproape instantaneu, de parcă l-ar fi scos cineva din priză. Am mai rămas să citesc o vreme. Hugo s-a răsucit și s-a încolăcit în jurul meu, dormind dus, cu brațul greu trecut pe după mijlocul meu. Am simțit un nod atât de mare în gât încât a trebui să las cartea deoparte și să sting lumina. Într-un fel, mi se părea că pe întuneric aveam voie să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]