1,108 matches
-
germenele unui gen de filozofie cu totul nou. În cântărirea argumentelor aduse în favoarea tezei continuității sau discontinuității dezvoltării gândirii filozofice a lui Wittgenstein va trebui să ținem seama, desigur, de ceea ce a spus el în această privință. Dincolo de referirile sale eliptice și uneori aluzive, hotărâtoare vor trebui socotite concluziile la care ne va conduce compararea unor teme și motive cardinale ale scrierii de tinerețe și ale însemnărilor mai târzii. Este ceea ce se va încerca în cele ce urmează. Vor trebui însă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la tratament decât cele paralitice. Se observă insuficiența lexicală, sărăcia de vocabular cât și greutățile în evocarea cuvintelor, ceea ce duce la tulburarea funcțiilor superioare ale limbajului: abstractizări, generalizări, dificultăți în structuralizarea vorbirii în cuvinte, propoziții și fraze. Propozițiile sunt frecvent eliptice de predicat sau de subiect, afișând deprinderi defectuoase de coarticulare și de organizare contextuală, cât și posibilități reduse de autocontrol. Prezintă capacitatea deficitară de percepție auditivă (auz fonematic), analiză și sinteză fonematică. Pus să execute grafisme se orientează greu asupra
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
grupa mare. Ei sunt dependenți de material intuitiv, aceasta întârziind formarea limbajului contextual, coerența și cursivitatea vorbirii. Caracteristic pentru copiii instituționalizați (4-5 ani) este tendința persistentă de evitare a comunicărilor verbale, utilizarea preponderentă a unor formule de comunicare primitive (propoziții eliptice, vocabular foarte redus, cuvinte reprezentând necesități imediate). Ca urmare a recepționării eronate din grupul educațional și a imitației lingvistice, utilizează forme eronate din punct de vedere gramatical. Necunoașterea unor noțiuni elementare, datorată în parte și unei insuficiente exersări a auzului
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
alergare. În condițiile în care banda rulează constant, atenția joggerului se poate orienta pe execuția corectă a mișcării brațelor, a ritmului respirator, a contactului cu solul prin așezarea tălpilor în unghiurile specifice etc. existența altor aparate (bicicletă ergometrică standard sau eliptică) care pot oferi posibilitatea alternării efortului pentru obținerea efectelor cardio (se poate alterna câte 10 minute de joggingul pe bandă cu 10 minute de bicicletă într-o ședință de 40-60 minute, în funcție de condiția fizică); existența, pe suportul benzii de alergare
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
franțuzesc, t ca k, d ca gh, g ca j, c ca ș." (I. L. Caragiale, Un pedagog de școală nouă); "Vezi, asta-i asta: cașcavalul." (Emil Gârleanu, Când stăpânul nu-i acasă); în unele contexte, două puncte marchează o construcție eliptică: Ea: pe bancă.; * virgula marcă pentru: * imperativ: "Ei las', că l-oiu învăța eu!" (Ion Creangă, Capra cu trei iezi); * vocativ: " Da', bunicuțo, de ce ai o coșcogeamite gură?" (Frații Grimm, Scufița Roșie); * interjecție: "ia, întreabă că muieți-s posmagii?" (Ion Creangă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
puteri." (Frații Grimm, Scufița Roșie); * raportul de incidență: "Voi purta rochia de catifea roșie, spuse sora cea mare." (Charles Perrault, Cenușăreasa); * apoziție: "Eu sunt, Scufița Roșie, și-ți aduc cozonac și-o sticlă de vin." (Frații Grimm, Scufița Roșie); * construcții eliptice: "Și partea asta, a mea!" (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunicul); * construcții repetitive: "A fost odată un împărat mare, mare..." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunica); * linia de pauză corespondentă, la nivel funcțional, a virgulei, marcă pentru: * raportul de incidență: "Mâine au spus ei
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Mâine au spus ei plecăm și nu ne mai putem întoarce decât peste un an." (Hans Christian Andersen, Lebedele); * raportul de subordonare: "Căprioara își aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăznețe să încerce puterile iedului." (Emil Gârleanu, Căprioara); * construcții eliptice: "Așa se zicea pe vremea mea, când a ieșit întâi moda asta la copii marinel." (I. L. Caragiale, D-l Goe...); * punctele de suspensie între paranteze pătrate marcă a lipsei unui fragment dintr-un text citat: "Erau cei șapte pitici [...] Ei
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
valorile unor arhaisme, regionalisme, termeni de jargon, formații sufixate/ prefixate, forme compuse, creații de cuvinte etc.; la nivel morfologic valorile stilistice ale tuturor claselor semantico-gramaticale, frecvența anumitor părți de vorbire în context etc.; la nivel sintactic -topica obiectiv/ subiectivă, construcții eliptice, construcții repetitive etc.140 Cea de-a doua direcție pe care se plasează studiile de stilistică aduc în prim plan stilul ca fenomen artistic, subsumat esteticii, direcție căreia i se reproșează faptul că este tributară comunicării scrise, construite și analizei
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și în stilul beletristic oral, a construcțiilor enunțiative/ interogative, neexclamative/ exclamative vs. predilecția pentru enunțuri neexclamative, fără implicare afectivă, în conversația oficială; * valorificarea, în stilul conversației curente, în cel al conversației familiare și în stilul beletristic oral, a unor structuri eliptice vs. evitarea acestor structuri în conversația oficială; * utilizarea, în stilul beletristic, a unor construcții rimate, ritmate, forme repetate (sub formă de refren, ca laitmotiv etc.), structuri incidente etc. V.2.2. Stilurile funcționale ale limbajului scris se caracterizează prin următoarele
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
interogative și enunțiative exclamative, a topicii subiective în alternanță cu cea obiectivă, a unor structuri cu raporturi de subordonare (uneori, fraze ample), cu raport mixt, explicativ, de incidență, a unor substitute de propoziții/ fraze sau resturi de propoziții, a construcțiilor eliptice etc.; * folosirea, în stilul științific și în cel juridico-administrativ, a unor structuri-tip: vezi, de exemplu, formulările din lucrările de matematică, fizică etc., din documente/ formulare-tip vs. valorificarea, în stilul beletristic și în cel publicistic, a unor construcții ri
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
al unei meditații despre singurătatea și tristețea creatorului, prins în „cercurile concentrice ale necunoscutului”. În Satul Daba (1936), logica visului, amalgamând prevestiri, presentimente, o teamă fără nume, tinde să încropească o stare de poem. Dar încețoșarea persistentă și sintaxa abruptă, eliptică proiectează aceste „vecernii” în vag și în nedeslușit. O disperare care nu urcă pe culmi, o frământare izbucnind în emfază și în irațional agită solilocviul din Cartea întunerecului (1940). Este, cu spasmele unui epic hipernevrotic, jurnalul unui sceptic, torturat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
ritual ce se confundă cu invocarea, cât anxioasă, cât elegiacă, a divinității. În aceeași formă de expresionism liric, dar excesiv complicată, poemele din Urmare intonează, în modulări liturgice, „psalmi cântând a moarte” și „a rea vestire”. Transpuși într-un discurs eliptic și cam uscat, psalmii lui Mihail exprimă sforțarea orgolioasă a unui bântuit și, nu mai puțin, a unui avid de a se proiecta pe sine în metafizic. În contrabalans, pastelurile sunt calme, contemplative, fără contorsiuni agonice. Dominanta eseisticii lui A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
specială, pentru că ne exprimă identitatea, reflectă spasmele spiritului nostru. De exemplu, folosim mult timpul trecut, dar foarte puțin viitorul, spre deosebire de limba engleză. Totul stă în trecut și în nostalgie. În același timp, este o limbă foarte metaforică, cu o poetică eliptică. Utilizez această fațetă a limbii mele, însă încerc totodată să mă debarasez de înclinațiile ei naturale. Utilizarea francezei îmi permite să dobîndesc o anumită intimitate. Povestea trupului este în permanență respinsă în Orient. Există o linie de demarcație foarte clară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu în sensul detașării budiste pe care a admirat-o și invidiat-o, fără a o putea însă practica -, ci în sensul unei eliberări de contingent prin riscanta transmutație a verbului. Dar Scitul leneș, rătăcit în spațiul mental al plictisului eliptic, e conștient de fragilitatea acestui demers, care forțează limitele umanului. Limbii adoptive îi este atribuită capacitatea demiurgică de a suporta o existență eterată, în care urmele barbarului încolțit sunt încă perceptibile: Inconvenientul practicării unei limbi de împrumut e că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înrudit, p. are un conținut bine determinat, exprimând o judecată completă și o concluzie. Prin conținut se apropie de maximă, dar se deosebește de aceasta prin alcătuirea lui metaforică. P. se exprimă prin propoziții sau prin fraze întregi, concise, uneori eliptice, cu o accentuată stereotipie sintactică. Pentru a-i spori valoarea, se folosesc comparații, metafore, alegorii și uneori elemente de versificație, ritm sau rimă. Chiar în cazul p. metaforice, plasticitatea se realizează printr-o anume simetrie a frazei, prin concizia și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
imaginea unui pastelist suav, predispoziția către rostirea sceptic-surdinizată, cultivarea notației simple, concentrate, ușor reflexive), în Revers citadin, apoi în Omul modern (1967), Ritual solitar (1969), Sentiment de vârstă (1972), poemele au, tot mai elocvent, „expresia esențializată, marcată de tentația degajării eliptice a afectului” (Lucian Alexiu). Cântecul materiei (1973), selecție din versurile de până atunci, și Cumpăna bucuriei (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) cristalizează îndeajuns de pregnant traseul și profilul poeziei căreia F. îi rămâne fidel. În Reminiscențe naive (1977), Gulliver
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
elipsa, complexitatea, succesiunea semnelor verbale, raporturile sintactice de coordonare și de subordonare, prevalarea construcțiilor nominale sau a celor verbale sunt tot atâtea mărci de diferențiere a unui tip discursiv de altele, a unei ideologii de alta. În acest sens, stilul eliptic, caracterizat prin fenomene de pasivizare și nominalizare, definitorii pentru limba de lemn, reflectă nivelarea gândirii și un stadiu primar de percepție a realității. La polul opus, complexitatea sintactică devine indicator pentru profilul intelectual al emitentului: dacă abundența subordonatelor este semnul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
trăsături ale postmodernismului nu alcătuiesc o imagine completă a fenomenului și nu au nici pentru autorul lor statutul închegării vreunei definiții coerente sau al explicitării finale a diferențelor dintre modernism și postmodernism. Cu toate acestea, chiar dacă își asumă un statut "eliptic, parțial, provizoriu", cele 11 caracteristici îl ajută pe Hassan să argumenteze două concluzii 226 interconectate: 1) pluralismul critic este implicat într-un mod profund în domeniul cultural al postmodernismului; 2) un pluralism critic limitat reprezintă, într-o oarecare măsură, o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este real, ci ține mai degrabă de domeniul iluziei. El este doar un cod ce trimite la sine însuși: "limbajul nu este niciodată real. Chiar și atunci când pare că desemnează lucruri, el de fapt realizează acest lucru urmând căi ireale, eliptice și ironice"560. Baudrillard crede că învestirea limbajului cu funcția de a desemna lucruri este o presupoziție care trebuie deconstruită, el nefiind decât un joc al semnelor care trimit la ele însele. Pasiunea pentru artificial și iluzie transpare de fiecare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dentare, e) simetria reliefurilor coronare. a) Forma de ansamblu a arcadei dentare are caracteristici individuale și se admite existența corelației cu forma feței. Au fost efectuate mai multe încercări de sistematizare a posibilităților în ceea ce privește forma arcadei. IZARD desemnează 6 posibilități: - eliptică - cu o curbă în arc de cerc între canini și o curbă largă la nivelul premolarilor și molarilor care au o oarecare convergență la nivel molar; -hiperbolică - specifică arcadei mandibulare, având formă de “V” cu vârful puternic rotunjit, o curbă
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
am lucrat o reprezintă agramatismul, în care, pe lângă pronunție, este tulburata și structura lingvistică. PĂrțile de vorbire nu sunt folosite corect în propoziție și în frază pentru că micul școlar nu respectă regulile gramaticale. În vorbirea acestor copii sunt frecvente propozițiile eliptice de subiect și predicat, sau propozițiile exprimate printr un singur cuvânt, ori propozițiile exprimate cu ajutorul onomatopeelor. 7 Dacă dislaliile de evoluție sunt excluse din patologia limbajului, dislaliile organice fac, în special, obiectul terapiei logopedice. Această categorie a dislaliilor se datorează
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
limbajului pe care am întâlnit-o la copiii de vârstă școlară este întârzierea în dezvoltarea limbajului. Mergând de la forme simple, cănd elevii inversează sau simplifica grupuri consonantice la un singur fonem, sau înlocuiesc unele consoane, si, în general, limbajul este eliptic și sărĂcăcios, până la întârzierea severă (atunci cand persistă și după 5 6 ani). Se observă în limbajul acestor logopați un mare decalaj față de normalul vârstei cronologice în plan articulator, al vocabularului și al construcțiilor de ansambluri verbale. Astfel, vocabularul este redus
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
exprimarea verbală a acestor copii este lipsită de coloratura stilistica. Sub aspect sintactic, se constată existența unei anume rigidități în ceea ce privește ordinea cuvintelor în propoziție, lipsa cuvintelor de legătură. Frazele și propozițiile sunt adesea incomplete și incorecte, cu enunțuri scurte, chiar eliptice. Construcția frazelor este defectuoasă din punct de vedere gramatical datorită lipsei acordului între părțile de vorbire, fapt reflectat de formularea întrebărilor. Se mai observa: omiterea subiectului sau a predicatului, repetarea subiectului/predicatului la sfarsitul frazei etc. În general, elevii cu
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
întrebările puse; Alcătuiește oral două propoziții corecte; Distinge prin bătăi din palme cuvintele propoziției; Desparte corect în silabe cel puțin două cuvinte; Pronunța corect unele din cuvintele date; Reproduce cu unele ezitări o strofa dintr-o poezie. SUFICIENT Formulează răspunsuri eliptice la întrebările puse; Alcătuiește oral o propoziție corectă; Distinge cu sprijin acordat cuvintele propoziției; Desparte corect în silabe cel puțin un cuvant; Pronunța corect unele din cuvintele date; Reproduce, cu sprijin, cel puțin două versuri dintr-o poezie. 56 PROBA
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
executivă. Adunarea națională. Desemnează, sub regimul legilor constituționale din 1875, reunirea Camerei deputaților cu Senatul, în vederea alegerii președintelui Republicii sau a revizuirii constituționale. Ambact. Războiul în slujba unui șef galic. Amfiteatru. În Galia romană, construcție pentru spectacol cu o arenă eliptică, rezervat luptelor de gladiatori și de animale. Anluminură. Anluminura sau decorarea manuscriselor este o artă tipic medievală. Ea poate consta în litere ornate primul sens al cuvîntului "miniatură" este cel de literă pictată în roșu (minium) -, în decorații în jurul paginii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]