2,305 matches
-
care sunt cauzele dezordinii psihologice sau dacă nu este mai degrabă interacțiunea intimă a polilor fiziologici și psihologici. O mare responsabilitate în cunoașterea problemei autismului îi revine mass-mediei. Încet, încet, jurnaliștii au suscitat o creștere a interesului pentru această boală enigmatică care intrigă și emoționează profund. Autism Europa a promulgat în 1992 o cartă pentru persoanele autiste ce vizează restabilirea drepturilor în direcția drepturilor omului, ținând cont de dificultățile lor în viața socială. Din ce în ce mai multe manifestări sunt organizate pentru cunoașterea autismului
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
se poate desprinde faptul că societatea adoptă o anumită „atitudine față de nebuni”, care poate lua trei aspecte: atitudinea nespecialiștilor, atitudinea mass-media, atitudinea specialiștilor. Le vom analiza pe rând în continuare. Atitudinea nespecialiștilor Pentru aceștia, nebunul apare ca un personaj straniu, enigmatic, de neînțeles, care dă impresia că trăiește în altă lume. La acest sentiment se mai adaugă cel de teamă, manifestat prin intoleranță, respingere, izolare, adesea mascat printr-o pseudoindiferență. Toate aceste atitudini decurg din următoarele: a) aspectul imprevizibil al nebuniei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
b) Tulburări ale conținutului vorbirii: coprolalia, ticurile verbale, aritmomania la obsesivi. c) Modificări calitative și de utilizare ale limbajului, cum ar fi: - tulburările de limbaj din sindromul Ganser, schizofrenie sau isterie, - limbajul eliptic cu lacune sintactice sau stilul telegrafic, uneori enigmatic, - limbajul afectat sau manierist ca ton, utilizarea perfrazelor, prețiozitate, formule cântate, din cursul schizofreniei, - limbajul pueril din demențe, - stereotipiile verbale și perseverarea din cursul melancoliei sau schizofreniei, - neoformațiile verbale (neologisme, schizofazie, glosolalie) întâlnite la bolnavii schizofrenici. Făcând o sinteza a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
masele le vor urma și imita în mod automat, fără nici o critică. Aceste modele sunt reprezentate prin personalități exaltate (lideri politici, reformatori religioși sau moraliști), personalități captative (staruri, vedete, idoli de cinema etc.), personalități mesianice, salvatoare (cu rol profetic), personalități enigmatice (vindecători, traumaturgi, persoane dotate cu forțe benefice sau malefice, vrăjitori, terapeuți bioenergeticieni etc.), în fine personalități oculte (diavolul, forțele răului, extratereștrii, organizații oculte mondiale etc.). Aceste modele umane de referință, exemplare, ajung să exercite o presiune extrem de puternică, directă și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
postmodernismului pedagogic se circumscriu obsedant problematicii educaționale de profunzime: construirea identității personale; deconstrucția unității în feminism, masculinism și homosexualism; dorința de „a fi” la educator și la elev; sinuciderea și omorul; terorismul și nihilismul; dorința de putere și autoritate; statutul enigmatic și statutul provocator în educație; scandalul etic și limbajul scandalos; critica naționalismului și eficientismului curricular; deconstructivismul curricular; ritmul și mișcarea ca fundamente ale experienței umane; deconstrucția autobiografiei; arhitectura sinelui; articularea postmodernă a curriculumului; megaparadigmele postmoderniste ale curriculumului (premodernismul, modernismul și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
zugrav îl pictează pe ușa bisericii, sub înfățișare de drac, pe consăteanul cel mai apropiat lui. Ion Aldea înnebunind, prorocește dezastre și, dându-se drept exponentul unui „al paisprezecelea neam”, menit să „îngroape lumea”, opinează că „străinul”, tot un ins enigmatic, s-ar putea să fie „al cincisprezecelea”. Incoerentă, confuză, demențială, orația lui Ion Aldea învăluie într-un mister compact bizara mică lume închisă din Valea Cerbului, străjuită de Muntele Vornicului și Dealul Țepelor. Al cincisprezecelea nu e un roman de
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
în contextul ultimilor ani de viață ai poetului, altul, fastuos (Titu Maiorescu și femeile), se apleacă amănunțit și nuanțat asupra fiecărei femei care a jucat un rol însemnat în viața sentimentală a mentorului junimist - Emilia Maiorescu, Clara Kremnitz, Cleopatra Poenaru-Lecca, enigmatica Olga Neumann. Versurile din Rondeluri (2003), o carte insolită în contextul preocupărilor lui P.-C., se centrează exclusiv pe motivul morții: moartea ca reîntoarcere la ceea ce a fost ființa umană înainte de a se naște, viața ca interstițiu fulgurant care întrerupe
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
pe cel imnic. Un ecou palid al lui Arghezi („Tu, creangă cazi, tu frunză te ridici”) întîlnește o temă vie: aceea a cuibului și a palmei care ocrotește și poate transfigura un univers. Citabil este spațiul holdei, al grâului verde. Enigmaticul începe să-și facă loc în versuri care au, totuși, fluență. O „amintire vieneză” (Pe bulevard) introduce (nu fără explicabile stîngăcii) dialogul dezabuzat, ușor cinic, conversația fantastă: „Salut tramvaiul cunoscut/ ce vine din cartierul meu// Niciodată n-ai să-mi
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
front, impresii de pe câmpul de luptă. Cu inima ca o „hieratică rană”, P. nu observă latura spectaculară a războiului, faptele de eroism, ci aspectele tragice: „moartea calcă dreaptă peste trupuri/unindu-ne prin foc cu inamicul”. Este sensibil la „frunțile enigmatice de soldați”, la oamenii care nu înțeleg ce se întâmplă cu ei, la întâlnirea cu „arhanghelul negru”, sentimentul dominant fiind de mirare și oboseală: „Atâtea izbânzi ne-au obosit/prea mult sânge am irosit” (Revedere). Clamor (1968) are profilul unei
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
istorie, în timpul efectuării serviciului militar. Dulce ca mierea e glonțul patriei e un roman de inițiere și în plan erotic. Băiat dezghețat, cu o biografie destul de bogată în episoade amoroase, protagonistul trăiește acum prima dragoste adevărată, o dragoste copleșitoare și enigmatică, curmată înainte de a fi ajuns la plenitudine, dar care consacră la rându-i atingerea bărbăției depline. E o iubire citadină, modernă și evoluată, cu doza ei de straniu și mister și totodată susceptibilă să îndemne la analogii literare: în femeia
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
mortificării psihice. Când nu denunță alienări ale psihicului uman, dramaturgul semnalează, între alte situații, sufocări în mizerie, precum cea a unei spălătorese șchioape, Silvia, a cărei viață, autocurmată în final, se irosește într-un subsol (Visul sau Damenvals), imaginează personaje enigmatice, bătrâni care au când nouăzeci, când nouă sute de ani și care își amintesc de un ciudat Herbert, înțelept nebun sau nebun înțelept, un soi de prototip al nebunilor ce mișună în opera lui P., îndatorată modelului shakespearean și prin asemenea
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
unde publică Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici - răspunzând astfel campaniei denigratoare care, instrumentată de Pamfil Șeicaru, a culminat cu retragerea piesei Mioara din programul Teatrului Național din București -, ciclul de poezii Transcendentalia, precum și câteva scrisori imaginare semnate T. - colaboratoare enigmatică pentru contemporani, întâmpinată de E. Lovinescu în numărul al doilea al revistei: „salut miracolul pururi impresionant al ecloziunii talentului”; epistolele vor deveni parte integrantă a romanului Patul lui Procust (I-II, 1933). Între timp, i se regăsește semnătura în revistele
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și ideologică în aceeași măsură, a unei strategii (postmoderne) de tip carismatic. Dacă romanele Ion sau Răscoala ale lui Rebreanu conving, cele camilpetresciene seduc. Celălalt aspect, mai dificil de izolat analitic, al „fluxului de autenticitate”, vădește consistența difuză și ocurența enigmatică ale unei pulsații fascinatorii. Prețuindu-se, înainte de toate, ca intelectual, P. își proiectează, încă de pe băncile Universității, evoluția gândirii conform unei scheme ordonatoare hegeliene - dezvăluită, în 1943, revistei „Vremea” („voi scrie până la 25 de ani versuri [...]; între 25-35 de ani
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Viața fără nume și Insomnii lângă munți) devine obsesie tematică în cartea cu cele mai multe fantasme feminine. Astfel, într-o Scurtă proză („Lumina aurie, uleioasă și aromată...”), alegorică și onirică, două adolescente sunt două grațioase puellae, dacă nu docte, cel puțin enigmatice ca două tinere magiciene deținătoare de secrete. Procedeu important și aici, intertextualitatea vizează îndeosebi două spații poetice prestigioase: universul eminescian, exploatat ca termen de contrast (nota dureros-ironică a modelului desolemnizând discursul alienării), și universul bacovian, aflat la altă extremă a
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Revista de filosofie” ș.a. P. e un solitar atât prin firea, cât și prin biografia sa. Nu a participat decât rar la viața obștii scriitoricești, deși s-a bucurat de aprecierea generației sale. Aceasta explică, poate, și predilecția pentru personaje enigmatice, sumbre. Unul dintre acestea este straniul martir din secolul al XVIII-lea prezentat în romanul Crișan (1977). Răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan, mai bine zis preliminariile ei, fusese evocată și într-un roman anterior, Măreasa (1975), în centrul
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
om norocos (1984). Este vorba de două parabole ample, cu câteva personaje-simboluri și o intrigă ce nu poate fi fixată în timp și spațiu. Modelul epic poate fi Herman Hesse și Ernst Jünger (Pe falezele de marmură), cu simbolistica lor enigmatică, iar în proza românească un punct de referință este Echinoxul nebunilor de A.E. Baconsky. Deosebirea de cel din urmă este că P. nu pune accentul pe limbajul fastuos, matein, ci pe dialectica ideilor și pe semnificația parabolei. Tema prioritară
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
idealizare, de intensificare a senzațiilor ș.a.m.d. decurg „vocațiile”, virtualități esențiale ale consumului informațional. De pildă, din nevoia de cunoaștere derivă, alături de altele (insolitul, verdictul), o vocație euristică, a descoperirii. O activează și îi răspund problemele de matematică, textele enigmatice, ezoterice, oraculare, jocurile de cuvinte, dar și poezia ermetică, visele, romanele polițiste sau proza fantastică. La împlinirea acestor vocații pot contribui, prin urmare, simultan sau pe rând, orice lucru, orice obiect, orice limbaj particular al gândirii producătoare, anulând diferența dintre
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
Dumnezeu umanizat, pe fundalul unui panteism încântător. În Cină de taină se poate descoperi un fel de tovărășie cu divinitatea, ca într-un psalm arghezian, doar că la N. aceasta se produce într-o fermecătoare domesticitate, dincolo de care destinul rămâne enigmatic: „Astăzi l-am invitat pe Dumnezeu la cină. Vino, Doamne, să bem din paharele grele lumină / și s-adormim apoi beți pe covoare. Ochii maicii din icoana de lemn sclipesc. / Timpul arde-n sobă cu pocnete rare. / Noi mestecăm la
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
în colaborare cu C. Vonghizas și B. Bereanu); Isaak Babel, Armata de cavalerie, București, 1965; Enigma văii albe. Povestiri științifico-fantastice bulgare, București, 1967 (în colaborare cu Mihai Magiari). Repere bibliografice: Camil Baltazar, „Luntrea sublimă”, LCF, 1961, 12; Ion Bălu, Viitorul enigmatic, VR, 1966, 7; Cezar Baltag, Victor Kernbach, „Povestiri ciudate”, GL, 1968, 1; Constantin Cubleșan, „Enigmele miturilor astrale”, TR, 1970, 36; Cornel Robu, „Enigmele miturilor astrale”, ST, 1971, 1; Dinu Flămând, „Tabla de oricalc”, LCF, 1971, 26; Dan Cristea, „Tabla de
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
o frazare ininteligibilă”. De regulă, criticii convin că sub masca cinismului și sub „bruiajul” procedărilor de sorginte avangardistă M. ar fi fost, în fond, un confesiv și un sentimental. Frecventă este și înregistrarea poetului drept creator de tablouri de atmosferă, enigmatice, luminate de un lirism criptat, obiectivat, învestit în „obiecte”, în „decor”. De aceste tablouri ține și imageria onirică a poetului, aceasta fiind marca de onirism cea mai vizibilă a creației sale. Faptul că a putut fi raportat la poeți cât
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
caracterul ei inițiatic - „ermetismul acestei poezii, în măsura în care există, este [...] nepremeditat, natural” - , înregistrează două maniere aparent contrastante, și anume una a exprimării simple și limpezi, în care discursul poetic e adus la „gradul zero” prin desolemnizare, și alta, unde discursul e enigmatic și eliptic, conchizând că atunci când se exprimă cu autenticitate, „netravestit”, poetul se arată a fi un spirit elegiac, tulburat de „trecerea omului”. Altă lectură îi aparține lui Ion Negoițescu, care accentuează lirismul și sentimentalismul manifestate indirect, atribuindu-le „mai degrabă
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
în peste șaptezeci de țări, M. pornește pe urmele enigmelor Terrei într-o aventură științifică și a cunoașterii extrem de personală. Imboldul i-l dă cartea lui Erich von Däniken, Amintiri din viitor, iar rezultatul peregrinărilor pe patru continente îl reprezintă Enigmatic, Pământul (1977). Civilizațiile aztecă și incașă, piramidele, locuri legendare precum Baalbek, Stonehenge și altele îi prilejuiesc verificări cu multiple argumente (matematice, antropologice, fizice, istorice și geografice), autorul încercând să demonstreze caracterul exclusiv pământean al acestor mistere, convins că enigmele Terrei
MIRONOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288178_a_289507]
-
și o umanitate diversă, colorată. Portretele sunt bine desenate, pline de umor, la fel ca și întâmplările. Câteodată forțarea comicului răstoarnă perspectiva istorică: astfel războaiele homerice sunt niște „găinării locale, încăierări mărunte”. Educativă și incitantă, scrisă cu suficient talent narativ, Enigmatic, Pământul se adresează tuturor vârstelor și gusturilor. Activitatea de prozator a lui M. este totuși una secundară în raport cu aceea de animator al mișcării SF românești din anii ‘80-’90. În afara a numeroase emisiuni de televiziune, a realizat mai multe antologii
MIRONOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288178_a_289507]
-
lui M. este totuși una secundară în raport cu aceea de animator al mișcării SF românești din anii ‘80-’90. În afara a numeroase emisiuni de televiziune, a realizat mai multe antologii, a tradus și a scris articole de popularizare a fenomenului. SCRIERI: Enigmatic, Pământul, Craiova, 1977; Proiecte planetare (în colaborare), București, 1986; Întâmplări din mileniul III, București, 1989; Laboratoarele lumii, București, 1992. Antologii: O planetă numită anticipație, București, 1985; Nici un zeu în cosmos, București, 1985 (în colaborare); Povestiri ciberrobotice, București, 1986 (în colaborare
MIRONOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288178_a_289507]
-
fațetă puțin cunoscută a scriitorului, proiectele sale dramatice, fragmentele și piesele finite, reprezentabile și astăzi: Pavilionul cu umbre (singura jucată), Confrații și Sfârșitul. Sunt puse în evidență particularitățile discursului teatral de tip comportamentist și psihologic, originalitatea materialului dramaturgic, fascinația străfundurilor enigmatice, a reacțiilor iraționale, a determinărilor obscure, surprinse cu ironie enormă, simț al paradoxului ori cu sugestie fină. Se revelează astfel un dramaturg în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia românească între 1900-1918
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]