9,341 matches
-
catalizează, de 103 ÷ 1016 ori. Activitatea catalitică a enzimelor poate fi modificată sub influența mai multor factori fizici sau chimici, printre care și concentrațiile enzimei și substratului. Astfel, viteza cu care o enzimă catalizează o reacție crește atunci când, fie concentrația enzimei, fie cea a substratului crește. Pentru o anumită concentrație a enzimei, viteza de desfășurare a reacției crește odată cu creșterea concentrației de substrat, până la o anumită valoare, după care, oricât ar crește concentrația de substrat, valorile vitezei se așează pe un
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
modificată sub influența mai multor factori fizici sau chimici, printre care și concentrațiile enzimei și substratului. Astfel, viteza cu care o enzimă catalizează o reacție crește atunci când, fie concentrația enzimei, fie cea a substratului crește. Pentru o anumită concentrație a enzimei, viteza de desfășurare a reacției crește odată cu creșterea concentrației de substrat, până la o anumită valoare, după care, oricât ar crește concentrația de substrat, valorile vitezei se așează pe un palier. Astfel, unul dintre aspectele care diferențiază enzimele de majoritatea catalizatorilor
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
anumită concentrație a enzimei, viteza de desfășurare a reacției crește odată cu creșterea concentrației de substrat, până la o anumită valoare, după care, oricât ar crește concentrația de substrat, valorile vitezei se așează pe un palier. Astfel, unul dintre aspectele care diferențiază enzimele de majoritatea catalizatorilor neenzimatici este fenomenul de saturație. În acest caz, siturile active ale moleculei enzimei sunt saturate cu substrat. Complexul enzimă substrat va trebui să disocieze înainte ca enzima să poată lega alte molecule de substrat. La o concentrație
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
o anumită valoare, după care, oricât ar crește concentrația de substrat, valorile vitezei se așează pe un palier. Astfel, unul dintre aspectele care diferențiază enzimele de majoritatea catalizatorilor neenzimatici este fenomenul de saturație. În acest caz, siturile active ale moleculei enzimei sunt saturate cu substrat. Complexul enzimă substrat va trebui să disocieze înainte ca enzima să poată lega alte molecule de substrat. La o concentrație mare de substrat, la valori constante ale temperaturii și pH-ului, viteza de desfășurare a reacției
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
ar crește concentrația de substrat, valorile vitezei se așează pe un palier. Astfel, unul dintre aspectele care diferențiază enzimele de majoritatea catalizatorilor neenzimatici este fenomenul de saturație. În acest caz, siturile active ale moleculei enzimei sunt saturate cu substrat. Complexul enzimă substrat va trebui să disocieze înainte ca enzima să poată lega alte molecule de substrat. La o concentrație mare de substrat, la valori constante ale temperaturii și pH-ului, viteza de desfășurare a reacției catalizate de enzimă este proporțională cu
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
așează pe un palier. Astfel, unul dintre aspectele care diferențiază enzimele de majoritatea catalizatorilor neenzimatici este fenomenul de saturație. În acest caz, siturile active ale moleculei enzimei sunt saturate cu substrat. Complexul enzimă substrat va trebui să disocieze înainte ca enzima să poată lega alte molecule de substrat. La o concentrație mare de substrat, la valori constante ale temperaturii și pH-ului, viteza de desfășurare a reacției catalizate de enzimă este proporțională cu concentrația enzimei. Ureea este compusul organic cu formula
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
cu substrat. Complexul enzimă substrat va trebui să disocieze înainte ca enzima să poată lega alte molecule de substrat. La o concentrație mare de substrat, la valori constante ale temperaturii și pH-ului, viteza de desfășurare a reacției catalizate de enzimă este proporțională cu concentrația enzimei. Ureea este compusul organic cu formula moleculară . Ureea este, de fapt, diamida acidului carbonic, deci o amidă. Se numește așa deoarece se obține din acidul carbonic (sifon), printr-o dublă reacție a acestuia cu amoniacul
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
va trebui să disocieze înainte ca enzima să poată lega alte molecule de substrat. La o concentrație mare de substrat, la valori constante ale temperaturii și pH-ului, viteza de desfășurare a reacției catalizate de enzimă este proporțională cu concentrația enzimei. Ureea este compusul organic cu formula moleculară . Ureea este, de fapt, diamida acidului carbonic, deci o amidă. Se numește așa deoarece se obține din acidul carbonic (sifon), printr-o dublă reacție a acestuia cu amoniacul. Ureea reprezintă forma de excreție
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
este azotul care se poate determina după precipitarea proteinelor din plasmă. Metodele de determinare a ureei sunt, fie bazate pe reacția de precipitare (reacția cu xanthidrol), fie colorimetrice: folosind diacetilmonoxina, reactivul Nessler, ureaza, dimetil glioxina sau hipobromitul de sodiu. Prima enzimă izolată în stare pură, cristalizată, a fost ureaza. Aceasta a fost obținută dintr-o varietate de fasole, prin extracție cu apă și precipitarea extractului cu acetonă. Au fost izolate apoi, în stare cristalizată, prin desalifiere din soluție apoasă cu sulfat
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
acetonă. Au fost izolate apoi, în stare cristalizată, prin desalifiere din soluție apoasă cu sulfat de amoniu și sulfat de magneziu, la un anumit pH: pepsina și tripsina, fermentul galben de oxidare, papaina, carboxipeptidaza, catalaza, câteva dehidrogenaze și multe alte enzime. Hidroliza enzimatică a ureei (care este un agent denaturant nespecific al proteinelor), în soluție apoasă, conduce la formarea, ca produși de reacție, a amoniacului și a dioxidului de carbon. Ionii rezultați din amoniac și dioxid de carbon sporesc conductivitatea soluției
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
la formarea, ca produși de reacție, a amoniacului și a dioxidului de carbon. Ionii rezultați din amoniac și dioxid de carbon sporesc conductivitatea soluției. În această lucrare se va măsura conductivitatea, mărime care permite determinarea vitezei de hidroliză a ureazei (enzima specifică) prin metabolizarea substratului (ureea), la diferite concentrații de substrat. La concentrații mari de substrat, apare procesul de inhibiție a enzimei de către substrat, care se manifestă prin apariția platoului. 1. Materiale Materialele necesare pentru desfășurarea acestui experiment sunt următoarele: unitate
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
sporesc conductivitatea soluției. În această lucrare se va măsura conductivitatea, mărime care permite determinarea vitezei de hidroliză a ureazei (enzima specifică) prin metabolizarea substratului (ureea), la diferite concentrații de substrat. La concentrații mari de substrat, apare procesul de inhibiție a enzimei de către substrat, care se manifestă prin apariția platoului. 1. Materiale Materialele necesare pentru desfășurarea acestui experiment sunt următoarele: unitate Cobra 3 Chem electrod de conductivitate agitator magnetic bară magnetică balanță suport cu clemă sticlărie: pahare Erlenmeyer de volume 100 mL
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
și înregistra valorile conductivității la momentele de timp de 100 s și 200 s. Această funcție permite și obținerea diferenței ΔY (conductivitate - mS/cm), pentru fiecare din cele șapte măsurători efectute. Excesul de substanță va conduce la inhibiția reversibilă a enzimelor (viteza de reacție nu va crește odată cu creșterea concentrației, ci va rămâne constantă sau va scădea). Se va trasa graficul vitezelor astfel calculate (exprimate în µS /(cm s)), în funcție de concentrația de uree (exprimată în mmol/L). Din graficul vitezelor, se
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
apare inhibiția enzimatică (maximul curbelor) și se va face un comentariu scurt asupra rezultatului obținut. Pentru substratul, uree, viteza de reacție ar trebui să atingă un maxim la o concentrație de aproximativ 70 mmol/L, după care este declanșată inhibiția enzimei de către substrat. La finalul lucrării, se vor interpreta și comenta rezultatele obținute. Studiul inactivării (otrăvirii ireversibile) enzimelor prin cinetică enzimatică Considerații teoretice Activitatea enzimelor este inhibată de anumite substanțe, care se numesc inhibitori (efectori care, introduși în reacție, provoacă scăderea
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
uree, viteza de reacție ar trebui să atingă un maxim la o concentrație de aproximativ 70 mmol/L, după care este declanșată inhibiția enzimei de către substrat. La finalul lucrării, se vor interpreta și comenta rezultatele obținute. Studiul inactivării (otrăvirii ireversibile) enzimelor prin cinetică enzimatică Considerații teoretice Activitatea enzimelor este inhibată de anumite substanțe, care se numesc inhibitori (efectori care, introduși în reacție, provoacă scăderea vitezei de desfășurare a acesteia). În sistemele vii, acești compuși pot fi de origine endogenă, precum o
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
atingă un maxim la o concentrație de aproximativ 70 mmol/L, după care este declanșată inhibiția enzimei de către substrat. La finalul lucrării, se vor interpreta și comenta rezultatele obținute. Studiul inactivării (otrăvirii ireversibile) enzimelor prin cinetică enzimatică Considerații teoretice Activitatea enzimelor este inhibată de anumite substanțe, care se numesc inhibitori (efectori care, introduși în reacție, provoacă scăderea vitezei de desfășurare a acesteia). În sistemele vii, acești compuși pot fi de origine endogenă, precum o parte dintre metaboliți sau de origine exogenă
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
metaboliți sau de origine exogenă, precum unele medicamente sau agenții toxici. Inhibitorii pot fi, pe de o parte, substanțe care pot concura cu substratul pentru ocuparea sitului activ, pe de altă parte, substanțe care pot modifica situl activ al unei enzime. Din acest punct de vedere, inhibiția enzimatică poate fi considerată reversibilă, respectiv ireversibilă. Inhibiția reversibilă este de trei tipuri, urmând a fi discutate mai jos. ș Inhibiție competitivă: în acest tip de inhibiție, atât inhibitorul, cât și substratul se leagă
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
vedere, inhibiția enzimatică poate fi considerată reversibilă, respectiv ireversibilă. Inhibiția reversibilă este de trei tipuri, urmând a fi discutate mai jos. ș Inhibiție competitivă: în acest tip de inhibiție, atât inhibitorul, cât și substratul se leagă la situl activ al enzimei; inhibitorul se leagă doar la enzima liberă; inhibitorul are, de obicei, o structură foarte asemănătoare cu aceea a substratului (de ex., ATP/AMP sau succinat/malat); inhibitorul reduce cantitatea de enzimă care este disponibilă să producă reacția de catalizare, prin
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
reversibilă, respectiv ireversibilă. Inhibiția reversibilă este de trei tipuri, urmând a fi discutate mai jos. ș Inhibiție competitivă: în acest tip de inhibiție, atât inhibitorul, cât și substratul se leagă la situl activ al enzimei; inhibitorul se leagă doar la enzima liberă; inhibitorul are, de obicei, o structură foarte asemănătoare cu aceea a substratului (de ex., ATP/AMP sau succinat/malat); inhibitorul reduce cantitatea de enzimă care este disponibilă să producă reacția de catalizare, prin formarea complexului enzimă inhibitor; consecințele inhibiției
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
cât și substratul se leagă la situl activ al enzimei; inhibitorul se leagă doar la enzima liberă; inhibitorul are, de obicei, o structură foarte asemănătoare cu aceea a substratului (de ex., ATP/AMP sau succinat/malat); inhibitorul reduce cantitatea de enzimă care este disponibilă să producă reacția de catalizare, prin formarea complexului enzimă inhibitor; consecințele inhibiției competitive asupra echilibrului reacției sunt: * la concentrații mari de substrat, inhibitorul este îndepărtat de către substrat de la situl activ, astfel încât viteza maximă de desfășurare a reacției
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
leagă doar la enzima liberă; inhibitorul are, de obicei, o structură foarte asemănătoare cu aceea a substratului (de ex., ATP/AMP sau succinat/malat); inhibitorul reduce cantitatea de enzimă care este disponibilă să producă reacția de catalizare, prin formarea complexului enzimă inhibitor; consecințele inhibiției competitive asupra echilibrului reacției sunt: * la concentrații mari de substrat, inhibitorul este îndepărtat de către substrat de la situl activ, astfel încât viteza maximă de desfășurare a reacției, vmax, nu se modifică; * pentru atingerea vmax, sunt necesare concentrații mari de
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
substrat de la situl activ, astfel încât viteza maximă de desfășurare a reacției, vmax, nu se modifică; * pentru atingerea vmax, sunt necesare concentrații mari de substrat, ceea ce conduce la creșterea constantei, KM, cu un factor de reprezintă constanta de disociere a complexului enzimă substrat, cu E notând concentrația enzimei și cu I, concentrația inhibitorului. Inhibiție necompetitivă: în acest tip de inhibiție, inhibitorul se poate lega atât la enzima liberă, cât și la complexul enzimă substrat, inhibând, astfel, formarea produșilor de reacție; consecințele inhibiției
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
maximă de desfășurare a reacției, vmax, nu se modifică; * pentru atingerea vmax, sunt necesare concentrații mari de substrat, ceea ce conduce la creșterea constantei, KM, cu un factor de reprezintă constanta de disociere a complexului enzimă substrat, cu E notând concentrația enzimei și cu I, concentrația inhibitorului. Inhibiție necompetitivă: în acest tip de inhibiție, inhibitorul se poate lega atât la enzima liberă, cât și la complexul enzimă substrat, inhibând, astfel, formarea produșilor de reacție; consecințele inhibiției necompetitive asupra echilibrului reacției sunt: * la
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
conduce la creșterea constantei, KM, cu un factor de reprezintă constanta de disociere a complexului enzimă substrat, cu E notând concentrația enzimei și cu I, concentrația inhibitorului. Inhibiție necompetitivă: în acest tip de inhibiție, inhibitorul se poate lega atât la enzima liberă, cât și la complexul enzimă substrat, inhibând, astfel, formarea produșilor de reacție; consecințele inhibiției necompetitive asupra echilibrului reacției sunt: * la concentrații mari de substrat, inhibitorul este legat la enzimă, astfel încât vmax scade; * pentru atingerea vmax, sunt necesare concentrații mari
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
un factor de reprezintă constanta de disociere a complexului enzimă substrat, cu E notând concentrația enzimei și cu I, concentrația inhibitorului. Inhibiție necompetitivă: în acest tip de inhibiție, inhibitorul se poate lega atât la enzima liberă, cât și la complexul enzimă substrat, inhibând, astfel, formarea produșilor de reacție; consecințele inhibiției necompetitive asupra echilibrului reacției sunt: * la concentrații mari de substrat, inhibitorul este legat la enzimă, astfel încât vmax scade; * pentru atingerea vmax, sunt necesare concentrații mari de substrat, ceea ce conduce la creșterea
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]