2,278 matches
-
Clienții care percep că au probleme cu drogurile în nevoia de schimbare pot „rezista” schimbării dacă sunt de părere că nu pot să realizeze cu succes acest proces. Principiile interviului motivațional Există patru principii generale ale interviului motivațional: 1. Exprimă empatie; empatia înseamnă a vedea lumea prin ochii clientului, a gândi despre lucruri așa cum gândește clientul despre ele, a simți lucrurile așa cum le simte clientul, a împărtăși experiențele clientului. Este important faptul că, atunci când clienții percep empatie din partea unui consilier, ei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
care percep că au probleme cu drogurile în nevoia de schimbare pot „rezista” schimbării dacă sunt de părere că nu pot să realizeze cu succes acest proces. Principiile interviului motivațional Există patru principii generale ale interviului motivațional: 1. Exprimă empatie; empatia înseamnă a vedea lumea prin ochii clientului, a gândi despre lucruri așa cum gândește clientul despre ele, a simți lucrurile așa cum le simte clientul, a împărtăși experiențele clientului. Este important faptul că, atunci când clienții percep empatie din partea unui consilier, ei devin
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
interviului motivațional: 1. Exprimă empatie; empatia înseamnă a vedea lumea prin ochii clientului, a gândi despre lucruri așa cum gândește clientul despre ele, a simți lucrurile așa cum le simte clientul, a împărtăși experiențele clientului. Este important faptul că, atunci când clienții percep empatie din partea unui consilier, ei devin mai deschiși la provocările ușoare ale consilierului despre problemele stilului de viață și convingerile în legătură cu folosirea drogurilor. Clienții devin mai maleabili în ceea ce privește examinarea ambivalenței lor în legătură cu schimbarea și este mai puțin probabil să apere idei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
una de inferioritate. Trebuie să avem grijă cum comunicăm (intonație, gesturi, expresie facială) și în ce condiții (unde și cine mai este de față). Apoi, trebuie să ne arătăm deschiși la fundamentele celuilalt, să ascultăm și să acceptăm (ascultare activă, empatie). Pentru acest pas trebuie să ne dezvoltăm abilitățile de comunicare atât pentru a transmite mesaje, cât și pentru a le primi. Pentru aceasta: ● Trebuie să vorbim la persoana întâi, să transmitem percepțiile și impresiile ca atare, și nu ca judecăți
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de bine este un element fundamental”(Băban, 2003, p. 18). De aceea, componentele care definesc starea de bine (Băban, 2003) se referă la: - acceptarea de sine: acceptarea propriei persoane, cu calități și defecte, o atitudine pozitivă; - relații pozitive cu ceilalți: empatie, sociabilitate, încredere în ceilalți; - autonomie: independent, se conduce după propriile valori, se judecă pe sine după anumite standarde personale; - control: echilibru, face opțiuni conforme cu propriile valori; - sens și scop în viață: își propune spre îndeplinire anumite obiective pe termen
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
caracteriza bărbații care își agresează partenerele și copiii drept indivizi cu o stimă de sine și o identitate personală scăzute, transformate în „dependență și lipsă de încredere în alții”, mai ales în persoanele apropriate, rude, prieteni. De obicei, lipsa de empatie și înțelegere a propriului copil reprezintă o „repetiție identică a experiențelor adolescentine” (Guille, 2004, p. 137). Alți cercetători, precum West și Prinz (1987), au realizat o trecere în revistă a studiilor „desfășurate între anii 1975 și 1985, ce au avut
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
recomandă Vaillant, „iluzia trebuie să fie confruntată” (cu realitatea, de exemplu). Totuși, este înțelept să nu atacăm și nici să nu interpretăm o apărare fără a obține în prealabil permisiunea utilizatorului ei. În plus, este important să dăm dovadă de empatie și de căldură, și să respectăm regula de aur „tratează-i pe ceilalți cum ți-ar plăcea și ție să fii tratat”. Punerea în evidență ori înlăturarea apărărilor cuiva sunt acțiuni care trebuie întreprinse cu tact, respectând opțiunile și intimitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cuprinzând diferite dimensiuni de bază (zece la număr); exprimându-se fiecare sub formă de coping, de apărare și de fragmentare, acestea constituie cele trei tipuri de procese sau de mecanisme specifice eului 38. Astfel, dimensiunea sensibilității se manifestă sub forma empatiei 39 (ca proces de coping),proiecției (ca apărare) sau a unei idei de referință 40 (ca proces de fragmentare). Fondat pe teoria psihanalitică și influențat de teoria lui Piaget, modelul lui Haan (Haan, 1969; Haan et al., 1973; Haan, 1977
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
provine din fantasmele de omnipotență, cu puterea intruzivă sau posesivă care le însoțește. Iată de ce identificarea proiectivă conduce la manifestări totalitare, fie ele individuale sau de grup (Anzieu, 1975), de tipul seducției, fascinației, manipulării sau persuasiunii, dar și de tipul empatiei (Le Guen et al., 1985). Pot apărea o serie de întrebări cu privire la detectarea dificilă a acestui mecanism psihic, mai ușor de observat în aspectul său patologic, dar al cărui statut ontogenetic este recunoscut în prezent ca fiind esențial. Istorictc " Istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
absolut necesară pentru o înțelegere pertinentă a întrebărilor cercetării. Chiar și pentru cercetătorii cu experiență îndelungată în realizarea studiilor narative, orice text nou păstrează un aer enigmatic, e un mister viu care generează un amalgam de sentimente: tulburare, provocare și empatie. O altă trăsătură a cercetării narative se referă la locul ipotezelor în economia studiului. Cercetătorul are de obicei un subiect de studiu sau o direcție generală care conduce la diverse decizii privind selecția intervievaților și procedurile ce urmează să fie
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
ar fi putut fi influențat de interacțiunea dintre intervievatoare și intervievată. Unele intervievatoare erau de formație clinică, iar întrebările lor tindeau să sublinieze elementul emoțional din experiențele intervievatelor. Sentimentul de identificare a intervievatoarelor și tendința lor de a-și exprima empatia la auzul unei relatări încărcate emoțional ar fi putut să afecteze starea vorbitoarelor și, astfel, să influențeze calitățile formale ale discursului. Din acest motiv, am ales să mă concentrez mai cu seamă asupra acelor secvențe care erau relatate înainte de intervenția
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
ascultătoarei întrebări retorice sau comentarii de genul: „Ce poți face împotriva unei mașini ca asta?” sau „Știi”. Se pare că apelul direct la intervievatoare reflectă dorința vorbitoarei de a împărtăși experiența cu aceasta, solicitându-i astfel identificarea cu ea și empatia. A face apel direct la ascultător și a utiliza întrebări retorice sunt, trăsături specifice ale discursului femeilor (vezi Lakoff, 1975, 1990). Astfel, analizarea textului în cadrul unui context social specific include și sensibilitatea la diverse convenții lingvistice specifice în discursurile bărbaților
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
să transmită experiența de a fi cunoscut direct acel om; să ne ajute să înțelegem lumea interioară ori subiectivă a acelei persoane, cum anume se raportează la propriile experiențe, situații, probleme, la viață în general; să ne crească simpatia sau empatia cu privire la persoana respectivă; să descrie în mod eficient lumea socială și istorică în care trăiește persoana respectivă; să facă lumină în ceea ce privește cauzele (și înțelesurile) evenimentelor relevante, ale experiențelor și condițiilor de viață; să fie vie, evocativă, să solicite emoțional și
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
dorința unei rupturi, a unei întreruperi, a unei cezuri într-o relație sau în viața subiectului. Cioburile au însă și o calitate: dezvăluie fragilitatea, deci umanitatea persoanei. Aceasta nu este de piatră. Poate fi cuprinsă de emoții, poate intra în empatie cu cei din jur. Castrare Castrarea intervine ca un substitut simbolic al morții. Conform abordării psihanalitice, la copil, complexul de castrare merge până la renunțarea la atotputernicie. Castrarea exprimă, prin urmare, necesitatea de a se separa de o parte din ființa
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mare utilitate pentru a putea pătrunde semnificația visului, scenariul putând să ghideze alegerea direcției interpretative. Între altele, putem nota: - «a-l durea inima», indicând dezgustul și repulsia; - «o inimă de aur», «a-și pune inima pe tavă» simbolizând generozitatea, compasiunea, empatia; - «o inimă de piatră», «o inimă de gheață», «fără inimă», exprimând insensibilitatea, indiferența; - în sfârșit, «a fi în inima a ceva», adică a ocupa locul central, principal. Gât, gâtlej Gâtul constituie o zonă corporală cu multe semnificații, din cauză că asigură legătura
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de exploatat informațional (poemul liric, spre exemplu). La cealaltă extremă, vom întâlni textul jurnalistic, marcat de un număr semnificativ de constrângeri. Iconicitatea ar fi una dintre ele. (6) Iconizarea verbalului vizează favorizarea unei pregnanțe mai mari a mesajului și o empatie mai mare la cititor, stimulat de un univers în care domină asemănarea. Regăsim aici legea generală care dirijează funcționarea mass-media: proximitatea. (J.-M. Adam, M. Bonhomme, 2005, p. 110) Desigur, nu trebuie să restrângem iconul doar la imagine sau simbol
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
care îl înțeleg doar parțial. Fiți suspicioși față de toate sursele. Să vă întrebați mereu: De ce îmi spune această persoană acest lucru?, Ce interes are?, Ce urmărește?. Evitați prejudecățile. Nu lăsați opiniile (antipatiile) personale să vă influențeze prematur subiectul. Nu neglijați empatia cu cititorii. Întrebați-vă mereu: Ce vor cititorii să știe?, Ce anume trebuie explicat?, Ce le va aduce nou acest articol?. Arătați în ce măsură evenimentele despre care scrieți le pot influența viața - a lor sau a altora. Mai presus de toate
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
corect și mai eficient ar fi să redactezi un text în stilul indirect liber, incorporând afirmațiile fragmentare în propriul discurs. Câteva sfaturi: Nu uitați că ziaristul are nevoie de câteva calități esențiale pentru un bun interviu: gândire rapidă, politețe și empatie, formulare clară a întrebării etc. Nu începeți agresiv. Puneți la început o întrebare ușoară, de control. Pregătiți în prealabil mai multe întrebări, chiar dacă unele dintre ele vor fi inutilizabile. Faceți o predocumentare serioasă asupra personalității intervievatului: operă, biografie, sensibilități, teme
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
stufoase, de tip vamă („Ce aveți de declarat?”), complicate, psihologizante („Ce ați simțit când...?”), pasive („Cum comentați...?”), în oglindă (a repeta interogativ o parte din afirmația interlocutorului). Atenție: în unele situații, această reluare, cu scopul de întărire, sporește încrederea și empatia între parteneri. O nuanță de uimire, de admirație etc. îl fac pe intervievat să insiste asupra aspectului, să nu se întrerupă, să capete un plus de curaj etc. Evitați elementele de oralitate în exces. Ele pot da impresia nedorită de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
propriei formări. Accentul se pune pe capacitatea de analiză și discernere, pe spiritul critic și reflexiv, pe puterea de a argumenta alegerea făcută. În acest context, elevii și profesorii se stimulează reciproc, creând un mediu de încredere și responsabilitate, de empatie și înțelegere mutuală, de schimb cognitiv și afectiv, instaurând o veritabilă comuniune de învățare. În mod succint, particularitățile expuse mai sus pot fi sintetizate în tabloul următor: Descriere Scopuri Persoane interesate Moduri de acțiune Portofoliul de învățare Colecție de lucrări
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
timp un proces individual de descoperire și unul social. Fiecare dintre noi învață atât individual, cât și ca parte integrantă a unui grup. Activitățile de învățare din cadrul ELS încurajează participanții să preia responsabilitatea în dirijarea propriei învățări individuale și sociale. • Empatia și grija. „Învățarea este cel mai bine întărită în comunitățile în care ideile elevilor și ale profesorilor sunt respectate și există încredere reciprocă” (www.elob.org). De regulă, se lucrează în grupuri mici, aflate sub îndrumarea unui adult; elevii mai
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
În acțiunea respectivă. Este deci vorba de utilizarea unor mijloace speciale. Acestea trebuie să producă un „efect psihomoral” asupra celuilalt, plecând de la intenția mea, pe care eu o proiectez asupra lui. În plus, ele trebuie să realizeze o situație de empatie, de reciprocitate interioară a sentimentelor noastre morale. Să construiască o atmosferă sau o „ambianță de intimitate” compensatorie, care să anuleze diferențele dintre noi și să stabilească un acord de reciprocitate. Mijloacele prin care este realizată acțiunea psihomorală sunt ochiul, mâna
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
alte persoane. Convergența, ca Întâlnire, trebuie Înțeleasă ca o Întrepătrundere, ca o intimitate Împărtășită. Este nevoia de a comunica cu celălalt prin Întâlniri interioare. Realizarea deplină a convergenței o dă numai comuniunea mea cu celălalt. Aceasta mă Împlinește printr-o empatie reciprocă, dându-mi liniștea și echilibrul interior de care, atât eu, cât și celălalt, avem nevoie. Rezultă, din cele de mai sus, faptul că omul nu poate fi definit? Dimpotrivă. Ceea ce rezultă este faptul că persoana umană ni se dezvăluie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
satisfacție și insatisfacție sau indignare etc. Emoțiile produc unele tulburări fiziologice, în special legate de circulația sanguină. Expresiile emoționale constau în gesturi, expresii faciale sau vocale, ceea ce de fapt traduce trăirile interne acute, evidențiind modul specific de interpretare a evenimentelor. EMPATIE (< fr. empathie) - Formă de cunoaștere a celuilalt (în special a eului social) sau a ceva; transpunerea noastră simpatetică în persoana celuilalt, în obiectele exterioare (Marcu, Maneca, 1978). Este constituită din disponibilități afective, de cunoaștere, motivaționale și umanitare care îi permit
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
iubise dintotdeauna fratele, așa cum numai o soră care copilărea pe un versant de munte putea s-o facă: el era toată distracția ei, cel mai bun prieten și confident, cel cu care descoperea scurtături și chilii de călugări. La Început, empatia emoțională care o lega de Lefty fusese atât de profundă, Încât uneori uitase că sunt persoane distincte. Copii fiind, se cățăraseră pe versantul În terase al muntelui ca o ființă cu patru picioare și două capete. Era obișnuită cu umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]