KorAP: Find »[drukola/base=ecleziastic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...110 >

2,734 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420

totală a credincioșilor care încă din primele secole le-au acordat spontan, ținînd seama, în special aceia care proveneau de la sinagogă, de străvechea dispoziție 276. Și încă în secolul al VI-lea, Iustinian a interzis folosirea forței sau a pedepselor ecleziastice pentru obținerea de cîștiguri; decret care a fost publicat se pare la insistențele unor Episcopi care doreau să păstreze vechile obiceiuri 277. Biserica putea să impună ceea ce mai înainte a fost obicei. A făcut acest lucru mai întîi în mod

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
lucru s-a întîm-plat odată cu ivirea zorilor feudalismului în secolul al VIII-lea279. 138. Și aici trebuie să luăm în considerare faptul că Evanghelia a adus în lume un nou tip de drepturi, pe care noi le-am putea numi drepturi ecleziastice. Mai înainte nu erau cunoscute decît drepturile de strictă justiție și acțiunile de binefacere; primele admiteau forța exterioară și violentă, cele din urmă rămîneau cu totul libere. După aceste două forme morale de lucru, divinul Legiuitor care a reformat Pămîntul

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
reformat Pămîntul a introdus o a treia, în care se exemplifică perfect dreptul încredințat de El sfinților slujitori de a trăi din altar, susținînd acest drept prin amenințarea cu pedeapsa celestă; și de o astfel de natură sînt și numirile ecleziastice interzise sub pedeapsa pe care Biserica o poate impune de a-l separa pe cel ce le încalcă, îndepărtîndu-l de corpul de enoriași și privîndu-l așadar de bunurile sale în favoarea comunității. Acest gen de pedepse prin care Biserica își apără

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
și străină conducerilor temporare, după cum Cristos dăduse învățătură prin acele cuvinte: Voi știți că domnitorii națiunilor le stăpînesc, iar cei mari le țin sub puterea lor. Între voi să nu fie astfel"280. Ce s-a întîmplat atunci cînd bunurile ecleziastice nu au mai fost folosite în mod liber de Biserică, ci au devenit supuse puterii temporare? Ceea ce trebuia să se întîmple: puterea temporară și-a însușit forța, căci alt lucru nu avea și nu cunoștea, și atunci a crezu in

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
decît cea prin care se confundau proprietățile libere și liber donate Bisericii cu feudele, care le absorbeau pe toate celelalte, dînd impresia că toate lucrurile Bisericii aparțineau Seniorului feudal căruia îi slujeau chiar oamenii Bisericii. Dovada acestei servituți a bunurilor ecleziastice este marcată și în limbajul vremii, dat fiind că Bisericile se numeau mîini moarte, ceea ce însemna o clasă de servi 282, vocabular injurios care nu a mai dispărut. Acolo unde este semănat răul, după ce au fost sădite în ascuns cele

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
fost sădite în ascuns cele mai otrăvitoare roade în rîndul Clerului, s-a ajuns la spolierile moderne ale Bisericii, iar decretul solemn din 24 noiembrie 1789, prin care Adunarea națională a Franței a declarat bunuri la dispoziția națiunii toate proprietățile ecleziastice, preluînd astfel, în numele civilizației, aceste moșteniri ale rămășițelor Feudalismului. 142. Al doilea principiu care apăra Biserica de corupția spre care puteau conduce bunurile temporare a fost ca "acestea să fie posedate, administrate și înstrăinate în comun". Astfel, primii credincioși depuneau

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
tîrziu i-a fost interzis în mod expres Bisericii să conceadă unui individ aparținînd Clerului vreo parte a bunurilor, separîndu-le de masa comună, după cum demonstrează un înscris din secolul al V-lea atribuit sfîntului Papă Gelasiu; și aceasta pentru ca bunurile ecleziastice să fie mai bine administrate și păstrate 286. Din același spirit al Bisericii a fost dictată legea lui Valentinian care interzice să se lase legații testamentare sau moșteniri indivizilor care aparțin Clerului secular sau regular 287, lege de care nu

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
și dispozițiile canonice, dar fără putința de a fi păstrate. Ce nefastă cauză a împiedicat acest lucru, dacă nu încă o dată barbarul sistem al feudalismului? 145. Feudalismul a impus o servitute personală, respingînd, fie și numai prin aceasta, orice caracter ecleziastic care constă în libertate. Dar și bunurile feudatarului au devenit obiecte ale servituții, mai mult, au căpătat o servitute aparte, consecință a servituții personale a celui care se bucura de ele; o nouă motivație a opoziției sale intrinseci împotriva spiritului

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
Dar și bunurile feudatarului au devenit obiecte ale servituții, mai mult, au căpătat o servitute aparte, consecință a servituții personale a celui care se bucura de ele; o nouă motivație a opoziției sale intrinseci împotriva spiritului Bisericii și a cerințelor ecleziastice. Și în adevăr, în divina constituție pe care Cristos a lăsat-o Bisericii, personalitatea slujitorilor săi dispare; aceștia nu se reprezintă pe ei înșiși, ci Biserica; este vorba de corpul Bisericii care lucrează prin intermediul lor pentru a căpăta virtuți pentru

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
divin se alimenta; mîinile săracilor, ale văduvelor, ale leproșilor, ale sclavilor, ale pelegrinilor, ale tuturor nevoiașilor deveneau prețioase scrinuri în care Biserica își păstra comorile ferite de rapacitatea omenească; și făcînd toate acestea, maica enoriașilor nu se îndepărta de slujirea ecleziastică, fiindcă este vorba aici de o slujire în spiritul iubirii materne și al mizericordiei creștine.293. Dar vasalul, servul care trebuie să se gîndească să-și slujească Domnul, iar prin acest serviciu trebuie să administreze posesiunile, are deja un alt

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
în spiritul iubirii materne și al mizericordiei creștine.293. Dar vasalul, servul care trebuie să se gîndească să-și slujească Domnul, iar prin acest serviciu trebuie să administreze posesiunile, are deja un alt scop, esențial diferit, care nu mai este ecleziastic; el nu mai este bonus miles Christi Jesu, dacă se implică în afaceri trecătoare care contravin preceptului Apostolului 294; nu se mai regăsește în Biserică, ci este un om izolat, un om ca toți ceilalți, un curtean care slujește intereselor

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
care îi făcea să fie atît de puternici întru Cristos în făurirea binelui și, astfel, minunatul și strălucitorul corp al Bisericii din vremurile sale bune a permis separarea diocezelor în State și seniorii și a sfărîmat în bucăți și bunurile ecleziastice, care prin uniunea sau dezagregarea lor reprezintă efectele și, în parte, formează cauza unității morale a dezagregării persoanelor; și s-au fărîmițat pînă ce au ajuns să fie administrate și uzufructuate aproape în întregime de diverși Clerici; de aici sensul

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
partea conducătoare. În vremurile dintîi ale Bisericii, marea idee care înflorea în toate sufletele creștinilor era aceea a unității; și, de aceea strălucea și domnia, și unitatea întru Cristos, prin toate gîndurile și cuvintele credincioșilor, ale Clerului, în toate dispozițiile ecleziastice, în schimburile ce se făceau, în administrarea bunurilor pe care le posedau. Feudalismul s-a întemeiat pe o idee cu totul opusă, deci pe ideea separării care provine din cea a individualității, iar ideea de individualitate provine din aceea de

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
idei; tipul de acțiune depindea de care dintre idei reușea să o supună pe cealaltă sau de învățătura dobîndită de la Biserică. Același lucru s-a petrecut și cu Clerul; acesta a propovăduit crîncenilor barbari blîndețea Evangheliei, deschizîndu-le mintea față de ideile ecleziastice de iubire unificatoare; și pînă și în modul în care lucra Clerul a apărut aceeași contradicție între exemplele sfinte și eroice și eforturile de păstrare a unității întru Cristos și profanele dezordini, ticăloșii și tendințe individuale de separare a unității

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
și în modul în care lucra Clerul a apărut aceeași contradicție între exemplele sfinte și eroice și eforturile de păstrare a unității întru Cristos și profanele dezordini, ticăloșii și tendințe individuale de separare a unității și a comunității creștine și ecleziastice. Căci lupta dintre cele două idei și contrazicea modul de lucru, atît în rînduiala temporară, cît și în cea ecleziastică, fiind însuși caracterul Evului Mediu; ceea ce explică toate evenimentele acelor vremuri și mai ales ciocnirile dintre imperiu și Biserică; care

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
a unității întru Cristos și profanele dezordini, ticăloșii și tendințe individuale de separare a unității și a comunității creștine și ecleziastice. Căci lupta dintre cele două idei și contrazicea modul de lucru, atît în rînduiala temporară, cît și în cea ecleziastică, fiind însuși caracterul Evului Mediu; ceea ce explică toate evenimentele acelor vremuri și mai ales ciocnirile dintre imperiu și Biserică; care nu putea să piară și nici să distrugă ideea care o stăpînește întru totul, căci vor trece Cerul și pămîntul

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
să-și pună dușmanul la pămînt; îl îndepărtează din teritoriul pe care l-a invadat și revigorează în ea însăși și în slujitorii săi acea idee de care depinde viața sa295. 149. Or, toate acestea explică vicisitudinile suferite de bunurile ecleziastice. Seniorii din Evul Mediu acționau în ideea de individualitate și de seniorialitate, nu numai în privința bunurilor libere ale Bisericii, pe care le priveau ca fiind feudale și pe care și le însușiseră și dispuneau de ele ca și cum ar fi fost

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
și au cheltuit pentru un nivel de trai ridicat și pentru făcut războaie. Biserica a replicat prin nenumărate canoane și decrete, al căror efect a constat în legarea Bisericii încă și mai strîns de înstrăinarea, administrarea și dispunerea de proprietățile ecleziastice. În același timp, Clerul inferior era despărțit de Episcopi și trebuia să fie protejat asiduu de către Biserică împotriva despotismului și cruzimii Păstorilor lui. O consecință au fost frecventele disensiuni dintre Capituli și Episcopi, care mai dăinuie și astăzi; o altă

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
altă consecință a fost inamovibilitatea parohilor care a luat mare parte din puterea prelaților de a remedia prompt scandalurile și nenorocirile de ordin spiritual din rîndul populației. 150. Dar divinul întemeietor al Bisericii nu voia să piară principiul comuniunii bunurilor ecleziastice nu numai în ce privește posesiunea, ci și modul de administrare și de uzufructare; de aceea, el a trezit în acele vremi un multiplu Monahism și Ordin religios, care exprima și profesa un principiu atît de salutar, iar enoriașii, conduși de acel

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
la Mănăstiri iar nu Bisericilor de care țineau, lucru care fusese permis chiar de Pontifi, dacă exista și permisiunea din partea Episcopului 296. 151. Un al treilea și prețios principiu al antichității era acela prin care "Clerul să nu folosească bunurile ecleziastice decît pentru necesitățile proprii de întreținere, folosind majoritatea acestor bunuri pentru opere de caritate, în special pentru ajutorarea nevoiașilor". Cristos a întemeiat apostolatul pe sărăcie și pe abandonul în mîna Providenței care îi punea în mișcare pe credincioși pentru întreținerea

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
să-i primească pe oaspeți sau să-și folosească banii pentru nevoile zilnice"305. 152. Abuzurile comise împotriva acestui principiu generos înainte de Evul Mediu nu puteau să fie decît parțiale, căci erau făcute din cauza firii omenești, dar nu lezau demnitatea ecleziastică; dar cum s-a mai putut păstra acest principiu, în general vorbind, atunci cînd bunurile Bisericii, pierzîndu-și natura lor inițială, au devenit feudale, iar ecleziaștii cei mai mari feudatari? Din acel moment, distribuirea bunurilor s-a supus unei alte legi

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
institutele de caritate separate, în care încet, încet au prevalat laicii, lucru care conținea și un avantaj: faptul că mulți creștini se angajau în astfel de lucrări sfinte; dar, din păcate, fiindcă nu se mai făceau lucrări însuflețite de spirit ecleziastic și de știință ecleziastică, acestea au devenit prea omenești, și-au pierdut caracterul divin care le sublima și le îndrepta spre mîntuirea sufletelor; și aceasta este străvechea origine a filantropiei moderne al cărui bine pierdut se poate recupera totuși acum

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
în care încet, încet au prevalat laicii, lucru care conținea și un avantaj: faptul că mulți creștini se angajau în astfel de lucrări sfinte; dar, din păcate, fiindcă nu se mai făceau lucrări însuflețite de spirit ecleziastic și de știință ecleziastică, acestea au devenit prea omenești, și-au pierdut caracterul divin care le sublima și le îndrepta spre mîntuirea sufletelor; și aceasta este străvechea origine a filantropiei moderne al cărui bine pierdut se poate recupera totuși acum cînd Clerul redevine generos

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
Clericii, odată ce au renunțat la orice separare, se vor reîntoarce la corpul unic al lui Cristos, căci un singur trup alcătuiesc membrele și capul, iar tutela acestuia este încredințată Bisericilor. 154. Cel de al patrulea principiu de reglementare a bunurilor ecleziastice împiedică posibilitatea ca acestea să lezeze integritatea Clerului, pentru că "nu numai că bunurile trebuiau să fie folosite în scopuri pioase și caritabile, mai mult, se îndepărta arbitrariul și lăcomia, pentru ca bunurile să fie folosite în scopuri precise și sigure". Dat

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
Episcop, o altă parte pentru Clerul inferior, o a treia parte săracilor, iar a patra parte pentru zidirea de Biserici și întreținerea cultului. Conciliile de la Agde din 506 și din Orléans din 511 stipulau această repartizare, referindu-se la dispozițiile ecleziastice mai vechi. Grigore cel Mare amin-tește acest lucru în multe scrisori 307 ale sale. Și, cu siguranță, nimic mai potrivit nu exista pentru îndepărtarea corupției, care însoțea bogățiile, ca stabilirea de legi care să reglementeze practicile în funcție de care să fie

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]