1,310 matches
-
zenta distrugerea simbolică a acestora. Și asta pentru că „din neamul lui Iuda - cum spune o legendă populară românească - se trag iudeii, adică ovreii sau jidanii” <endnote id="(30, p. 30)"/>. Trebuie spus că obiceiul magic al spânzurării și arderii/ Înecării efigiei lui Iuda de sărbătoarea Paștelui este din plin atestat În Europa catolică și protestantă (Spania, Franța, Anglia, Germania, Polonia, Cehia etc.). Acest ritual de iudeocid simbolic este atestat (e drept, mai rar) și În unele zone din partea ortodoxă a continentului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Europa catolică și protestantă (Spania, Franța, Anglia, Germania, Polonia, Cehia etc.). Acest ritual de iudeocid simbolic este atestat (e drept, mai rar) și În unele zone din partea ortodoxă a continentului (Ucraina, România, Grecia). În unele orașe ale Greciei, ritualul arderii efigiei lui Iuda În timpul Paștelui se practică până În zilele noastre. Tradiția se perpe tuează, cu toate că sinoadele Bisericii ortodoxe grecești din 1910 și 1918 au adoptat declarații de descurajare, În care se afirmă apăsat că „arderea lui Iuda” este o practică „străină
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
așa cum se desfășura la Începutul secolului al XIX-lea Într-un port grecesc de lângă Constantinopol : „În timpul Săptămânii Patimilor, [de frica golanilor] nici un evreu nu Îndrăznea să se arate. Aceste pușlamale, cunoscute În Întregul Bosfor, dobândiseră dreptul de a arde În efigie un evreu În noaptea de Vinerea Mare. Pentru aceasta, Împopoțonau un manechin cu un costum evreiesc din cele mai rufoase, Îi spânzurau de umăr o traistă prăpădită și-l plimbau În procesiune prin oraș toată ziua de Vinerea Mare, psalmodiind o grămadă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
contra evreilor” <endnote id="(321, p. 49)"/>. Cu doar câteva luni Înainte (În septembrie 1839), doi misionari scoțieni În trecere prin Galați notau faptul că acest obicei era practicat, cu toate că fusese interzis de autoritățile Moldovei : „Grecii ionieni ard, de asemenea, efigia unui evreu În fiecare an, de Paște, deși Guvernul [Moldovei] a interzis acest lucru În cele din urmă” <endnote id="(382, p. 375)"/>. În fine, iată cum descrie un fenomen similar, petrecut tot la Galați, de sărbătoarea Paștelui din anul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nr. 124, 1853 ; <endnote id="cf. 321, p. 54"/>). Dacă de Paște Iuda este personajul negativ principal, de Crăciun acesta este Irod. Ca atare, tot pe la jumătatea secolului al XIX-lea, târgoveții din Iași „s-au distrat [de Crăciun], arzând efigia lui Irod sau cântând «Trăiască pruncul și alungați-l pe Irod»”, cum atestă o mărturie din 1846 <endnote id="(893, pp. 285, 361)"/>. Semnificativ este faptul că, În toate exemplele date mai sus, personajele biblice Iuda și Irod au dispărut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mod natural, cu expulzarea sau uciderea efectivă a „evreului real” (cel făcut din carne și oase). Practica nu a dispărut complet. Chiar și În zilele noastre, În țările arabe (mai ales În teritoriile palestiniene) se confecționează din când În când efigia evreului-israelian generic. Stigmatizată pe piept cu o stea albastră În șase colțuri, efigia de paie este incendiată În piața publică de către o mulțime de oameni cu automate În mâini și cu chipurile desfigurate de ură. Și În acest caz, gestul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
carne și oase). Practica nu a dispărut complet. Chiar și În zilele noastre, În țările arabe (mai ales În teritoriile palestiniene) se confecționează din când În când efigia evreului-israelian generic. Stigmatizată pe piept cu o stea albastră În șase colțuri, efigia de paie este incendiată În piața publică de către o mulțime de oameni cu automate În mâini și cu chipurile desfigurate de ură. Și În acest caz, gestul magico-simbolic al asasinării este urmat de unul efectiv și sângeros. „Jidul nu e
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
684, p. 76). 704. Într-adevăr, de multe ori se producea o „laicizare” a ritului. Actul ritual era complet golit de orice semnificație religioasă : el nu se mai producea În fața bisericii, Într-o zi de Paște, de regulă de Vinerea Mare, efigia nu mai purta Însemnele lui Iuda Iscarioteanul etc. În Anglia secolului al XVIII-lea, de pildă, efigia unui evreu putea fi expusă și apoi arsă la orice sărbătoare laică : „Sâmbătă seara, În târgul Southwark - descrie ziarul London Evening Post din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
era complet golit de orice semnificație religioasă : el nu se mai producea În fața bisericii, Într-o zi de Paște, de regulă de Vinerea Mare, efigia nu mai purta Însemnele lui Iuda Iscarioteanul etc. În Anglia secolului al XVIII-lea, de pildă, efigia unui evreu putea fi expusă și apoi arsă la orice sărbătoare laică : „Sâmbătă seara, În târgul Southwark - descrie ziarul London Evening Post din 13 noiembrie 1753 -, În timpul manifestărilor de celebrare a zilei de naștere a Majestății Sale, oamenii simpli au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreu putea fi expusă și apoi arsă la orice sărbătoare laică : „Sâmbătă seara, În târgul Southwark - descrie ziarul London Evening Post din 13 noiembrie 1753 -, În timpul manifestărilor de celebrare a zilei de naștere a Majestății Sale, oamenii simpli au confecționat efigia unui evreu, pe care au distrus-o prin foc Într-un rug imens” (688, p. 197). Conform unei gravuri din aceeași epocă, realizată de William Hogarth În 1755, se pare că și cu ocazia alegerilor se spânzura În public efigia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
efigia unui evreu, pe care au distrus-o prin foc Într-un rug imens” (688, p. 197). Conform unei gravuri din aceeași epocă, realizată de William Hogarth În 1755, se pare că și cu ocazia alegerilor se spânzura În public efigia unui evreu, pe pieptul căreia era scris sloganul „Fără evrei” (No Jews) (688, ilustrația 15). 705. Gerben Zaagsma, „The Klezmorim of Prague. About a Jewish Musicians’ Guild”, În East European Meetings in Ethnomusicology, Romanian Society for Ethnomusicology, București , vol. 7
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
carnavalului e de exutoriu al morții. Funcția lui simbolică e cea de paricid (= regicid), cu efect eliberator în sensul reînnoirii. Hecatomba de scriitori maturi și consacrați, săvârșită de unul tânăr, încă neafirmat, poate fi considerată ca un paricid multiplu, în efigie, fiecare victimă luată în parte putând fi la rândul ei considerată ca un părinte al impetrantului. Dar toate acestea sunt, vorba aceea, „numai simbol”. Să trecem la realități, la realitățile legate de tema morții, reținând relația dintre moarte și carnaval
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
precum și construcții locative. După veacuri de stăpânire romană au trecut valurile nomade, numele localităților au fost schimbate iar când se Întemeiază Principatele viața pașnică Își reia cursul normal. Pe dealul Bădila lângă Niculițel s-au descoperit monede de argint cu efigia lui Mircea cel Bătrân și al lui Petru al Mușatei. Săpăturile au scos la iveală ceramică românească și bizantină. La muzeele de la Caliacra, Balcic și Silistra sunt expuse tezaure cu monede de la Vlaicu Vodă, Radu I, Dan I și Mircea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
fără a consulta Legația, agrease o cerere venită din partea lui Albert Ghika de a fi primit de rege în calitate de pretendent albanez. Și ca o culme, informatorii mei mă înștiințau că Banca Italiei emisese unul sau două milioane de bancnote albaneze cu efigia prințului Albert (am avut în mînă un exemplar...). Că această emisiune era sau nu un fals, nu știu, dar era evident că Albania găsea prin Italia pescuitori în ape tulburi care, în plus, pentru a fi reprezentată pe celălalt mal
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Amintirea lui Francisc Iosif este încă atît de vie, încît oamenii din Boemia, emigrați în Statele Unite și reîntorcîndu-se acasă, exaltînd de bucurie patriotică, își schimbă totuși bunii lor dolari pe bancnote austriece care nu mai valorează nimic, doar pentru că poartă efigia bătrînului suveran, pe care o contemplă cu emoție...". Eforturile noastre, conjugate pentru a supraveghea și contracara acțiunile delegației ungare și ale susținătorilor ei oculți, găseau un sprijin constant la Quai d'Orsay, cu cîteva alarme atunci cînd contele Apponyi reușea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
funerariile lui Constantin I, din rațiuni multiple, dar mai ales cu scopul ca trupul lui divinizat să fie însoțit de un cortegiu simbolic al apostolilor, nu de dublurile unor strămoși "păgâni". Societatea creștină preia din simbolismul greco-roman al dublului doar efigia împăratului, în relație cu semnificațiile corpului său divin, iar imago generează în timp portretul regal cu valoare sacrală (mai întâi, realizat în mozaic, ulterior în pictură murală și în tablou). Masca de ceară va trece în ramă, pe pânză, și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a strămoșilor, odată cu glorificarea eroului, se punea în scenă de fiecare dată o dramă colectivă, un sacrificiu nobil, în numele unei eternități asigurate de valoarea lui personală, pentru a fi rememorată acțiunea în sine, proiectată la nivelul mitului. Corp și imagine (efigie) a sa, destin și figură eroică, toate acestea sunt reflectate împreună de ceremonialul (imperial roman, de mai târziu) care consacră relația cu trecutul și care va proiecta procesul în sine al memorării la nivelul conștiinței și al mentalului colectiv. Pe lângă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de ceară (diferențierea era dată doar de gen); ea era aruncată în foc, pentru ca trupul absent să treacă fără piedici în lumea de dincolo. Practica de a crea astfel de obiecte figurale, cu nimic asemănătoare celui decedat (spre diferență de efigiile romane sau de portretul de mai târziu) era cunoscută, spre exemplu, și în Egiptul antic, însă cu interpretări locale diferite. Grecii nu căutau să memoreze cu fidelitate aspectul fizic distinct al eroului, ca statuia să redea trăsăturile cu totul particulare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
era investit cu un simbolism de factură sacrală (la fel, masca mortuară). Interpretări recente, pe baza mărturiilor și a bibliografiilor specializate, nuanțează sau chiar contrazic această lecțiune semantică mai veche, care ar trebui să fie pusă în relație nu cu efigia (manechinul) defunctului nobil, ci cu suita de imagines care îi însoțeau catafalcul, funus imaginarium. Prima atestare la care avem acces este din secolul II, într-o lege funerară dată în anul 136 de colegiul Dianei și a lui Antinous din
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Benoist (autorul unei minuțioase și exhaustive cercetări recente, dedicate în mod particular ceremonialurilor imperiale) corectează o interpretare de la sfârșitul secolului XIX, după care funus publicum ar fi fost organizat în absența corpului defunct sau conform căreia funerariile erau dedicate doar efigiei acestuia (Daremberg, Saglio și Pottier 1403,17 apud Benoist 103-04). În secolele II-III, ritualul includea extensiv funerarii duble, ale corpului defunct, funus in corpore (chiar atunci când era repatriată doar cenușa împăratului) și ale obiectului-manechin din ceară, funus in effigie. Autorul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lui Constantin I, în anul 337, au putut fi păstrate și recontextualizate în oikonomia creștină (109). Funus imaginarium, conform lui Polibiu (cum aminteam mai devreme), nu poate fi restrâns la ideea de funerarii în absența corpului și doar în prezența efigiei acestuia, ci integrează și suita de imagines ale strămoșilor nobili ai împăratului. Această parte a ritualului, devenit ceremonial (așadar, având rol politic), atestă relația biunivocă dintre spațiul privat și cel public, cu atât mai mult cu cât se putea vorbi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în rândul eroilor - v. fig. 13.a) de urmașul său, Hadrian, care i-a adus cenușa la Roma (urna a fost depusă la baza columnei închinate gloriei lui - v. fig. 13.b). Cetatea i-a organizat post-mortem toate onorurile cuvenite; efigia sa purta un sceptru, în vârful căruia era figurată o acvilă înaripată, simbolul tutelar al armatei romane. Spiritul practic al romanilor s-a făcut resimțit însă și atunci, prin faptul că senatul a decis ca ceremonia dedicată lui Traian pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dedicat corpului defunct, cât și o ceremonie creștină, închinată înhumării sale (Eusebiu din Cesareea, Vita Constantini IV, 73 și Historia Ecclesiae X, 8). Combinația dintre elementele romane și cele creștine se regăsește și în iconografia numismatică - în reprezentarea divinizării împăratului (efigia înaripată, de tradiție romană), respectiv în semnul prezenței lui Dumnezeu (mâna care coboară dinspre celest și binecuvântează). Dacă Roma va mai menține și în secolul IV formele păgâne ale ceremonialului legitimant, Constantinopolul, în aceeași perioadă, fie le modifică prin reinterpretări
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
obiectivitate era ancorată în regimul vizualului, probant prin sine însuși pentru memoria transmisă posterității. Comunitatea Romei își juca rolul in præsentia, fiind martorul și beneficiarul ceremonialului funerar și al punctului său culminant, arderea pe rug a corpului sau/ și a efigiei de ceară (crematio effigiei). Momentul ritualic se regăsește pentru prima oară în funerariile pentru Augustus, ieșind din funera aristocrate concomitent cu dispariția Republicii). Divinizarea avea loc in consecrationem, în chiar actul translatării împăratului către planul divin. O acvilă, ca simbol
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relevant atât pentru constituirea imaginarului "constantinopolitan", cât și pentru relația acestuia cu cel ortodox în general: în cazul principatului, nu există dovezi, nici în scrieri, nici în practică, în legătură cu credința în două trupuri distincte ale împăratului, cel fizic și artefactul, efigia sa; ele nu sunt însă nici echivalate, pentru că efigiei nu i se dedică aceleași ceremonialuri complexe, fie și în absența rămășițelor defunctului. În literatura științifică de specialitate, prin cunoscutul studiu din 1957 datorat lui Ernst H. Kantorowicz, teoria celor două
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]