1,522 matches
-
unde locuia. Piața era o oază indolentă de liniște unde totdeauna se jucau câțiva copii, căci pe-acolo nu circulau tramvaie și arareori automobile, câțiva bătrâni veneau să se însorească în după-amiezile fragile și blânde de toamnă, când frunzele unei duzini de castani sălbatici care creșteau exilați acolo, după ce tremuraseră în vântul de miazănoapte, se rostogoleau pe pavaj sau acopereau șederea băncilor de lemn vopsit totdeauna în verde, în culoarea frunzei proaspete. Acei arbori domesticiți, urbani, în formație corectă, care, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu îl putea evita. Și atunci au găsit petele de pe plămânii soției. Nici nu înțeleg de ce au fost mirați. Adevăratul șoc ar fi fost dacă nu ar fi avut toți cei din tabără pete pe plămâni sau tuberculoză sau o duzină de alte boli și cusururi. Corpul meu își adăpostea propriile amintiri ale acelor ani când fusesem închis într-un pod, ca un suvenir părăsit, trăind cu cartofi putreziți și fasole mucegăită, deși nu știam asta pe atunci. Dar soția polacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fi putut spune; și copii care tremurau când trebuiau să se așeze la rând pentru cină, pentru doctor sau pentru duș; și bărbați și fete cu ochi obosiți, cu zâmbete știrbe și cu un răspuns gata pentru orice întrebare, o duzină de răspunsuri, doar să le spui pe care voiai să îl auzi. O fată, care avea părul lung și blond și își tot trecea degetele prin el, parcă pentru a se asigura că încă îl mai avea, îmi zâmbea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bătrân leșină. Și la capătul pavilionului, o suliță de lumină pătrundea printr-o deschizătură în peretele de metal. Era orbitoare. Era America. Mulțimea fremăta. Oamenii căutau coada potrivită. Funcționarii dădeau indicații, îndrumau oamenii și cereau interpreți. Voluntari de la peste o duzină de agenții încercau să ajute, își pierdeau răbdarea și țipau la oamenii îngroziți pe care veniseră să îi ajute. Mi-am găsit locul la capătul unei cozi. Înainta câțiva centimetri, apoi se oprea pentru ca bărbații și femeile să își caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
așa cum am face cu o tumoare sau cu o aluniță. Apoi apropiem marginile pielii slăbite. Dacă suprafața e prea întinsă, grefăm piele, dar sunt sigur că nu va fi nevoie în cazul dumneavoastră. Al dumneavoastră este doar un tatuaj de duzină. Doar un tatuaj de duzină, sunt milioane ca al meu. Cel puțin fuseseră milioane odată. Acum erau mai puține, și nu mulțumită doctorului Miller și colegilor lui. Dar nu voiam să mă gândesc la asta. Faptul că alții muriseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tumoare sau cu o aluniță. Apoi apropiem marginile pielii slăbite. Dacă suprafața e prea întinsă, grefăm piele, dar sunt sigur că nu va fi nevoie în cazul dumneavoastră. Al dumneavoastră este doar un tatuaj de duzină. Doar un tatuaj de duzină, sunt milioane ca al meu. Cel puțin fuseseră milioane odată. Acum erau mai puține, și nu mulțumită doctorului Miller și colegilor lui. Dar nu voiam să mă gândesc la asta. Faptul că alții muriseră cu tatuajele lor nu însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
câștigat premiul Pulitzer. Peste tot prin America, în fiecare seară, un Otto al vreunei companii de teatru mobile apărea pe scena transformată într-o anexă secretă, pentru a descoperi jurnalul fiicei lui, o Anne și un Peter se îndrăgosteau, iar duzini de versiuni ale tatălui meu, înalt, scund, gras, slab, îmi luau pâinea de la gură. Peste tot în lume. În Amsterdam, regina asistase la o reprezentație și fusese impresionată, oameni de rând ieșeau din sală transfigurați. Ei nu erau naziști. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ușa fără un cuvânt. Îmi părea rău că era supărată, dar trebuia să îmi iasă banii la numărătoare. Am luat-o de la capăt. De data asta suma mi-a ieșit bine. În seara următoare i-am adus lui Madeleine o duzină de trandafiri. Mi-a mulțumit, a spus că sunt frumoși și m-a rugat să dau jos vaza înaltă din dulap. M-am simțit ușurat. Mă neliniștisem din pricina nopții trecute, deși tot nu vedeam ce e în neregulă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întoarse de la vitrină. Am plecat mai departe. La restaurant, am reușit să fac rost de un separeu. Nu era prea liniștit, dar nici la fel de zgomotos ca mesele din centrul încăperii. Comenzi strigate, zornăit de farfurii și ecoul a peste o duzină de conversații curgeau dinspre tavanul înalt. Mi-am cerut scuze pentru zgomot și am explicat că la această oră, în acest cartier, prânzul era de obicei foarte aglomerat. —Americanii sunt mereu grăbiți, spuse ea. —Nu sunteți americancă? —Locuiesc în Amsterdam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
deasupra casei sau poate pur și simplu nu avusesem ocazia să îl văd din această perspectivă avantajoasă. Am pus harta la loc în buzunar, m-am ridicat și am traversat canalul. Nu mă rătăcisem, bineînțeles. Trecusem pe lângă o jumătate de duzină de indicatoare care arătau drumul. Cum să descriu plimbarea prin casă? Trecutul meu era pretutindeni și nicăieri. Intra ca pietrișul între șipcile podelei, tocit și lucios de milioanele de pași. Strălucea spre mine din harta pe care urmăream înaintarea aliaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Și totul era greșit. Era tot atât de greșit pe cât de adevărate erau amintirile mele din toți acei ani, chiar și atunci când nu îmi aminteam prea bine. În locul tăcerii pe care o respectam era o foială de pantofi făcuți în peste o duzină de țări și murmurul de „scuzați-mă“ și de „mulțumesc“ în diferite limbi, și șoaptele respectuoase de evlavie și groază. Dar acești oameni nu știau ce este o șoaptă, pentru că nu puteau concepe răul pe care îl putea face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Doamne ferește! - să alegi și posibilitatea cealaltă. Am dreptate sau nu? Iar prin faptul că ai copii - să dea Domnul să fie sănătoși - ai respectat porunca „Creșteți și vă Înmulțiți“. Trăind În Țara lui Israel - ai respectat deja cam jumătate de duzină de porunci. Iar dacă vreodată te simți bucuros - ai respectat Încă o poruncă. Fiecare câștigă. Câteodată poți să fii dator În ceruri, dar niciodată nu ți se taie creditul. Primești credit nelimitat. Iar Între timp, pentru puținele porunci pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
drept „primitiv“, în timp ce pupitrele, date cu lac maro și prevăzute cu chei aurite, nici măcar nu meritau vreun comentariu. Ele nu erau decât „tipice“ pentru mizeriile astea ieftine, oferite de ditamai fabrica în formă de cub de la capătul satului. Mobilă de duzină pentru oameni lipsiți de gust. Noi, băieții, găseam totuși pupitrele cât se poate de practice, aveau sertare pe ambele părți și ni le puteam încuia. Atâta doar că tăbliile s-au curbat în scurtă vreme, sertarele se descleiau, cărțile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să ridice firma cu capitalul, cu relațiile, cu știința lui, și s-o transforme într-o întreprindere industrială care va figura printre primele din țară. Dar ei n-au fost în stare, aveau să toarne ciment în procente mici și duzini de malaxoare, la fel ca atâtea alte uzine, conduse de oameni care considerau mai importante călătoriile sau câte-o „escapadă“. Și tata-mare se opinti ridicându-se, stătu încă-o clipă pe loc fără să-și privească fiii, pe urmă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pierduseră mult din fascinație. Deveneau tot mai mult doar piatră și lut. Tata stătea în fața magazinelor de optică, se uita la vitrine și noi așteptam până se sătura de privit. Voia să cumpere un ochean, evident, nu un model de duzină - și, firește, nu un binoclu de câmp -, ci, pur și simplu, un binoclu cu o capacitate apreciabilă de mărire a obiectelor, dar și cu un câmp vizual cât mai larg. „Ideal“ în ce priveau vizibilitatea și posibilitățile de observație ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care merg mă trădează ca fiind o rasă separată, nu tocmai o femeie în adevăratul sens al cuvântului. După ce deschise câteva uși duble cu un gest dramatic, m-am pomenit în fața unei mese lungi, a unei table și a unei duzini și ceva de minione entuziaste care mă priveau fix. Am încremenit, neavând curajul să intru în ceea ce părea o arenă pentru lupte cu gladiatori și unde eu aveam să fiu fie Russell Crowe, fie leul. În ambele cazuri, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și de care, totuși, nu mă pot dezlega. Zadarnice îmi sunt străduințele, de atâția ani încoace”, - recunoscu Ferdinand Sinidis, răsucindu-și o țigară. ...Ca să-mi ucid sufletul, trec călcând peste cadavre pe drumul sterp și fără orizont al oamenilor de duzină. Pornesc cu gloata spre abator, ca o vită inconștientă. Asta nu înseamnă degradare, ci mai degrabă o încercare eroică de a străbate prin lume pe un drum greu, dar fără ocoliri păgubitoare. Drumul mi-l deschid cu coarnele și rumeg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am reținut nici un nume, fie el de cavaler, de țăran sau de cerșetor. N-a mai rămas nimic, nici o afurisenie rostită de vreun preot, nici un țipăt de vrăjitoare. Și totuși trebuie să fi curs fluvii de sânge, cel puțin o duzină de ruguri să fi fost ridicate și aprinse cu făclia înmuiată în smoală, căci spre sfârșitul primului capitol toți eroii erau morți: decapitați, sugrumați, trași în țeapă, arși sau sfârtecați. Mai mult încă: nu mai rămăsese nimeni care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a supraviețuit ultimului război și care astăzi slujește, cu toată somptuozitatea specifică epocii întemeietorilor, drept sediu al unei bănci poloneze - un ziar local din Danzig publicase, cu câteva rânduri sub numele lui, poeme cu mai multe strofe, plăcut rimate: o duzină bună de poezii închinate primăverii și toamnei, una de Ziua Morților și una de Crăciun, pe care eu le-am găsit acum, adunate ca tăieturi din ziare, în acel cufăr ce a devenit călăuzitor pentru mine - așa a evaluat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
onoare și moare“, „sânge și înfrânge“, „fanfare și ardoare“ ar trebui să mă îngrozească retroactiv. Sau dacă, în fragmentul din primul meu roman, și-ar fi găsit expresia absurdități rasiste pe socoteala sărmanilor kașubi: un cavaler cu capul lunguieț decapitează duzini de slavi cu capul rotund. Și alte produse ale demenței inoculate. În cazul cel mai bun, sunt sigur că într-un teanc de desene, dacă acestea ar fi fost găsit, de nu în pod, atunci în pivnița casei cu chirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care se află bucătăria. Și noi, recruții, primim de acolo o fiertură din malț sau din orz în care, așa se șușotește, se amestecă și bromură, ca să ne potolească anumite pofte. Dar ceea ce trebuie eu să livrez jumătății de duzină de sergenți și sergentului major cât mai fierbinte cu putință a ajuns să aibă gust datorită boabelor de cafea adevărată. În orice caz, din cănile mari vine miros de cafea adevărată. Drumul până acolo și înapoi îmi înjumătățește timpul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot ce găseau prin pădure, de pildă ridichi sau gura leului. Unii fierbeau chiar și rădăcini. Un subofițer care, cum spunea el, ca ocupant avusese șansa să petreacă ani minunați în Franța, și-a scos din raniță rația suplimentară, vreo duzină de broaște săltărețe pe care le prinsese într-o băltoacă din pădure, le-a tranșat de vii și le-a gătit laolaltă cu spanacul. Barăcile lagărului nostru, în care două priciuri de lemn continuându-se fără trecere dintr-unul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din basme, direct în țara belșugului. În același timp, acolo își găsise de lucru o grupă de DPs, așa cum erau numite acele displaced persons, conform prescurtării inscripționate pe spate, și anume la spălat și la călcat rufe. O jumătate de duzină de tineri evrei, care numai favorizați de hazard supraviețuiseră în diferite lagăre de concentrare și care acum voiau cu toții să se ducă în Palestina, dar nu aveau voie. Ca și noi, erau uimiți de cantitatea mare de resturi de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căni cu lapte. Oriunde stătea, se ducea sau se apleca rezulta o imagine. Atât de irezistibilă era atracția pe care o exercita, încât precis că, mergând pe urmele mirosului de grajd pe care îl emana, am dat drumul la vreo duzină de poezii, care-mi ieșeau din mână în ritmuri hodorogite: mâzgălite pe fugă între recoltatul morcovilor și tăiatul lemnelor. Împrejurimile, acolo, nu prea stimulau coarda lirică: un peisaj ba împărțit în proprietăți sub lumina soarelui, ba estompat de ploaie, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un peisaj ba împărțit în proprietăți sub lumina soarelui, ba estompat de ploaie, fără nici un fel de ridicături, în afara turlelor de la bisericile din sate. Noaptea, argatul care sforăia; peste zi, vocea țăranului care arunca în aer pătratul curții, în plus duzina de vaci, mulse de mâna unei zeițe cu gene de un blond ce dădea aproape în alb. Era de nesuportat. Așa că am plecat mai departe, pe atât de nesătul, pe cât de mult mâncasem în gospodăria țăranului; cealaltă foame a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]