1,678 matches
-
tare de margine, Peter era Înspăimîntat, dar nu spunea nici pîs, nu fiindcă ar fi fost un monstru, ci fiindcă avea idei foarte moderne despre educația copiilor. Julius, care-i amintea de propria lui copilărie, Îl cucerise. Străinul era foarte emoționat. În fond era un singuratic și În ultima vreme... De partea cealaltă a podului Îi arătă Hotelul Gării. Părea mereu gata să se prăbușească de vechi ce era, dar avea istoria și farmecul lui. Julius păru că Înțelege și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi spuse, Împreunîndu-și călcîiele și depărtînd vîrfurile picioarelor. Nilda i-o dădu, el Începu să citească primele cuvinte, dar voia să afle cît mai repede cuprinsul și Îi Întinse Vilmei scrisoarea. Își lipi mîinile de corp. Julius, darling, SÎnt foarte emoționată. Unchiul Juan și eu ne-am cununat astăzi la o mică biserică din Londra. N-au venit decît cîțiva prieteni de-ai lui și cîțiva cunoscuți ai tatei și ai mei. SÎntem fericiți. Santiaguito și Bobby sînt cu noi. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plecară cu toții frunțile și stătură așa fără să scoată o vorbă pînă cînd Celso spuse că era timpul să plece. Străbătură aproape Întreg palatul, de la bucătărie pînă la intrarea principală. Aici se bătură din nou pe umăr cu palma deschisă, emoționați, cu gesturi largi de sinceră Încurajare și Își vorbiră cu multă politețe. Julius lua parte la ceremonie cufundat Într-o tăcere totală, Vilma se urcă În Mercedes În timp ce Nilda pronunța o frază demnă de Lope de Vega, dar prost spusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de crezut, fiindcă uite că se auzea din nou pianul, de data asta fără greșeală: era călugărița pistruiată, care Încheia serbarea În mod strălucit și le umplea sufletul de emoție cîntînd pentru ultima oară imnul colegiului și toți copiii cîntau emoționați, În timp ce părinții se ridicau În picioare, pregătindu-se să iasă În curte și să-și ia rămas-bun, pregătindu-se să schimbe cîteva cuvinte despre odraslele lor și al tău e Încîntător și despre planurile de vacanță, noi mergem la Ancón
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceremonia, părinții putură să se apropie de copii și să-i sărute, la ieșirea din biserică. Primiseră prima Împărtășanie din viața lor și unii simțeau că li se moaie picioarele. Soții Lastarria, fericiți alături de Susan și Juan Lucas, Își aminteau emoționați prima Împărtășanie a lui Pipo și Rafaelito și-l năpădiră cu o sumedenie de recomandări pe bietul Julius. Roșcova se apropie tocmai atunci pentru a-i lua pe copii cu autobuzul; Gumersindo Quiñones Îi aștepta așezat la volan, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se teamă c-o să spargă geamurile; Încă n-avuseseră timp să-și dea seama prea bine cît de mare, complet și excelent era noul colegiu: asupra acestui fapt a avut grijă să le atragă atenția maica stareță. Le-a spus emoționată că erau nu știu cîte clase; pe urmă a pomenit de capela cu balcon pentru cor, nu mai lipseau decît băncile pe care trebuia să le cumpere, dar toate aveau să vină la timpul lor, pe măsură ce primeau donațiile generoase din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa nu putea cînta. Își aminti cum arăta partitura, dar uitase notele; parcă cineva ștersese totul cu buretele; Începu să cînte din nou și greși Îngrozitor... Nu-i nimic, Susan nu se simți de loc rușinată. Era foarte sensibil și emoționat, desigur. Două săptămîni mai tîrziu părăseau palatul și se duceau să locuiască la Country Club pînă cînd era gata noul palat. Juan Lucas Îi arăta lui Susan avantajele hotelului: nu va trebui să-și bată capul cu nimic, va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vadă. După cîteva zile sosi un pachet recomandat din Statele Unite. Era adresat lui Bobby și cu o specificare, Într-un colț, care spunea „Strict personal“. Bobby apucă pachetul și alergă pe scări În sus spre dormitorul lui. Acolo Îl deschise emoționat și Împrăștie conținuțul pe pat. Grozav răspuns! Era dat naibii Santiago! Îi scria și cîteva cuvinte: să nu cumva să arate pachetul lui Juan Lucas sau mamei. Ce-ți trece prin cap. Alergă să Închidă ușa cu zăvorul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
2005 Înainte de apusul soarelui, într-o zi frumoasă și binecuvântată de mai, un mănunchi de preoți din felurite generații, am poposit în „cerdacul casei și al sufletului” venerabilului Profesor Arhidiacon Ioan Ivan, la împlinirea celor 90 de ani de viață. Emoționați și mișcați de sfintele amintiri din anii de școală la Seminarul Teologic Neamț, am purces și la o călătorie duhovnicească pe Valea Secului și ne-am închinat Tatălui Ceresc în oaza Mănăstirii Secu. Am întâlnit aici înnoirea spre slava lui
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În prăvălie la fel de repede cum venise. Apoi, dintr-un alt magazin ieși un om cărînd o găleată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
veselie convulsivă, dar totul avu un efect contagios asupra celor din jur, priveau spre grupul de prieteni, zîmbeau, rîdeau, Își făceau semn cu capul. Și asta pe toată lungimea peronului. Aici vedeai oameni sobri, veseli, serioși, tineri, bătrîni, calmi, indiferenți, emoționați; dincolo, oameni preocupați de afaceri și oameni preocupați de plăceri; aici, oameni ce savurau prin fiecare cuvînt, mișcare sau gest, emoția, bucuria și speranța trezite În sufletul lor de gîndul călătoriei, dincolo oameni care priveau În jur indiferent și obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
New York, alteori pleca În turneu cu domnul Mansfield și lipsea cîteva luni. În orice caz, În seara aceea, cînd s-a sfîrșit spectacolul, am ieșit În stradă și am luat-o pe Broadway. Eram amîndoi atît de fericiți și de emoționați, că practic mergeam țopăind, așa era În seara aceea. Era una din primele zile frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nevinovat. Apoi ne-am ridicat toți să plecăm și eram Într-adevăr tare neliniștiți: bietul băiat de-abia se mai ținea pe picioare, iar eu nu știam ce-o să se mai Întîmple. Tata era atît de fericit și de emoționat, stăpînit parcă de o forță sălbatică, ochii-i jucau În cap ca niște demoni, Își lăsa capul pe spate și rîdea așa de tare că răsuna tot localul. Părintele Chris O’Rourke trebuia să țină slujbă a doua zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nicicînd! Apoi tata Îi spuse șoferului: — Ce viteză poate prinde, fiule? Iar tînărul răspunse: — Poate depăși treizeci de kilometri pe oră fără probleme. La vale, probabil, spuse tata ca să-l necăjească și-am pornit-o. Și, Doamne, tare mai eram emoționată! Mi se părea că zburăm. Cred că Într-adevăr mergeam cu treizeci de kilometri pe oră, dar parcă mi se păreau o sută, și am trecut pe lîngă un polițist călare, și calul s-a speriat și a-ncercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asupra actualei situații. Are ce să mă preocupe din plin." " Chiar că are, veni gândul îndepărtat, foarte îndepărtat al lui Gosseyn Doi. Succes!". 2 Iată-l deci într-o (credea el) cameră, acum, nu se mai afla în interiorul acelei capsule. Emoționat, se simțea mai în siguranță. Aflase rostul tuburilor de cauciuc: Cu multă vreme în urmă, un număr de trupuri Gosseyn fuseseră puse în diferite ascunzători. Și fiecăruia, se părea, îi venea rândul să se trezească, ca urmare a morții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că ai dorit să primești o asemenea fotografie. De ce? - Am hotărât de mult, după ce am auzit despre toate planetele de acolo - făcu un semn cu mâna către cer - că nu vreau să îmi petrec viața pe Meerd. Și - vocea deveni emoționată - și mesajul spunea că s-ar putea ca tu să fii interesat de persoana mea. Ea încheie agitată: - Sunt membră de mai mult de doi ani, și-n timpul acesta n-a mai apărut nimeni ca tine. Nici cuvintele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în brațe cu un băiat de doisprezece ani, ale cărui brațe se încolăciseră în jurul gâtului. Urmă o avalanșă de cuvinte: - Domnule Goseyn, domnule Gosseyn, unde ai fost? Oh, mamă, mamă, el e domnul Gosseyn. Gosseyn privi cu drag spre băiatul emoționat. - Ai ceva probleme, întrebă el, cu, oh, fraierii? - Nț. Au convocat o adunare când am ajuns la bordul navei și alta aici pe planetă, unde se află guvernul: le-am spus ce-am vorbit cu tine. - ...Dacă sunt probleme, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
amenințător. Ajunse la o scară și, fără șovăire, coborî. Doi bărbați, jos, discutau cu aprindere, deși fără griji. Îl priviră surprinși. Iar Gosseyn, care deja își pregătise planul, zise, gâfâind: - Unde este uzina generatoare? Este urgent. Unul dintre ei părea emoționat. - Păi... păi... pe acolo. Acolo. Ce se întâmplă? Gosseyn alerga deja în direcția indicată. Celălalt îi strigă: - A cincea ușă la dreapta. Când fu la a cincea ușă, se opri tocmai în prag. La ce se aștepta, nu prea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cobora pe o stradă scurtă, Kate Caldwell îi ieși în cale dintr-un gang și se îndreptă spre școală, cu geanta de școală îo cutie pentru masca de gaze din timpul războiului) lovindu-i-se de șold. El o urmări emoționat, cu gîndul s-o depășească, dar îi lipsi curajul. Ce-ar putea să-i spună? își imagină cum se bîlbîie rostind vorbe prostești și aiurea despre lecții și vreme și pe ea răspunzîndu-i convențional. De ce nu-și întorcea capul, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erau un zumzăit amestecat cu bolboroseli, gîlgîieli și ecourile propriilor pași. Mă doare spatele de la aplecare, zise Rima. — Se vede un perete la depărtare. O să ieșim repede de-aici. — O, Lanark, ce mizerabil e aici! M-am simțit atît de emoționată cînd am urcat la Mobonddo. Mă așteptam la o viață strălucitoare. Acum nu știu la ce să mă aștept, în afară de oroare și plictiseală. Și Lanark simțea aceleași lucruri. — Nu-i decît o zonă pe care trebuie s-o traversăm. Mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amenințător. Ajunse la o scară și, fără șovăire, coborî. Doi bărbați, jos, discutau cu aprindere, deși fără griji. Îl priviră surprinși. Iar Gosseyn, care deja își pregătise planul, zise, gâfâind: - Unde este uzina generatoare? Este urgent. Unul dintre ei părea emoționat. - Păi... păi... pe acolo. Acolo. Ce se întâmplă? Gosseyn alerga deja în direcția indicată. Celălalt îi strigă: - A cincea ușă la dreapta. Când fu la a cincea ușă, se opri tocmai în prag. La ce se aștepta, nu prea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de zăpadă, surpriză, portarul îi comunică cu voce joasă băiatului că are în sfârșit biletul de loterie. 98.38.51. Adică: anul care vine, cum îi ceruse Nicu, anul nașterii lui, anul nașterii nevesti-sii. Se priviră amândoi în ochi, foarte emoționați, ca întotdeauna când provoci soarta la joc. Nea Cercel, cu fața puțin mai congestionată decât de-obicei, îi conduse la Peppin Mirto. Nicu aflase fără mirare că domnul Peppin o să-l ajute în privința străinului, era un om care suplinea orice
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
greu, fiindcă lucrurile intime sunt mult mai ușor de pus pe hârtie când le scrii franțuzește. De pildă în seara asta, tare m-aș ascunde într-o limbă străină ca după o mască de carnaval, să scriu cât sunt de emoționată și din ce motive, mais puisque j’ai promis d’écrire en roumain, je dois tenir promesse. Așadar curaj, să trag aer în piept și să scriu în limba strămoșilor mei (ceea ce nu-i chiar adevărat, fiindcă o parte din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cum e dumnealui totdeauna, și m-a trimis să-i fac un comision, deși io sunt liber duminica. A zis că arde! Mă crezi că e legat și el cu puternicele lanțuri ale dragostei? Matale știi de cine, spuse el emoționat. Portarul nu întrebă, din păcate, de cine, deși Nicu i-ar fi spus bucuros. Nea Cercel nu era curios din fire, meseria de portar la un mare ziar îl făcuse să întâlnească prea multă lume în viața lui. Nu mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de crețuri. Hristea s-a apropiat și i-a încheiat, după obicei, șiragul de perle la spate, cadou de la nunta de argint, dar a făcut-o cu neîndemânare, alegându-se cu o nouă muștruluială. Doamna-mamă Maria Livezeanu era nervoasă și emoționată: prea mulți musafiri necunoscuți. 3 Vizitiii opriră rând pe rând, la peronul bine măturat de zăpadă. Era ger. Prima ajunse birja de piață a lui Mișka, cea la care erau înhămați doi frumoși cai albi. Din ea coborâră cei patru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]