1,905 matches
-
temele generale și tipologiile personajelor circulă de la un text la altul, într-un sistem de ilustrare mutuală, abil construit. În proza scurtă - Insectar de buzunar, Galeria palavragiilor (1957), Vara pe verandă (1966), Înmormântare pe teren accidentat (1973), Iubiri contemporane (1975), Elegie la pomana porcului (1976), Doamna Voltaire (1979) și în dramaturgie - Teatru (1971), Frumos e în septembrie la Veneția, Mobilă și durere (1981) - , situațiile și „caracterele” se manevrează de așa natură, încât permit întruparea teoriilor lui M. asupra fenomenelor ce jalonează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
la scene din cotidian, reluând temele predilecte: iubirea eșuată, singurătatea, moartea și boala, ca în Iubiri contemporane și Doamna Voltaire. Către acest spațiu se concentrează efortul artistic al autorului, celelalte realizări satirice, fără a-și pierde din incisivitate, devenind marginale (Elegie la pomana porcului). Intrigile schițelor dobândesc profunzime, încărcându-se de gravitate, ironia lasă loc sarcasmului ori zâmbetului trist. Bătrânul neputincios din Nescafé, căruia familia nu îi mai acordă nici o atenție, așteptându-i moartea și strângând, pentru noua viață de după eveniment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
1972; Este corida o luptă cu moartea?, București, 1973; Frumos e în septembrie la Veneția, București, 1973; Înmormântare pe teren accidentat, București, 1973; Iubiri contemporane, București, 1975; Într-o casă străină, I, București, 1975; O singură noapte eternă, București, 1975; Elegie la pomana porcului, București, 1976; Fugiți, vin clienții!, București, 1979; Doamna Voltaire, București, 1979; Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni, București, 1980; Mobilă și durere, București, 1981; Soarele și ambianța, îngr. și pref. Lucian Raicu, București, 1983; Acești nebuni fățarnici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
clasice, versurile, prin muzicalitatea lor monotonă, învăluitoare, reușesc să sugereze stări de suflet difuze, specific simboliste. Volumul Fantazii dezvăluie o capacitate deosebită de înnoire. Teama „de lume, de moarte și uitare”, distilată acum în retorte mai complicate, se transformă în elegie pură, în reveria unui altundeva și în fantezie grațioasă. Conștient de magia „împărecherilor de slove”, dar și de istoria depusă în ele, A. este recunoscător cuvintelor pentru „credință”, pentru puterea lor de evocare, pentru virtualitățile lor poetice, cauțiune a propriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
povești și scrieri în proză pentru copii: Dracul păcălit (1941), Comoara de sub stâncă (1942) și Fântâna fermecată (1945). SCRIERI: Balade, Craiova, 1919; Sub zidurile Troiei, Craiova, 1920; Umbre peste ape, Craiova, 1923; Cosânzeana, Craiova, 1924; Icoane și priveliști, Arad, 1926; Elegii și poeme, Craiova, 1928; Lauri și purpură, Craiova, 1929; Chipuri de bronz, Craiova, 1930; Icoane din bosfor, Craiova, 1932; Pulberi înstelate, Craiova, 1935; Ursul cu laba-ntoarsă, București, 1939; Vraja, București, 1939; Maiestății sale, Regelui, București, 1940; Dracul păcălit, București, 1941
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
catedrei, N. izbutește să-și reediteze o parte din tălmăcirile anterioare și să dea câteva noi, din Ovidiu (Scrisori din exil, 1957), Lucrețiu (Poemul naturii, 1965), Catul (Poezii, 1969) și o versiune parțială a Eneidei (1979). A mai iscălit traducerea Elegiei nobilului transilvănean Gheorghe Șincai, a unor fragmente din opera lui Dio Cassius (în tratatul Istoria României, 1960), a lucrărilor Supplex Libellus Valachorum (1967) și Memoriul clerului unit din 1791 (1968). Ideile structurante din Despre utilitatea studiilor clasice, Clasicismul și cultura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
își schimbă titlul în „Decalogul”. Din 10 aprilie 1937 periodicul, de orientare religioasă greco-catolică, devine săptămânal, iar din 15 iunie 1938 redevine bilunar. Rubrici mai importante: „Îndreptar”, „Probleme sociale”, „Documente”, „Politica”, „Străinătatea”. Publică poezie Ion Șugariu (Tristeți de toamnă, Gând, Elegie, Sârg, Sonet tânăr, Geremia da Valacchia), Ștefan Baciu (Plimbarea-n zi de vară), Vintilă Horia (Cântec de muritor), Mihai Beniuc (Apleacă-te lin), V. Voiculescu (Curcubeul), Teohar Mihadaș (Închinare), Vasile Flueraș, Iulian Popa, George Petcu, E.Ar. Zaharia, Ion Crețu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286711_a_288040]
-
duplicitară a poeziei, ca un construct shematic lingvistic și ca stare spirituală, duce la o metafizică a obscurității existenței poemului în general. Identificarea tropilor constituenți poeziei ține de forma apariției și spațiul geografic al prezenței poeziei. Atunci când vobim de gazel, elegie sau sonet descriem atât specificul unei culturi, dar și modul compozițional interior. Adițional, poezia este gândită și în genuri diferite prin care se poate identifica și clasifica. În funcție de subiectul său, de stil și de caracteristicile literare, putem vorbi de poezia
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și din E și din I se fac toate,/ Din O și din U și din I pe-nnoptate, / Din A se fac șei de ninsori deșelate” (Ningere de vocale). Poetul practică și un soi de letrism: „Leng va ri șerc” (Elegie); „Mi-e creierul abcdefghijklmnoprsștțuvxw” (Creier aprins). Modernismele și ultramodernismele de această speță nu sunt însă decât momente de relaxare și amuzament într-o activitate poetică impulsionată de un patos romantic eruptiv, înscris în sensibilitatea modernă îndeosebi prin adoptarea unor unelte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
au apărut primele șase volume (2002-2003). SCRIERI: Elogii, Cluj-Napoca, 1986; Solilocvii, Cluj-Napoca, 1989; Catulliene, București, 2002. Ediții: Alexandru Todea, Luptele mele, un strigăt în pustiu vreme de un pătrar de veac, Cluj-Napoca, 2003.Traduceri: Albius Tibullus și autorii Corpusului tibullian, Elegii, ed. bilingvă, îngr. și introd. trad., București, 1988; Properțiu, Opera omnia, ed. bilingvă, îngr. și introd. trad., București, 1992; Montri Umavijani, Călătorii prin tranziții, pref. trad., Cluj-Napoca, 1997 (în colaborare cu Lucia Sav); Sfântul Augustin, Opera omnia, I-VI, ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
omnia, I-VI, ed. bilingvă, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 2002-2003. Repere bibliografice: Petru Poantă, „Elogii”, TR, 1986, 25; Adrian Marino, Intertextualitatea, TR, 1986, 27; Adrian Popescu, „Elogii”, ST, 1986, 7; Artur Silvestri, „Elogii”, LCF, 1987, 12; Irina Petraș, Tibul, „Elegii”, ST, 1989, 2; Gheorghe I. Șerban, „Corpus Tibullianum” în română, LCF, 1989, 32; Ioan Milea, Dialogul sinelui cu sinea, TR, 1990, 14; Tudor Vlad, Semnificația unui premiu, TR, 1993, 22; Irina Petraș, Portret de traducător, ATN, 1993, 9; Adrian Popescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
vizibil câmpul obiectelor pe care le ridică la nivelul ochilor, ci o privire trans-perceptivă, coborâtoare ea însăși - în răspărul vremii răsturnate, al netimpului opririi - până în miezul umbrei, în clipa albă a începutului imprevizibil. Pândit mereu de-al umbrei nețărmurit ocol" (Elegii IX. Invocare)2, ceea ce se vede nu apare decât în ascunsul cel mai adânc, "în umbriri albastre de nopți clare" (Părere)3, acolo unde umbra însăși se afirmă și se neagă totodată, se pune drept condiție necesară - învăluitoare - a luminii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
împerecherea stranie/ A unor zei de care n-ai bănuit nimica./ Acolo văd cuvântul, nu umbra lui: conturul/ Acela de cerneală, ci miezul tainei însuși:/ Un arc întins de sunet să săgeteze fuga/ Ce-și profilează forma pe stâncile simțirii" (Elegie pentru mine)7. De ce cuvântul e privit din umbră, în zarea care nu e orizontul lumii? Pentru a vedea lumina ce răzbate din cuvânt, imaginea sa pură, vederea trebuie să iasă din lumină, din vorbirea și din orbirea lumii în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
naturi. Dacă "m-aplec pe oglinda fără hotar,/ Cu pașii luminii m-afund și dispar" (Seară pe ape)16, aceasta pentru a vedea începutul inimaginabil, ivirea în lumina unei alte lumi, "minunea unei nașteri străină de dorința/ Ce-o cheamă" (Elegie pentru mine)17. Vedere non-intențională a unei apariții nechemate la ființare, dar care cheamă vederea, învelindu-se în "lumina ca un văl uluitor" (Dansatoarea)18. Faptul că lumina este un văl nu indică închiderea în ascunsul inaccesibil; ea arată ascunsul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
altă privire, iar "în suflet, mai departe - în zarea lui" nu mai rămâne decât tăcerea, peisajul unui cuvânt transparent: "Vino cu lampa-n mână. Prinde / De geana umbrei ochiul luminii. Dă-mi privirea. Niciun cuvânt. Dă-mi sufletul. Atât rămâne" (Elegie pentru mine)22. Mai poate surprinde acum neobișnuitul acestei proiecții în originar, al promovării necunoscutului în care "seara și-a tras aur pur" (Seară pe ape)23 și "se-aprind în aur tânăr cer și ape" (Zori)24? Ce dă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să-și amintească fiecare literă și s-o întipărească puternic în sine. Apoi, după ce deprinde această artă, el se eliberează cu totul de imagine și de gândire și începe deodată să scrie fără dificultate" (op. cit., p. 22). 1 Ion Pillat, Elegie pentru mine, vol. Caietul verde, în Opere, 3, Editura Eminescu, București, 1986, p. 41. 2 Vol. Limpezimi, în Ion Pillat, Opere, 2, Editura Eminescu, 1985, p. 306. 3 Vol. Împlinire, în op. cit., 3, p. 293. 4 Vol. Caietul verde, în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
183. 6 Vol. Împlinire, în op. cit., 3, p. 295. 7 Vol. Caietul verde, în op. cit., 3, p. 42. 8 "Descătușă-mi izvorul cu apele adânci/ Și lasă-l pe sub sălcii să fie până-n mări/ O fugă limpezită de-atâtea înstelări" (Elegii IX. Invocare, vol. Limpezimi, în op. cit., 2, p. 306). 9 Ibidem. 10 Vol. Țărm pierdut, în op. cit., 3, p. 70. 11 Vol. Cumpănă dreaptă, în op. cit., 3, p. 342. 12 Vol. Limpezimi, în op. cit., 2, p. 263. 13 Vol. Limpezimi
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
op. cit., II, p. 684. 43 Încet ca o pierzanie vine desăvârșirea, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 28. 44 Invizibilul care sporește, vol. Lamentații (1993), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 136. 45 Elegie IX - Ființa, vol. Aventurile lui Proteu (1995), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, pp. 312-314. 46 Lumină fără capăt, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 96. 47 Elegie IX - Ființa, în op. cit., III, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Doinaș, op. cit., III, p. 136. 45 Elegie IX - Ființa, vol. Aventurile lui Proteu (1995), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, pp. 312-314. 46 Lumină fără capăt, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 96. 47 Elegie IX - Ființa, în op. cit., III, p. 314. 48 Tărâmul de mijloc, în Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei, Editura Cartea Românească, București, 1980, p. 364. 49 Vol. Alter ego (1970), în Ștefan Aug. Doinaș, Opere I, ed. cit., pp. 541-542. 50
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
răspunde, ce luminează?" (Spune, răspunde, în Câmpiile magnetice, ed. cit., p. 24), " Un luminiș se arată oare?" (Nu piatra, în op. cit., p. 53). 52 O revelație fulgurantă, care nu dă decât "mireasma clipei noastre de noroc", "minunea clipei sfărâmând lumină" (Elegie, în Călătoria continuă, ed. cit., p. 67), atunci când "însăși fața și chipul după care al nostru/ este închipuit de la facere în lut/ într-o secundă orbitoare o vom întrezări" (Noaptea de anul nou, în op. cit., p. 53). 53 Vol. Un
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în necunoscut își găsesc reversul într-o profundă stare de însingurare, iar aceste două pulsiuni opuse sunt conciliate în intensitatea emoțională a versurilor. Fire romantică, C. relevă în Cântece de amăgit întunericul melancolii, nostalgii și elegii monocorde, într-un regim preponderent nocturn, unde se desfășoară, în singurătate, dialogul cu alteritatea. SCRIERI: Naștere vinovată, București, 1983; Intrarea în scenă, București, 1984; Plimbarea prin flăcări, București, 1988; Preludiu pentru trompetă și patru pereți, Piatra Neamț, 1992; Documentele haosului, Piatra Neamț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
Ephébie attique et en particulier sur la date de l’Institution, Paris, 1920. Despre maqónth", sursa esențială este Pythicele lui Pindar (în special Pythica II), dar și Olympica II (94-96). 17. Cf. Marrou, op. cit., vol. I, p. 81. La Theognis, Elegia I (în ed. Bergck, Poetae Lyrici Graeci), și la Pindar, Pythica VI. Vezi și Jäger, op. cit., pp. 290-294. 18. Marrou, op. cit., vol. I, pp. 12-14. Sursele originale la Plutarh, Vieți paralele; Themistokles, 10. Despre kalokagaqo", vezi Platon (în mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
II, 96-98; Cornel Ungureanu, Poezia românească văzută altfel, O, 1989, 39; Al. Cistelecan, Poezia după Eminescu, VTRA, 1989, 12; Ioana Bot, Poezia românească după Eminescu, ECH, 1990, 1-2; Monica Spiridon, Conceptul de Eminescu, R, 1990, 2; Sanda Cordoș, A douăsprezecea elegie, APF, 1990, 3-4; Alexandru Duțu, Vedere și viziune, VR, 1990, 3-4; Petru Poantă, O „integrală” a eminescologiei, TR, 1990, 24; Gabriela Omăt, Critică neoromantică, RL, 1990, 31; Ion Simuț, „Eminescu și mutațiile poeziei românești”, F, 1990, 8; Diana Adamek, „Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
Traduceri: Omar Khayyam, Rubaiyate, București, 1969; Rabindranath Tagore, Antologie lirică, București, 1987, Jertfa lirică, Iași, 2000, Lebăda, Iași, 2001, Figurina. Coșul cu fructe, Iași, 2003; Hafiz, Divanul, Iași, 1997; A.K. Coomaraswamy, Hinduism și budism, Iași, 1997; Rainer Maria Rilke, Elegiile duineze. Sonete către Orfeu, Iași, 2000. Repere bibliografice: Aurel Leon, „Auguste Rodin”, CL, 1977, 9; Liviu Leonte, Lirism și interpretare, CRC, 1979, 19; Zaharia Sângeorzan, „Constelația Hyperion”, RL, 1979, 40; Dimitrie Costea, Poezia emoției intelectuale, CRC, 1980, 4; Mihai Drăgan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
ale epocii și destinate teatrelor profesioniste ori de amatori) diferite texte dramatice (Răzvrătiții, 1961, Spicul de grâu povestește, 1964, Capul Brâncovenilor, 1967, O zi și o noapte, 1970, ș.a.). Câteva au apărut ulterior în volume colective. Debutează în volum cu Elegii pentru Cetatea Soarelui (1973). I-au fost jucate diferite piese, de-a lungul anilor, la mai multe teatre din țară. Cel mai comentat a fost spectacolul cu piesa Să nu vorbim de Bibi (1968), pusă în scenă la Teatrul Nottara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]