2,401 matches
-
precizat mai sus, acela de acord între lucru și cuvânt, ci între enunțarea, ca temă a sa, și starea de lucruri vizată de enunțare, adevărul fiind mai degrabă valoare de adevăr; logicul, în schimb, ține de sinteza lingvisticului cu onticul (enunțare cuvinte legate participantă la o sinteză alături de lucrurile corespunzătoare preluate din orizontul propriu acestora, onticul, dar devenit semnificativ, ca ontic, tocmai în această sinteză), iar problema sa principală este aceea a corespondenței dintre cele două instanțe, înlăuntrul sintezei înseși, adică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
iar problema sa principală este aceea a corespondenței dintre cele două instanțe, înlăuntrul sintezei înseși, adică problema adevărului. Aristotel nu menține continuu activă această diferență; tocmai de aceea atunci când definește adevărul, în Metafizica (1011 b), el leagă adevărul de propoziție (enunțare), definind astfel nu adevărul, ci enunțul adevărat și enunțul fals (adică valorile de adevăr).32 De asemenea, logicienii moderni nu potențează această diferență, deși ei au pus și pun încă la punct teorii foarte aplicate în legătură cu problema separației lingvisticului de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pierde autonomia, fiindcă ea nu poate institui decât o simplă relație de adecvare (între cuvânt și lucru), iar adevărul (înțeles deja ca valoare de adevăr) devine un accesoriu al judecății, fiindcă în ea se poate origina corespondența veritabilă, aceea dintre enunțare și starea de lucruri. Există și o altă posibilitate? Da! Non-judicativul, care lasă noțiunea autonomă și adevărul (ca adevăr) la fel. Cum este cu putință aceasta? Din deschiderea oferită cercetării de această întrebare decurge necesitatea unei reducții non-judicative a judicativului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
oarecare) are (nu are) proprietatea P; A (subiectul) este (nu este) P (predicatul); formal, A este (nu este) P; și întrucât termenul A preia funcția de subiect, putem nota astfel relația de mai sus: S P. "O afirmație (kataphasis) este enunțarea (apophansis) că ceva aparține la altceva; o negație (apophasis) este enunțarea (apophansis) că ceva nu aparține la altceva (tr. gr. C.)."37 Cunoașterea dobândită prin logică, filosofie și știință, dar și comunicarea prin discursul de tip ideologic, se întemeiază pe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
P (predicatul); formal, A este (nu este) P; și întrucât termenul A preia funcția de subiect, putem nota astfel relația de mai sus: S P. "O afirmație (kataphasis) este enunțarea (apophansis) că ceva aparține la altceva; o negație (apophasis) este enunțarea (apophansis) că ceva nu aparține la altceva (tr. gr. C.)."37 Cunoașterea dobândită prin logică, filosofie și știință, dar și comunicarea prin discursul de tip ideologic, se întemeiază pe acest enunț simplu, care nu este altceva, în structura sa formală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vedere mai târziu, în contextul reducției judicative -, care constă în reluarea, pe baze noi, a analiticii elementelor logicului și mutarea accentului identitar al judicativului de la judecata propriu-zisă la "propoziție", altfel spus, de la unitatea aspectelor formal și alethic, la unitatea unei enunțări în care preeminență capătă cupluri de elemente heterogene, adică unul al aspectului formal, celălalt al aspectului alethic: subiectul și verbul, de exemplu, sau predicatul și timpul, cum deja am văzut în teoria conceptului-funcție a lui Frege. Desigur, într-un astfel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
degrabă de aplicarea reducției judicative asupra dictaturii judicativului, așa încât, discuția despre ele va deveni posibilă într-un moment mai târziu al acestui demers. 1.5. Sensul originar judicativ al speciilor cunoașterii și aporia judecății În enunțul S este P, datorită enunțării lui P despre S, acesta din urmă, subiectul, trece, semantic, în predicat. Această trecere nu este totală, căci, deși subiectul va fi gândit prin calitatea desemnată de predicat, totuși lui îi va rămâne o anumită semnificație: este "substratul" unor calități
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
produce gânduri, care pot forma cunoașterea, care se pot adăuga cunoașterii achiziționate deja, sau pot rata această încadrare, atunci când, după faimoasa formulă aristotelică, spun că este ceea ce nu este și că nu este ceea ce este. Potrivit logicii-organon, judecata (înțeleasă ca enunțare declarativă, logos apophantikos) se supune probelor de acceptare respingere, ea este forma originară a "gândurilor", pentru că adevărul doar poate regla astfel de chestiuni și numai judecata poate fi adevărată (sau falsă). Scopul gândirii (unul dintre scopurile ei, mai bine-zis) îl
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterii "crede" că ea are loc. Ambele situații constituie conținutul definițiilor construite de Aristotel pentru enunțul adevărat și pentru cel fals: A enunța că ceea ce este nu este, sau că ceea ce nu este este constituie o propoziție falsă; dimpotrivă, o enunțare adevărată e aceea prin care spui că este ceea ce este și că nu este ceea ce nu este."64 Totodată, recunoaștem prezența structurii formale originare S P, care, la o primă privire, exprimă, direct și simplu, nu cine știe ce poziții și funcții
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elemente noi verbul a fi și timpul definesc aspectul alethic al judecății. Ele dau conținut adevărului formal, care va fi reprezentativ pentru toate ipostazele discursului, de aici încolo; regula proprie acestuia este aceea a corespondenței. Adevărul sau falsitatea unei judecăți (enunțare, logos apophantikos) vor fi determinate de timp: el constituie valoarea de adevăr; mai mult, acesta devine esențial pentru orice formă, ipostază etc. a discursului (temei pentru orice gând, rostire, făptuire). Este, cumva, de interes metodic această precizare, fiindcă judecata (logos
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că acestea două constituie aspecte ale judecății. Până când va fi posibilă trecerea (saltul) de la judecată la judicativul constitutiv, aspectul formal și aspectul alethic vor fi înțelese, înainte de toate, ca determinări ale judecății (luată în sensul larg, propus mai sus, de enunțare, logos apophantikos, așadar, in actu, operând in acest moment și constituind astfel înseși aspectele sale, care numai în acest mod pot fi "determinările" sale). Pornind de la structura formală care constituie, firesc, aspectul formal al judecății, s-ar putea crede că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi tematizată pe larg atunci când reducția judicativă o va pregăti pentru o asemenea operație. A identifica semnificația propoziției cu valoarea de adevăr, așa cum procedează Frege, înseamnă a eluda rolul timpului și a provoca, astfel, o problemă însuși aspectului alethic al enunțării. Este ceea ce observă Wittgenstein; totuși, acesta ia în seamă doar pierderea autonomiei lui "este" (a verbului), fapt care pune în dificultate însuși "adevăratul" și "falsul". Verbul (socotim, însă, și timpul) trebuie considerat atunci când avem de-a face cu enunțarea, chiar dacă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al enunțării. Este ceea ce observă Wittgenstein; totuși, acesta ia în seamă doar pierderea autonomiei lui "este" (a verbului), fapt care pune în dificultate însuși "adevăratul" și "falsul". Verbul (socotim, însă, și timpul) trebuie considerat atunci când avem de-a face cu enunțarea, chiar dacă aceasta nu mai are expresia din logica clasică. Pe de altă parte, privind această situație fregeană într-un context mai larg, devine clar că numai formal verbul este exclus din spațiul enunțării, cum este și firesc, dat fiind faptul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
considerat atunci când avem de-a face cu enunțarea, chiar dacă aceasta nu mai are expresia din logica clasică. Pe de altă parte, privind această situație fregeană într-un context mai larg, devine clar că numai formal verbul este exclus din spațiul enunțării, cum este și firesc, dat fiind faptul că verbul ține de aspectul alethic al judecății și judicativului, nu de cel formal. Altminteri, interesat fiind de sens și de semnificație, dar și la nivelul enunțării, nu doar la acela al termenilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formal verbul este exclus din spațiul enunțării, cum este și firesc, dat fiind faptul că verbul ține de aspectul alethic al judecății și judicativului, nu de cel formal. Altminteri, interesat fiind de sens și de semnificație, dar și la nivelul enunțării, nu doar la acela al termenilor, Frege reface, în logica sa, unitatea judecății și, în acest fel, "lucrează" după regulile dictaturii judicativului: fenomenologic vorbind, operând judicativ, temporal. Asupra acestor chestiuni voi reveni atunci când va fi pus în discuție fenomenul celei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alethic al judecății și timpul " Este" (verbul) și timpul alcătuiesc împreună, cum am precizat deja, cel de-al doilea aspect obiectual al judecății (și al judicativului): aspectul alethic. Unitatea celor doi termeni, gândită de Aristotel în sensul unei condiționări către "enunțare" (afirmație sau negație), este "dată" și ea într-un raport temporal (chiar dacă timpul este unul dintre termenii aspectului alethic). "Este", care poate primi fel de fel de sensuri temporale, ca și timpul care, pe diferite temeiuri, este luat și el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și subiectul logic, trebuie refăcut și întărit sensul de poziție (atitudine) al aspectului formal al judecății, iar pentru aceasta trebuie avut în vedere și predicatul logic, pentru că și acesta desemnează o poziție în judecată și o "atitudine" specifică. De altminteri, enunțarea (logos apophantikos ) se împlinește prin ambele poziții, S și P, iar sensul de poziție și atitudine trebuie condus până la limitele logos-ului formal. Nu poate fi reconstruită legătura constitutivă a timpului cu subiectul logic fără a deschide problema raportului timpului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în judecată, însăși condiția de posibilitate a verbului. Condiționând astfel verbul, fiind el însuși condiționat verbal, timpul aduce la semnificație adevărul, anume adevărul în sens judicativ. Și astfel pot fi declanșate operațiunile proprii relației de corespondență dintre "ceea ce spune o enunțare" (sensul său) și "faptul la care aceasta se referă" (semnificația sa; referința), apoi operațiunile formale corespunzătoare regulilor de corectitudine, funcțiilor de adevăr, ambele rânduri de operații fiind esențiale pentru acreditarea (ordonarea, autorizarea) producțiilor judicative ale conștiinței (sensibilității, gândirii etc.) și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rost. Dar tot din această slăbiciune a timpului urmează și considerarea lui, în unele filosofii și științe, alături de spațiu, drept coordonată a ființării "obiective" sau a celei "subiective". În orizont judicativ, "ființa ca ființă" reprezintă un gând acreditat, posibil prin enunțarea identității cu sine a ființei, aceasta din urmă reprezentând potrivit autorizărilor judicative însăși identitatea absolută. Nu se află însă și "timpul ca timp" în aceeași postură; expresia aceasta nu poate căpăta un sens deplin, fiindcă transcendența și ierarhia țin, constitutiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a convențiilor logicii simbolice. Dar înaintea sa, Frege, Husserl, Russell au tematizat judecata și structura acesteia, provocând, totodată, cunoscutul fenomen al "turnurii lingvistice". Am putea spune că tocmai prin linguistic turn, judecata a fost recondiționată categoric și radical ca propoziție, enunțare, deși acest sens al ei, preeminent lingvistic, nu i-a fost nciodată străin, de la inventarea științei logicii de către Aristotel. Accentul mutat pe expresie -vizibil, cum arătam, încă de la formalizarea logos-ului în logica aristotelică, judecata fiind "enunțare" (logos apophantikos) provoacă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
radical ca propoziție, enunțare, deși acest sens al ei, preeminent lingvistic, nu i-a fost nciodată străin, de la inventarea științei logicii de către Aristotel. Accentul mutat pe expresie -vizibil, cum arătam, încă de la formalizarea logos-ului în logica aristotelică, judecata fiind "enunțare" (logos apophantikos) provoacă "eliberarea" gândului (a elementului propriu-zis logic). Abia acum expresia (sau "formula", "carcasa lingvistică") are suficientă autonomie pentru a conta și fără conținutul propriu, "gândul"; deși, pe de altă parte, date fiind cercetările din filosofia limbajului și cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teoriilor recente ale adevărului, dar și celor ale semnificației, strâns legate de cele dintâi, o asemenea relație între verb și timp (care dă valoarea de adevăr propoziției și componentelor propoziționale) trebuie avută în primul rând în vedere atunci când sunt cercetate enunțările cuprinse în fel de fel de unități lingvistice (limbajul natural, limbajul unei științe, limbajul filosofic, un metalimbaj oarecare etc.) Fără îndoială, relațiile noi pe care le angajează veri- condiționalitatea (condiționarea valorii de adevăr a unei propoziții compuse de valoarea de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că, odată petrecută reformalizarea logos-ului, devine firească reatribuirea aspectului formal nu doar judecății, ci judicativului însuși; desigur, și până acum am procedat la fel, însă de acum încolo "judecata" ca formă logică pierde din semnificație, "propoziția" (mai bine zis, enunțarea) fiind cu mult mai semnificativă; însă este vorba despre propoziția (enunțarea) ca element al judicativului, încărcată cu sensurile cunoscute ale dictaturii judicativului și cu sensurile noi provenite din re-formalizarea logos-ului ale faptului de a fi posibil, statutului de variabilă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu doar judecății, ci judicativului însuși; desigur, și până acum am procedat la fel, însă de acum încolo "judecata" ca formă logică pierde din semnificație, "propoziția" (mai bine zis, enunțarea) fiind cu mult mai semnificativă; însă este vorba despre propoziția (enunțarea) ca element al judicativului, încărcată cu sensurile cunoscute ale dictaturii judicativului și cu sensurile noi provenite din re-formalizarea logos-ului ale faptului de a fi posibil, statutului de variabilă, ale "substratului" și "generalului". Prin reformalizarea logos-ului și recondiționarea formală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestea regăsim problematizate tocmai actele de constituire subordonate fenomenului reformalizării logos-ului. Fără îndoială, argumentele cele mai puternice în sprijinul ideii despre încadrarea judicativă a logicii noi vizează sensurile pe care aceasta le propune pentru cele două aspecte ale judecății (enunțării), aspectul formal și cel alethic, apoi pentru elementele acestora, subiectul și predicatul, "este" și timpul; fiindcă tocmai acestea sunt constituite prin operații specifice cu sensul restructurării însuși obiectului judicativ. Aspectul alethic și cele două elemente ale sale, "este" și timpul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]