1,323 matches
-
Transferul de substanță prin peretele capilarelor asigură aportul de oxigen și nutrimente, precum și îndepărtarea produșilor finali de metabolism. Capilarele permit schimbul permanent de apă și ioni între spațiul intravascular și cel interstițial, având un rol esențial în mecanismele homeostaziei hidro electrolitice. 14.6.1. Organizarea funcțională a capilarelor Particularitățile morfo-funcționale ale circulației capilare sunt subordonate funcției de transfer de substanțe. Astfel, la o lungime individuală de ~0,6 mm și un diametru de 5-20 μm (mai subțiri la capătul arterial), suprafața
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
c. Sinteza de amoniac. Funcții reglatoare a. Reglează osmolaritatea prin excreția de urină cu osmolaritate crescută sau scăzută, în funcție de necesități. b. Păstrează în limite fiziologice volumul lichidului extracelular al organismului prin controlul excreției de apă și sodiu. c. Reglează echilibrul electrolitic (concentrația substanțelor ionizate în plasmă electroliți). d. Participă la echilibrul acido-bazic prin eliminarea de H+ în condiții de hiperaciditate sau de HCO3în condiții de alcalinitate plasmatică. e. Contribuie într-o măsură esențială la menținerea presiunii arteriale. f. Degradează o serie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
6 mV) ce va stimula efluxul și altor ioni pozitici, precum calciul și magneziul și ionul amoniu. Aproximativ 25% din ionii filtrați sunt reabsorbiți la acest nivel, împreună cu cantități considerabile de alți ioni, precum calciul, bicarbonatul și magneziul. Acest eflux electrolitic major menține gradientul osmotic medular. Apa și solviții reabsorbiți la nivelul ansei sunt îndepărtați prin trecerea în sângele din vasa recta, care drenează direct în vasele arcuate. Lichidul tubular care intră în ansa Henle este izoosmotic cu plasma, dar la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
intră în acțiune în momentul în care acești parametri sunt dezechilibrați. Fiziologul american Walter Cannon a introdus termenul de homeostazie pentru a descrie constanța compoziției și volumului mediului intern. Funcția primară a rinichiului este de a menține homeostazia hidrică și electrolitică a organismului (fig. 106). Inerent în ideea de homeostazie este conceptul de echilibru. Pentru a menține homeostazia, aportul unei substanțe ingerate sau generate metabolic trebuie să fie riguros egal, pe perioade mai lungi de timp, cu ieșirile din aceeași substanță
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
care scaldă toate celulele țesuturilor și prin intermediul căruia se realizează toate schimburile între celule și sânge. Insumând ¾ din LEC, este foarte dificil de diferențiat de limfă, de aceea sunt considerate ca făcând parte din aceeași unitate. Din punct de vedere electrolitic și al solviților, lichidul interstițial, limfa și plasma au o compoziție foarte apropiată, cu excepția proteinelor aflate în cantitate mare în plasmă. Un component adițional al LEC, de dimensiuni reduse dar important din punct de vedere fiziologic este lichidul transcelular (LTC
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
caută să-i schimbe starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă în care se află” . Uneori noțiunea se definește ca „proces”. Exemplul 5: „Sublimarea este procesul de trecere a substanței din starea solidă direct în starea gazoasă” sau „ Disociația electrolitică este procesul de separare a substanței ionice în ioni pozitivi și negativi” (idem) Destul de rar noțiunea este definită ca „parametru”. Exemplul 6: „Temperatura empirică este un parametru de stare care împreună cu parametrii de poziție determină complet starea de echilibru termodinamic
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
altera încă și mai mult volumele și compoziția acestor compartimente [1]. Aceste modificări pot determina disfuncții ale diferitelor organe și sisteme (sistem nervos central, aparat cardio-vascular, aparat neuromuscular) a căror prevenire și tratare presupune cunoașterea fiziologiei și fiziopatologiei echilibrului hidro electrolitic. 2.1.1. APA IN ORGANISM Apa este esențială pentru viabilitatea celulelor; ea este mediul în care au loc toate reacțiile metabolice și în care sunt solvite sau suspendate toate celelalte substanțe. Apa totală din organism variază funcție de vârstă, sex
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
scăzut, sub 20 mEq/L, precum și la creșterea valorilor ureei sangvine, disproporționat față de valorile creatininei. Contracția spațiului extracelular este un stimul puternic pentru apariția alcalozei metabolice care, în timp, se complică cu o acidoză metabolică, consecință a hipoperfuziei tisulare. Compoziția electrolitică a spațiului extracelular se determină prin măsurarea electroliților în sânge, element obligatoriu în evaluarea și tratarea corectă a tulburărilor echilibrului hidro-elecrolitic. Nu trebuie uitat că, de multe ori, modificările concentrației de sodiu în spațiul extracelular, mai ales atunci când se instalează
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
congestivă, ciroză hepatică, sindrom nefrotic, hipoproteinemie severă), iatrogenă (administrare de cantități mari de soluții nonelectrolitice); * isovolemică: stress (emoția, durerea, trauma chirurgicală induc o creștere a secreției de ADH, expandarea spațiului extracelular însoțită de hiponatremie fiind cea mai frecventă tulburare hidro electrolitică la bolnavul chirurgical), hipotiroidie, droguri care stimulează eliberarea de ADH (morfina, barbituricele, antiinflamatoriile nesteroidiene, oxitocina, etc.), depleția de potasiu sau utilizarea de diuretice, polidipsia psihogenă, sindromul de secreție inadecvată de ADH o paradigmă a acestui grup de tulburări care implică
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
1.5.3. Magneziul Are valori serice normale cuprinse între 1,40 1,90 mEq/L (1,6 - 2,5 mg%) și este repartizat în principal intracelular. 2.1.5.3.1. Hipomagneziemia Este una dintre cele mai frecvente tulburări electrolitice la bolnavul critic. Cauze: * deplasarea intracelulară (revenirea după hipotermie sau malnutriție, administrare de catecholamine sau insulină), * precipitare sau chelare tisulară (pancreatită, rhabdomioliză), * pierderi gastro-intestinale (malabsorbție, diaree, fistule, aspirație gastrică) * pierderi renale (diuretice, aminoglicozide). Manifestări clinice: neuromusculare (slăbiciune musculară, insuficiență respiratorie
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
trei elemente care alcătuiesc aparatul cardio-vascular : • Cordul ( organ de propulsie ritmică a sângelui) • Sistemul circulator( vasele de sânge) • Sângele (mediul de transport al aparatului cardio-vascular) Afecțiuni ale inimii • Insuficiența miocardică • Tulburări de ritm cardiac • Hypoxia acută a inimii • Tulburări metabolice, electrolitice ale inimii Afecțiuni care vizează sistemul circulator • Anevrisme vasculare, stenoze • Ateroscleroza vasculară generalizată • Disfuncții ale tonusului vascular, ale permeabilității vasculare Afecțiuni sangvine • Scăderea volumului de sânge datorită hemoragiilor • Modificări ale compziției sângelui (în anemii). Pacienții care necesită o intervenție stomatologică
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
renală cronică, diabet zaharat, boală aterosclerotică, hipertensiune arterială. Pacientul cu IRA poate prezenta: • semnele și simptomele unei boli sistemice sau generale; • oligurie/anurie (doar în 50 % dintre cazuri!); • semne de hipersau deshidratare (vezi capitolul „Tulburări hidro-electrolitice”); • semne sugestive pentru dezechilibre electrolitice și acido-bazice (datorate acidozei metabolice, hiperkalemiei, hiposau hipernatremiei) - vezi capitolul „Compartimente lichidiene din organism”; • semne și simptome datorate uremiei (intoleranță digestivă, encefalopatie uremică, astenie intensă etc.); • lipsa totală a simptomelor în unele cazuri de IRA funcțională. Tabelul 3. Diagnosticul diferențial
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și hemofiltrare sunt importante: hemodializa necesită producerea unui dializat (lichid de dializă), care circulă în contracurent, de-a lungul membranei semipermeabile; hemofiltrarea utilizează un hemofiltru, conținând o membrană cu permeabilitate înaltă, iar substituția lichidiană se face din pungi conținând soluții electrolitice cu concentrații fiziologice. în cazul hemodializei, excesul de lichid trece din spațiul intravascular în baia de dializă prin aplicarea unei presiuni cu ajutorul aparatului de dializă, procesul fiind numit ultrafiltrare. în paralel, datorită gradientelor chimice, produșii de retenție azotată și unii
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
uremici cu factori de risc sau alte stigmate pentru ATS este obligatorie. Tulburările de ritm și de conducere reprezintă o complicație relativ frecventă la pacientul cu uremie cronică, având în vedere patologia cardiacă subiacentă, dar și frecvența crescută a anomaliilor electrolitice (în principal hiperkalemia). Tulburările de ritm pot avea deseori un caracter malign, fiind asociate cu un risc crescut de moarte subită - cel mai frecvent prin fibrilație ventriculară, precedată de tahicardie ventriculară și/sau de extrasistolie ventriculară. în mod particular, la
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
DP, schimburi prin care se realizează epurarea din organism a toxinelor uremice, corectarea anomaliilor hidro-electrolitice și acido-bazice și, prin aceasta, ameliorarea unor tulburări metabolice, endocrine și hemodinamice caracteristice uremiei. Soluțiile de DP conțin electroliți, substanțe tampon și agenți osmotici. Compoziția electrolitică a soluției de DP este: Na+ 130 - 141 mmol/l; K+ 0 - 2 mmol/l; Mg2+ 0,25 - 0,75 mmol/l; Ca2+ 1,25 - 1,75 mmol/l și Cl-. Substanțele tampon au rolul de a corecta acidoza metabolică
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
soluție Dextroză 5 % cu soluție salină 0,45 %) care sunt administrate pentru tratamentul depleției de volum extracelular, în postoperator sau la pacienți care au un factor de risc pentru hiponatremie. Fluidele hipotonice trebuie oprite imediat. Hiponatremia la vârstnici Este tulburarea electrolitică cea mai frecventă la pacienții vârstnici (peste ¼ din pacienții vârstnici spitalizați). Mecanismele ce pot fi implicate sunt: capacitatea scăzută de excreție a apei, intoxicația cu apă în condițiile terapiei cu diuretice, secreția crescută de ADH. Incidența hiponatremiei la vârstnicii tratați
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și electroliți din organism. În timpul efortului fizic acest echilibru este adesea precar. Lipsa de apă poate duce la deshidratarea corpului, ceea ce determina apariția rapidă a oboselii și un risc ridicat de accident vascular cerebral. Deshidratarea duce la modificări ale echilibrului electrolitic și de apă, supraîncărcarea mușchiului cardiac, apariția cheagurilor de sânge ce pot Întrerupe procesul de producție a energiei În țesutul muscular. Atunci când are loc deshidratarea În organism se activează mecanismele de protecție care stimulează senzația de sete, reducerea fluxului de
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
explorări (ABC, scintigrafie). Markeri ai impregnării hormonale (răspunsuri ale țesuturilor și structurilor receptoare): metabolismul bazal apreciază consumul de oxigen în unitate de timp și raportat la suprafața corporală; puțin utilizat în prezent. Crescut în hiper- și scăzut în hipotiroidie; pompele electrolitice ale globulului roșu, precum și ale altor celule (globule albe, mușchi) nu au interes în practica clinică; colesterolul și alte fracții lipidice sunt crescute în hipotiroidii și scăzute în hipertiroidii; studiul unor proteine sensibile la hormoni tiroidieni: fibronectina, enzima de conversie
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
sângele periferic. Diagnosticul pozitiv presupune mai întâi confirmarea, pe baza datelor clinice și biologice, a hiperaldosteronismului primar, și apoi, utilizând testele dinamice și imagistice, stabilirea tipului de hiperaldosteronism primar (fig. 43). Tratament Obiective: îndepărtarea sursei excesului de mineralocorticoizi corectarea perturbărilor electrolitice. Principii: în tumori intervenția chirurgicală este obligatorie, metodele medicale fiind paleative în hiperplazii, tratamentul chirurgical este de cele mai multe ori inutil. Medulosuprarenala (MSR), țesut înalt specializat ce face parte integrantă din sistemul nervos simpatic, intervine de fiecare dată când apare un
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
galvanică a liniilor rețelei. Schema tipică a unui alimentator cu transformator este prezentată în figura 5.1. Se preferă folosirea redresării bialternanță cu punte de diode sau cu transformator cu priză mediană datorită randamentului mai bun. Se folosește un condensator electrolitic de filtraj și un stabilizator integrat de tensiune, normal sau cu cădere de tensiune redusă (Low Dropout Regulator LDOĂ. Figura 5.1 Sursa cu transformator redresare bialternanță, filtrare și stabilizare Proiectarea acestei surse de alimentare presupune calcularea tensiunii alternative din
CONSTRUCŢIA ŞI TEHNOLOGIA SISTEMELOR EMBEDDED by Andrei DRUMEA () [Corola-publishinghouse/Science/674_a_1069]
-
Transferul de substanță prin peretele capilarelor asigură aportul de oxigen și nutrimente, precum și îndepărtarea produșilor finali de metabolism. Capilarele permit schimbul permanent de apă și ioni între spațiul intravascular și cel interstițial, având un rol esențial în mecanismele homeostaziei hidro electrolitice. 14.6.1. Organizarea funcțională a capilarelor Particularitățile morfo-funcționale ale circulației capilare sunt subordonate funcției de transfer de substanțe. Astfel, la o lungime individuală de ~0,6 mm și un diametru de 5-20 μm (mai subțiri la capătul arterial), suprafața
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
c. Sinteza de amoniac. Funcții reglatoare a. Reglează osmolaritatea prin excreția de urină cu osmolaritate crescută sau scăzută, în funcție de necesități. b. Păstrează în limite fiziologice volumul lichidului extracelular al organismului prin controlul excreției de apă și sodiu. c. Reglează echilibrul electrolitic (concentrația substanțelor ionizate în plasmă electroliți). d. Participă la echilibrul acido-bazic prin eliminarea de H+ în condiții de hiperaciditate sau de HCO3în condiții de alcalinitate plasmatică. e. Contribuie într-o măsură esențială la menținerea presiunii arteriale. f. Degradează o serie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
6 mV) ce va stimula efluxul și altor ioni pozitici, precum calciul și magneziul și ionul amoniu. Aproximativ 25% din ionii filtrați sunt reabsorbiți la acest nivel, împreună cu cantități considerabile de alți ioni, precum calciul, bicarbonatul și magneziul. Acest eflux electrolitic major menține gradientul osmotic medular. Apa și solviții reabsorbiți la nivelul ansei sunt îndepărtați prin trecerea în sângele din vasa recta, care drenează direct în vasele arcuate. Lichidul tubular care intră în ansa Henle este izoosmotic cu plasma, dar la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
intră în acțiune în momentul în care acești parametri sunt dezechilibrați. Fiziologul american Walter Cannon a introdus termenul de homeostazie pentru a descrie constanța compoziției și volumului mediului intern. Funcția primară a rinichiului este de a menține homeostazia hidrică și electrolitică a organismului (fig. 106). Inerent în ideea de homeostazie este conceptul de echilibru. Pentru a menține homeostazia, aportul unei substanțe ingerate sau generate metabolic trebuie să fie riguros egal, pe perioade mai lungi de timp, cu ieșirile din aceeași substanță
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
care scaldă toate celulele țesuturilor și prin intermediul căruia se realizează toate schimburile între celule și sânge. Insumând ¾ din LEC, este foarte dificil de diferențiat de limfă, de aceea sunt considerate ca făcând parte din aceeași unitate. Din punct de vedere electrolitic și al solviților, lichidul interstițial, limfa și plasma au o compoziție foarte apropiată, cu excepția proteinelor aflate în cantitate mare în plasmă. Un component adițional al LEC, de dimensiuni reduse dar important din punct de vedere fiziologic este lichidul transcelular (LTC
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]