2,620 matches
-
la public (Vasile Militaru, Radu Gyr, Artur Enășescu ș.a.). O parte din texte sunt însoțite de note muzicale. Problemele importante ale istoriei (mai cu seamă chestiunea reîntregirii țării în hotarele ei legitime) și aniversările ocupă un loc important, alături de problemele ecumenice și catihetice. Revista este bogat ilustrată cu portrete ale marilor voievozi și scriitori, reproduceri după picturile lui N. Grigorescu și sculpturile lui Constantin Brâncuși, cu motive artistice populare românești, cu imagini ale unor monumente arhitectonice, bisericești și laice. Contribuția esențială
GANDIRE SI ARTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287145_a_288474]
-
integral, între 1682 și 1686 (tradusă începând din 1658, după izvoare grecești și medioslave, îndeosebi după Mineiele lui Maximos Margunios și ediția venețiană Glykis a Mineielor bizantine), ediția a doua a liturghierului, Svânta liturghie (pentru tipărirea căreia căpătase acordul patriarhului ecumenic din Alexandria, Partenie Prohoros) și Parimiile preste an în 1683, poate și un Octoih rămas neterminat, atribuit de asemenea lui D. În ianuarie 1684, în timpul scurtei reveniri în scaunul țării a lui Ștefan Petriceicu, mitropolitului i se încredințează o misiune
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
de obicei, paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz, prin termenii „Trei Capitole” sunt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic din Constantinopol care își începea lucrările în acele zile, atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Theodor, Theodoret și Iba. Așa cum vom vedea imediat, această condamnare a provocat o serie de polemici în Occident și a creat derută pentru că a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al sediului din Constantinopol, însă această hotărâre, determinată de presiunile făcute de curtea bizantină, fusese contestată de Leon cel Mare, așa cum am văzut (p. ???). Patriarhul Ioan Postitorul (582-595), susținut de împăratul Maurițiu, și-a adăugat titlului său și pe cel „ecumenic”, în ciuda opoziției lui Pelagius al II-lea și apoi a lui Grigorie care, în schimb adoptase pentru sine titlul de servus servorum Dei („slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu”) în momentele tragice ale apărării sediului din Roma. Fără să conteste dependența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Calcedonia este indispensabil ACO I-II (în 5 și, respectiv, 6 volume); o trad. parțială în franc. a fost făcută de A.J. Festugière, Ephèse et Chalcédoine. Actes des conciles, Beauchesne, Paris 1982. O bună ediție-manual a decretelor conciliilor ecumenice în Conciliorum oecumenicorum decreta, ed. G. Alberigo și alții, Istituto per le scienze religiose, Bologna 19733 (cu o traducere la început, Dehoniane, Bologna 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie în opera colectivă Storia dei concilii ecumenici, ed.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conciliilor ecumenice în Conciliorum oecumenicorum decreta, ed. G. Alberigo și alții, Istituto per le scienze religiose, Bologna 19733 (cu o traducere la început, Dehoniane, Bologna 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie în opera colectivă Storia dei concilii ecumenici, ed. G. Alberigo, Queriniana, Brescia 1990. Mai amplă, dar ușor de consultat, Histoire des conciles oecuméniques coordonată de G. Dumeige, Ed. de l’Orante, Paris: pentru perioada în chestiune volumele 2 (P.Th. Camelot, Éphèse et Chalcédoine, 1962) și 3 (F.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
totuși cu opera precedentă), din care s-au păstrat fragmente citate în Contra gramaticului nelegiuit a lui Sever de Antiohia. A mai scris și un tratat Contra lui Sever din care s-a păstrat un fragment citat la al șaselea conciliu ecumenic (787). Totodată, a fost primul autor al unor scolii la corpusul scrierilor lui Pseudo Dionisie Areopagitul; mai târziu, în secolul al XII-lea, au fost amestecate cu cele ale lui Maxim Mărturisitorul, însă o traducere siriană a lui Dionisie, însoțită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din câte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (și în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci în cadrul unui sinod special care s-a desfășurat anterior, o synodos endemousa (cf. aici, p. ???). Evagrie spune (Istoria Bisericii IV, 39-41) că, spre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a scris doar opere de exegeză biblică. Este, între altele, și autorul unei Istorii bisericești din care ne-a rămas doar un fragment referitor la Teodor din Mopsuestia: s-a păstrat pentru că fusese citit în timpul celui de-al cincilea conciliu ecumenic, cel de la Constantinopol din 553 și ne-a parvenit în traducere latină; din acesta aflăm că Esihie fusese un adversar neînduplecat al lui Nestorios și că acel pasaj fusese scris după moartea lui Teodor, în 428. În schimb nu-i
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de obicei paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz prin sintagma „Trei Capitole” sînt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic de la Constantinopol care își începea lucrările în acele zile, atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Teodor, Teodoret și Iba. După cum vom vedea imediat, această condamnare a provocat o serie de polemici și a creat derută în Occident pentru că a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Constantinopol, însă această hotărîre, determinată de presiunile exercitate de curtea bizantină, fusese contestată de Leon cel Mare, așa cum am văzut (p. 000). Patriarhul Ioan Postitorul (582-595), susținut de împăratul Maurițiu, a adăugat la titlul său și pe acela de „ecumenic”, în ciuda opoziției lui Pelagius al II-lea și apoi a lui Grigorie, care a adoptat pentru sine titlul de servus servorum Dei („slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu”) în momentele tragice ale apărării sediului din Roma. Fără să conteste dependența sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Calcedon este indispensabil ACO I-II (în 5 și, respectiv, 6 volume); o traducere parțială în franceză a fost făcută de A.J. Festugière, Ephèse et Chalcédoine. Actes des conciles, Beauchesne, Paris, 1982. O bună ediție-manual a decretelor conciliilor ecumenice în Conciliorum oecumenicorum decreta, ed. G. Alberigo et al., Istituto per le scienze religiose, Bologna, 19733 (cu o traducere la început, Dehoniane, Bologna, 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie, în opera colectivă Storia dei concili ecumenici, ed.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conciliilor ecumenice în Conciliorum oecumenicorum decreta, ed. G. Alberigo et al., Istituto per le scienze religiose, Bologna, 19733 (cu o traducere la început, Dehoniane, Bologna, 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie, în opera colectivă Storia dei concili ecumenici, ed. G. Alberigo, Queriniana, Brescia, 1990. Mai amplă, dar ușor de consultat, Histoire des conciles oecuméniques, coordonată de G. Dumeige, Ed. de l’Orante, Paris: pentru perioada în chestiune vol. 2 (P.Th. Camelot, Éphèse et Chalcédoine, 1962) și 3 (F.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi identică totuși cu opera precedentă), din care s-au păstrat fragmente în Contra gramaticului nelegiuit a lui Sever de Antiohia. A scris și un tratat Contra lui Sever din care s-a păstrat un fragment citat la al șaptelea conciliu ecumenic (787). De asemenea, a fost primul autor al unor scolii la corpusul scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul; mai tîrziu, în secolul al XII-lea, aceste scolii au fost amestecate cu cele ale lui Maxim Mărturisitorul, însă o traducere siriacă a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anateme prin care era reconfirmată în mod explicit și detaliat condamnarea lui Teodor și a scrierilor lui Teodoret și Iba, reafirmîndu-se totodată legitimitatea unei condamnări post mortem a lui Teodoret. în august 552, împăratul convoca la Constantinopol al cincilea conciliu ecumenic, pentru a pune lucrurile la punct. La 5 mai 553, cînd conciliul a început în cele din urmă, Iustinian le-a trimis episcopilor participanți o scriere (typos) în care stipula din nou condamnarea celor Trei Capitole și atrăgea atenția conciliului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din cîte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci în cadrul unui sinod special care s-a desfășurat anterior, o synodos endêmousa (cf. p. 000). Evagrie spune (Istoria Bisericii IV, 39-41) că, spre sfîrșitul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a scris doar opere de exegeză biblică. Este, între altele, și autorul unei Istorii bisericești din care ne-a rămas doar un fragment referitor la Teodor de Mopsuestia: s-a păstrat pentru că fusese citit în timpul celui de-al cincilea conciliu ecumenic de la Constantinopol, din 553, și ne-a parvenit în traducere latină; din el aflăm că Hesychius fusese un adversar neînduplecat al lui Nestorie și că pasajul respectiv fusese scris după moartea lui Teodor, în 428. în schimb, nu-i poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ai săi, și a se lăsa în socotința rudelor, ori părinți de vor fi, ori frați, sau orice fel de ocrotitori ai fetei...”. Răpirea este condamnată și de alte canoane: 67 apostolic, 27 al celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, 92 și 98 Trulan și 11 Ancira 29. Este greu de știut care ar fi fost reacția rudelor (răpirea pare să fi fost una autentică, nu o înscenare), căci Safta nu era deloc o „giupâneasă săracă”, ci coborâtoare din familia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iar în al treilea spre pocăință; iar în al patrulea să stea împreună cu poporul, fiind îndepărtați de la jertfa adusă; numai după aceea să li se admită împărtășirea cu cel Bun”31; Canonul 27 al celui de-al IV-lea Conciliu ecumenic și Canonul 92 Trulan sunt și mai aspre - îl pedepsesc pe răpitor cu anatema și nu-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 32; legiuirile civile, aflate pe atunci în curs de codificare și în Moldova, și în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al reginei Isaeblla Zápolya, cel care introdusese în Transilvania doctrina unitariană sau antitrinitariană 102. Actele publicate de Hurmuzaki și Nicolae Iorga spun că, de fapt, a fost vorba de un alt medic, tot italian, din Asolo, adăpostit apoi pe lângă Patriarhia Ecumenică din Constantinopol 103. Auzise de dorința lui Lăpușneanu de a răspunde cu aceeași monedă și italianul Antonio Maria Graziani, care ne spune (în Călători străini...) că Vodă a poruncit „ca Despot să fie ucis prin otravă”. La fel le comunică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care s-au îndreptat spre mănăstire au trecut prin acele „ispită”, „iscodire”, „căutare” și „cercetare”, vreme de trei ani, în „haine mirenești”, așa cum glăsuia legea (îndreptarea legii, glava 118 care trimitea la al V-lea canon al primelor două concilii ecumenice). Probabil că nu, mai ales că aceeași pravilă reducea la șase luni perioada de „ispitire” atunci când candidatul se afla „întru mare boală” sau când era cunoscut ca „om smerit”, mărturisit de „oamenii miréni că iaste dăstoinic de călugărie”. „Voia arhiereului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a ajuns șaizeci de ani, de ar voi iarăși să viețuiască cu bărbat, nu se va învrednici împărtășirea celui Bun, până nu va înceta de patima necurăției” 164 (glăsuiește canonul sprijinit pe decizii ale celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, ale celui Trulan și ale celui din Cartagina, precum și pe recomandările Sfântului Vasile cel Mare). Sfântul Vasile cel Mare fusese extrem de explicit. îndreptarea legii din 1652 îl citează: „Văduăle carele sânt alése întru rândul văduălor și de la besérică se hrănesc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
imaginilor sacre. în anul 786, un sinod început la Constantinopol se pregătea să condamne iconoclasmul, când a fost „dizolvat” de militarii din capitală. Un an mai târziu, însă, la Niceea, și-a început lucrările cel de-al VII-lea Conciliu ecumenic (i s-a zis așa, fiindcă au fost prezenți și trimișii papei) care a restaurat cinstirea icoanelor 182. în anul 802, logothetul Nikephor a detronat-o pe Irina și a trimis-o în surghiun pe insula Prinkipos și apoi în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
propunea o epitemie de cinci ani, iar căsătoria a patra o socotea, prin canonul 80, mai gravă decât desfrâul, o faptă cu adevărat animalică) pornind de la datele firii omenești și de la trebuințele rezolvării unor situații speciale. Un conflict al Patriarhiei Ecumenice cu împăratul Leon al VI-lea Sophos, aflat în situația de a pierde trei soții în câțiva ani și de a se căsători a patra oară (legalizându-și această „nuntă” printr-un conciliu convocat în anul 908), a dus - după
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căsători a doua și a treia oară (Ștefan cel Mare n-a fost singurul nostru voievod însurat de trei ori; - ba unii istorici zic chiar că de patru ori), dar cu suportarea epitemiilor fixate de Canonul 8 al primului Conciliu Ecumenic, de Canoanele 4 și 50 ale Sfântului Vasile cel Mare și de dispozițiile Sinodului din Neocezareea (Canonul 8) și ale celui din Loodiceea (Canonul 1). ...și reglementările din pravilele ecleziastice ce și din legile civile? Textul asupra căruia aș vrea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]