1,061 matches
-
facă filme de suflet și încerc, cu multă frică, atât datorită dificultății translării cinematografice a mitului dar și din pricina provizoratului industriei noastre de film, să găsesc un drum spre acest vis al meu. Menționez că nu e vorba despre o ecranizare a baladei, nici a unei piese de teatru. E o versiune ce încearcă să capteze în tema creației prin jertfă de sânge neliniștile, obsesiile, patima ce viețuiesc în mine. Din cele 265 de variante ale baladei existente în România, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Și am făcut un film despre relația între real și fantastic, despre abisul înăuntrul fiinșei, despre o lume dezorientată, teme existente în opera lui Caragiale. Am inventat personaje noiDumitru, Ana, Petreși situații absurde încărcate de echivoc... nu a fost o ecranizare, ci revelarea unui univers al obsesiei și neliniștii. Care a fost următorul proiect? După ce am terminat filmul, eram conștient că trebuie să vin cu ceva care măcar să se apropie de adâncimea universului caragialian, și atunci am propus Meșterul Manole. Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
legendar pentru anii comunismului românesc) rămâne Reconstituirea, în regia lui Lucian Pintilie (1967). Cunoscut în primul rând ca autor de proză scurtă, P. și-a atins totuși maturitatea literară în ipostaza de romancier. Dacă nuvela Reconstituirea a devenit celebră după ecranizarea ei, romanul Cabana (1983) s-a impus de la sine drept cea mai închegată dintre structurile narative semnate de scriitor. Ca nuvelist și autor de schițe literare, el se oprește cu predilecție asupra zonelor fragilității psihologice. Mulți dintre protagoniști sunt copii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
atît, fiicele sale, caracterizate de o mentalitate feministă americană contemporană, sînt tratate cu înțelegere, ceea ce le face să apară drept fiice și nu vipere. Ceea ce putea fi o tragedie se încadrează astfel în limitele unei dulcege melodrame familiale. Dintre toate ecranizările piesei Regele Lear, una dintre cele mai reușite a fost aceea regizată de Grigory Kozintsev, adaptată după traducerea în limba rusă a lui Boris Pasternak. Cu toate că arhitectura originală a piesei nu a fost păstrată în întregime (de exemplu, la final
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
altă și dintr-un limbaj specific de interpretare în altul. Cele mai importante piese ale lui Shakespeare șunt recreate în mod constant. Cu toate că aceasta nu este singura interpretare posibilă, este una ce merita atenție, chiar dacă limbajul este recreat. O altă ecranizare de efect a piesei, regizată în 1970 de Peter Brook, s-a bucurat de prezență fizică mult mai impunătoare a lui Paul Scofield în rolul regelui smintit. Această producție s-a bazat pe viziunea expusă de criticul est-european Jan Kott
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Yeats, John Freeman ș.a, prin opere muzicale realizate de: Charles Gounod, H. Löhr, K. Goldmark, prin opere plastice semnate de: Piero della Francesca, Rafael, Tintoretto, Veronese, Hans Holbein cel Tânăr, Peter Paul Rubens, Marc Chagal ș.a. Au fost și ecranizări celebre, într-una dintre acestea (1959), Regina din Saba a strălucit în interpretarea magistrală a Ginei Lolobrigida, rolul regelui Solomon a fost interpretat de actorul Yul Brynner. Șammuramat / Semiramis / Semiramida (822-787 î.H.) Supranumită "Cleopatra asiro-babiloneană" de poetul latin Juvenal
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pentru ce, sau chiar să o spunem sincer fără speranțe de a nu înșela pe celălalt 9. Personalitatea accentuată și rafinată a lui Ninon de Lenclos a constituit subiect de inspirație pentru scriitori în piese de teatru, în romane, în ecranizări cinematografice. Maria Mancini (1641-1715) Jules Mazarin / Giulio Ralmondo Mazarini (1602-1661), italian de origine, cardinal și diplomat papal în Franța, cetățean francez naturalizat, cardinal și prim-ministru al Franței, numit de regina mamă Ana de Austria, s-a ocupat și de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Cuibul de vipere, Thérèse Desqueyroux, recompensat cu Premiul Nobel în 1952. În 1945, recunoscându-i-se meritele literare, Colette a devenit membră a Academiei Goncourt. La aniversarea a șaptezeci și cinci de ani, presa a elogiat-o, a devenit un simbol național. Ecranizarea cărților ei: Chéri, Gigi, Grâul necopt, cu roluri interpretate de Jean Marais, de Audrey Hepburn, i-au sporit popularitatea. Suferindă de artrită, Colette s-a stins în 3 august 1954. Edith Piaf (1915-1963) Etichetată drept eterna fată a străzii, Edith
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
gheișelor. Avântul scriitoricesc și ispita ficțiunii din romanul Memoriile unei gheișe l-au făcut să se îndepărteze de informațiile realei gheișe, ceea ce a deranjat-o și l-a dat în judecată. Romanul l-a făcut celebru pe autor, dovadă fiind ecranizarea lui. În replică, Mineko Iwasaki a scris cartea Adevărata viață de gheișă, publicată și în limba română. Un fel de bildungsroman, Memoriile unei gheișe reconstituie formarea unei gheișe (ghei = artă, șa = persoană) care în viața socială trebuie să fie o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Dunant (n. 1950) s-a făcut cunoscută ca actriță, apoi ca producătoare pentru BBC, dar s-a impus ca scriitoare cu peste zece cărți publicate și cu două bestselleruri: Nașterea lui Venus, tradusă în douăzeci și patru de țări, în curs de ecranizare, și În compania curtezanei, publicată în anul 2006, tradusă în treizeci de țări. Această ultimă lucrare recreează atmosfera animată a Veneției din prima jumătate a secolului al XVI-lea, unde, se spune, erau mai multe femei ușoare, vânzătoare de plăceri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
astfel încât spre sfârșit curge exclusiv în limba franceză), este jurnalul textualist și autoreferențial al migrării lingvistice a lui Ț. În Roman de citit în tren (1993), propria rescriere în românește a cărții Roman de gare, subiectul ar fi realizarea unei ecranizări a nuvelei Așteptare, făcută de un regizor identificat cu autorul. Punând în abis mai multe paliere de ficțiune, subminând convențiile narațiunii realiste tradiționale, scriitorul sondează puterea, marginile iluziei referențiale și explorează totodată motive și teme predilecte, precum năzuința soteriologică, nuntirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]