1,494 matches
-
fiu de voievod”, nu înseamnă că Ștefan a acționat numai cu îngăduința regelui. Dintr-o povestire despre Vlad Țepeș aflăm că Ștefan l-a pus pe Vlad: „Iar acest Vlad a fost din tinerețe călugăr, după aceea și preot și egumen în mănăstire. După aceea s-a răspopit și s-a ridicat la domnie și s-a însurat, a luat pe soția voievodului care a fost, scurtă vreme, după Dracula și pe care îl omorâse Ștefan al Moldovei. Pe soția acestuia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a luat pe soția voievodului care a fost, scurtă vreme, după Dracula și pe care îl omorâse Ștefan al Moldovei. Pe soția acestuia a luat-o și acum este voievod în Țara Muntenească Vlad, cel care a fost călugăr și egumen”. Asta înseamnă că Vlad Călugărul era frate cu Vlad Țepeș și cu Radu cel Frumos. După lupta de la Râmnic, un document ni-l arată pe Țepeluș la Pitești, la 6 august. Vlad le scria brașovenilor: „cu voința lui Dumnezeu de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Dvorinești și Timișești și Cârstienești și Băloșești și la Topoliță unde a fost Barbă Geamâră, și Bașoteni, și Fântănele, și Dragomirești pe Șumuz, și Telebecinți pe Siret. Satele mânăstirii erau scutite de toate dările și slujbele datorate domniei, numai egumenul de la Neamț și dregătorii lui aveau dreptul să îi judece pe oamenii din satele mânăstirii. În privilegiul din 20 iulie erau incluse și satele Dvorenești și Fântănele, pe care le dăruise boierul Crâstea. La 22 august 1447, mânăstirea Neamț primea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pripășarii să nu ia din aceste sate gloabă, nici tretină, chiar dacă între acești oameni va fi tâlhărie, fie orice fel de faptă, sau mare sau mică, dregătorii domnești nu aveau voie să judece pe oamenii din satele mânăstirii, ci numai egumenul și oamenii săi. Oamenii din satele mânăstirii erau obligați să meargă la oaste “când domnia mea va merge cu viața sa”. Când în Apus se acorda imunitate unui domeniu feudal, suzeranul renunța la toate drepturile sale, el nu mai putea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Topolița, Timișești și Crâstienești la gura Neamțului. Este vorba de sate care figuraseră și în privilegiul din 11 martie 1446. Mai este întărită stăpânirea asupra țiganilor mânăstirii înșirându-se numele lor. Tot la 1 aprilie 1470, i se dă carte egumenului chir Silvan “ ca să fie slobod și în bună-voie să trimeată trei măji ale sale de pește, sau la Bălți, sau la Cetatea Albă, sau la Nistru, sau în oricare partre din țara noastră”. Nimeni nu avea voie să perceapă vamă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îl dăruia mânăstirii. Mânăstirea Bistrița - cunoscută sub numele de mânăstirea de la Piatra lui Crăciun, cu hramul Adormirea Preacuratei de Dumnezeu Născătoare, este ctitoria lui Alexandru cel Bun. La 7 ianuarie 1407, era zidită și pusă de mitropolitul Iosif sub ascultarea egumenului chir Domentian, împreună cu mânăstirea de la Neamț. La 6 ianuarie 1411, Alexandru cel Bun dăruia mânăstirii Bistrița două sate, Mitiucăuți și Brașăuți. Îi mai dăruia un obroc anual de zece buți de vin, câte zece coloade de grâu și câte nouă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la Neamț. La 6 ianuarie 1411, Alexandru cel Bun dăruia mânăstirii Bistrița două sate, Mitiucăuți și Brașăuți. Îi mai dăruia un obroc anual de zece buți de vin, câte zece coloade de grâu și câte nouă postavuri de Cehia, iar egumenului un postav și jumătate de stofă cenușie. Mânăstirea de la Bohotin era trecută sub oblăduirea mânăstirii Bistrița. La 12 iulie 1415, domnul dăruia mânăstirii satul lui Opriș de pe Chivejdi (Cuejdi), uric cu tot venitul, de la mic la mare și cu straja
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
15 octombrie 1491. Domnul cumpără aceste sate: Crăstoaie, pe Racova, unde a fost Pătru, feciorul Crăstei, alt sat, anume Bălcarii, pe Racova, unde a fost Oană, fratele lui Pătru, și Curtești, pe Racova, unde a fost feciorul lui Naneș, de la egumenul Bistriței și le va alipi la ocolul târgului Vaslui. La 20 august 1422, domnul dăruia mânăstirii vama târgului Bârlad. La 8 iulie 1428, mânăstirea era dăruită cu 31 de sălașe de țigani și 12 bordeie de tătari. La 6 februarie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
orice dare și slujbă.Nici boierii sau desetnicii să nu ia desetina din albine, și nici berbenița de miere, și nici prisăcarii să nu îi supere cu nimic pe locuitorii acestor locuri, iar dreptul de a-i judeca revenea numai egumenului și oamenilor săi. În privilegiu sunt menționate și două curți, despre care nu se poate spune că erau curți întărite, dovadă că termenul de curte nu este sinonim cu acela de castel, de fortificație. La 14 decembrie 1458, domnul întărea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
altceva, nici pentru faptă mare, și nici pentru faptă mică, să nu îndrăznească să îi judece pe acești oameni ai mânăstirii, și nici să nu îi tulbure, nici să nu ia gloabă de la ei, nici preț de un groș”, numai egumenul și oamenii săi având dreptul de judecată. Pripasul care cădea în satele lor să fie al mânăstirii. Documentul este considerat ca fiind dovada existenței imunității în Țările Române, în studiile care s-au făcut despre feudalismul românesc sau în sintezele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare cumpăra 16 sate, pe care le alipea la ocolul târgului Vaslui. Printre satele cumpărate de domn sunt și cele trei sate de pe Racova, pe care boierul Negru (Negrea) le dăruise mânăstirii în 1415: Crăstoae, Bălcarii și Curtești. Grigore, egumenul Bistriței, vindea cele trei sate cu 200 de zloți tătărești. Aceste sate nu au figurat nici în privilegiul din 1462, nici în cel din 1467, ceea ce înseamnă că ele nu se bucurau de așa-zisul act de imunitate din 1467
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fălci și două fertale de vie tot pe dealul Hârlăului. În aceeași zi, după ce a plătit banii, domnul a dăruit mânăstirii Bistrița cele trei sate și viile de pe dealul Hârlăului. La 22 martie 1500, Ștefan dă ultimul privilegiu mânăstirii Bistrița. Egumenul și călugării de la Bistrița schimbau cu domnul cinci sate: Caucelești, altul pe Siret, anume Gâdinți, unde a fost curtea lui Negrea, trei pe Bistrița: satul lui Birai, satul lui Vlăcsan și satul Manuilești. Mânăstirea avea pe aceste sate uric de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnului sau a boierilor, oamenii satelor de mai sus să nu fie obligați să dea ajutar, nimănui, niciodată. Pentru mierea și grâul destinat mânăstirii, cărăușii să nu dea vamă la Tuțora și nici brodină să nu li se ia. Numai egumenul și dregătorii săi aveau dreptul să îi judece și nici la jold sau la posadă pe Nistru să nu meargă. Este cea mai amănunțită descriere a obligațiilor pe care oamenii satelor erau datori să le achite față de domnie La 5
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dăruia Pobratei un obroc anual de 6 buți de vin, precum și cămana de piatră, care se strângea în cârciumile de la Târgu Frumos. La 8 aprilie 1449, era reînoit privilegiul din 5 octombrie 1448. La 27 iunie 1449, i se acordă egumenului mânăstirii Pobrata dreptul de a-i judeca pe oamenii din satele mânăstirești, interzicându-le dregătorilor și slujitorilor domnești să intre în aceste sate. Preoții din satele mânăstirii erau scoși de sub jurisdicția mitropolitului și a protopopilor, urmând să asculte numai de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mânăstirii Pobrata dreptul de a-i judeca pe oamenii din satele mânăstirești, interzicându-le dregătorilor și slujitorilor domnești să intre în aceste sate. Preoții din satele mânăstirii erau scoși de sub jurisdicția mitropolitului și a protopopilor, urmând să asculte numai de egumenul și dregătorii săi. La 26 ianuarie 1453, întărește mânăstirii toată ceara de la Târgu Frumos, șase buți de vin din desetina, ce se cuvenea domnului, de la Cotnari sau de la Hârlău și o prisacă în braniștea domnească de la Bohotin, anume Bozea. Pârgarii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
casa lui. La 16 februarie 1459, domnul acorda slobozie satelor Oniceni, pe Jijia, și Drăgușeni, și să nu umble în acele sate judecătorii de la Dorohoi și nici dregătorii lor. Slobozie înseamnă, în cazul de față, scutirea de dări și dreptul egumenului de a-i judeca pe oamenii din cele două sate. La 18 aprilie 1463, Ștefan cel Mare dăruia Pobratei satul Liești. La 9 iulie 1466, îi erau întărite mânăstirii 10 buți de vin anual, cele două măji de pește, una
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
după pește, erau scutiți de vama de la Țuțora. La 19 august 1472, satele Bodești, Tătari și Iurcani, pe Pobrata, în ținutul Sucevii, erau scutite de dări, globnicii domnului păstrând dreptul să ia gloaba pentru omor și pentru răpire de fată. Egumenului îi revenea dreptul de a-i judeca pe oamenii din cele trei sate. Încă o dovadă că scutirile, chiar și atunci când sunt cât mai largi, cât mai multe, ele nu erau echivalente cu o imunitate deplină, de care se bucurau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acestei sfinte mânăstiri pan Iurie Șerbescul și mama lui”. La 26 noiembrie 490, urmașii lui Lazor și Sima vând domnului satul Glodeni, lângă Stăuceni, unde a fost Stan, sat pe care aveau privilegiu de la Alexandru cel Bun. Cu această ocazie, egumenul de la Humor i-a dat domnului o seliște, anume Poiana, la Gura Humorului, și a primit în schimb satul Glodeni, unde a fost Stan, lângă Stăuceni. Cât privește privilegiul din 27 octombrie 1491, prin care se întărea mânăstirii Muntele Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cai buni”. La 1 iunie 1476, într-un nou document este pomenită dania lui Iuga, numai că în locul celor doi cai buni apar 100 de oi. La 29 iunie, privilegiul se repetă, fără să mai fie amintite oile sau caii. Egumenul mânăstirii, Ioasaf, și întregul sobor al mânăstirii făgăduiau să respecte înțelegerea făcută cu Iuga: să îi facă la 1 ianuarie, de ziua Sfântului Vasile cel Mare, seara parastas, iar dimineața Sfânta Liturghie, pentru “sufletul nostru, pentru sufletul soției noastre, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
12 mai 1480, Ștefan cumpără o moară din satul Feredieni, care aparținuse Mitropoliei, și o dăruie Putnei. În 1468, domnul cumpărase și dăduse mânăstirii jumătate din satul Maneuți, dar la 7 martie 1487, Hărman și sora lui Marina, schimbă cu egumenul satul lor, Maneuți, pentru satul Șirăuți, pe care îl primesc de la Putna, plus 100 de zloți tătărești de la Ștefan cel Mare. La 15 martie 1488, Ștefan cel Mare cumpără jumătate din satul Vicșineț de la un neam, și cealaltă jumătate de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dă Episcopiei alte șase biserici cu popi din ținutul Cernăuților: două biserici cu popii lor în târg, în Cernăuți, iar trei biserici în Cuciur și a șasea în Mihalcea. Cu această ocazie întărește Putnei braniștea din jurul mânăstirii, fixându-i hotarele. Egumenul de la Putna avea dreptul de judecată asupra popilor, interzicânduli-se protopopilor sau vornicilor, oricărui mitropolit sau episcop, să se amestece în treburile mânăstirii. La 16 martie 1490, domnul cumpără satul Chișcăuți și îl dăruie mânăstirii. În aceași zi, domnul cumpără cinci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
elemente care dovedesc că atât cele libere, cât și cele aservite, au făcut parte cândva dintr-o obște sătească. Sloboziile. Al. Gonța a considerat că a existat și o categorie de sate - sloboziile - administrate, în secolul al XV-lea, de egumeni și episcopi. Pentru secolul al XV-lea, nu avem decât două documente în care sunt menționate sloboziile. La 23 februarie 1453, Alexandru voievod dăruie “mânăstirii noastre”, care este lângă Suceava, mânăstirii lui Iațco, unde este hramul Adormirea Sfintei Născătoare de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dări oamenii care locuiau în hotarul prisăcii Visoca, stăpânită de mânăstire. La 11 martie 1446, Ștefan voievod acorda mânăstirii Neamț cel mai important privilegiu imunitar, prin care zece sate ale mânăstirii erau scutite de toate dările și muncile datorate domniei. Egumenul mânăstirii primea dreptul de judecată asupra locuitorilor din cele zece sate. La 19 august 1472, Ștefan scutea trei sate ale Pobratei de toate dările, călugării aveau drept de judecată, dar globnicii domniei aveau voie să ia gloaba “noastră pentru omor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
18 sate cu mori, iazuri, dârste, prisăci, mânăstiri, iezere, gârle, tătarii și țiganii “cu tot venitul, neclintit, în veci”. Nu se vorbește nimic despre obligațiile, pe care locuitorii acestor sate le au față de domnie, și nici nu se arată că egumenul ar avea drept de judecată asupra locuitorilor din satele amintite. În 1466, domnul întărește mânăstirii un sat pe Bistrița și îi mai întărește o mânăstire și o baltă, pe care o cumpărase mânăstirea. Și, astfel, ajungem la privilegiul din 3
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care o cumpărase mânăstirea. Și, astfel, ajungem la privilegiul din 3 februarie 1467. De data aceasta, satele mânăstirii sunt scutite de orice dare și slujbă datorată domniei, dregătorii domniei nu au voie să îi supere pe locuitorii acestor sate, iar egumenul capătă drept de judecată fie pentru faptă mare sau mică. Seamănă cu un act de imunitate, dar trebuie menționat că acest privilegiu se referă doar la 13 sate și nu la toate cele menționate în 1462, deoarece este dat doar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]