7,152 matches
-
băț, încearcă adâncimile prozei. Caracterul experimental al acestui roman de debut, în care se găsește însă matricea întregii proze viitoare a Norăi Iuga, sare în ochi. Se poate spune că Săpunul lui Leopold Bloom oferă varianta brută, nerafinată, a pastei epice, devenite marca înregistrată a scrisului Norăi Iuga. Față de cei mai mulți dintre autorii optzeciști (firește, biologic scriitoarea nu aparține acestei generații, dar scrisul său are elemente care se înscriu în trendul epocii) produce o spectaculoasă și, pentru mulți, deconcertantă mutație a mizei
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
excitantă prin vigoarea demascărilor ideologice practicate, o a treia, de asemenea memorabilă, cu un fost preot convertit la deliciile economiei de piață), nu sunt rulate pentru ele însele. Proiectul autorului este radical diferit de cel al romancierului obiectiv. La nivel epic, ficțiunea nu prezintă continuitate, iar verosimilitatea ei este minată de câteva coincidențe forțate. Numai că - și aici este cheia cărții - Ioan Lăcustă nu utilizează în exclusivitate invenția ori rememorarea, rețeta romanescă sau pe cea confesivă. Le asociază într-un mod
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
e singurul scriitor care procedează astfel în perimetrul prozei moderne, atunci când temele intelectuale excedează ficțiunea. Dar pentru o temă de o asemenea amplitudine și deschidere (nașterea unei lumi noi, cu valori radical schimbate) ar fi fost nevoie de o desfășurare epică, psihologică, socială și spirituală de dimensiuni mai mari. Romanul lui Vintilă Horia mi se pare prea mic pentru o miză atât de mare. Nu e de ajuns că în exil, Ovidiu, venit din Roma politeistă, se întâlnește cu religia dacică
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
fel, Vintilă Horia pune pe conștiința lui Ovidiu exilat la Tomis o încărcătură spirituală foarte mare, cum nu face nici un alt prozator român. Tocmai de aceea romanul, chiar dacă îl considerăm în absolut un eșec, câștigă o importanță simptomatică în istoria epicii românești. Judecată în toate implicațiile ei majore, cartea lui Vintilă Horia are premisele și promisiunile unuia (oricare) dintre marile romane ale lui Thomas Mann. Numai acolo întâlnim la un loc toate marile teme: iubirea, libertatea, viața, bătrânețea, moartea, creația, fericirea
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
unor trăriri și întâmplări dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat), Robert Musil (predispoziția mitteleuropeană către banalul cotidian, obiectele din imediata noastră apropiere), Mircea Horia Simionescu (utilizarea numelor unor obiecte sau acțiuni ca pretexte pentru declanșarea unor derulări epice) și Nora Iuga (capriciile memoriei, care aduce aleatoriu la suprafață chipuri, replici, întâmplări, sentimente, din epoci diferite). Totul se topește într-o scriere de mare frumusețe, o adevărată simfonie a Eu-lui profund al unui om care își rememorează cu delicatețe
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
scriitor pentru care între viață și scris nu există granițe, pentru că lumea sa e deopotrivă realitate, imaginație, vis, trecut, prezent și viitor. E o lume ce se rotește parcă în jurul principiului câtă realitate, atâta ficțiune, câtă ficțiune, atâta realitate. Desfășurarea epică a romanului Nesfârșitele primejdii este întreruptă deseori de enclave discursive care strecoară în povestire explicații de coloratură psihologică, socială ori filozofică ce vin să ateste fibra comună a literaturii și a vieții, dar mai ales natura cu totul și cu
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
scriitor, atît în timpul vieții, cît și post mortem, a constituit mai curînd un obstacol în calea receptării sale critice de subtilitate. S-a cristalizat, în timp, stereotipul cultural că autorul lui David Copperfield nu depășește un anumit nivel al abilităților epice (în speță, cel al povestirii) și, ca atare, exegezele de mai mare rafinament eșuează în cazul său. Uneori, se sugerează chiar că Dickens ar aparține exclusiv literaturii pentru copii, transferul operei lui către marea epopee a romanului fiind inoportună. De
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
stă în vîrful piramidei textuale (precum autorul omniscient din romanul tradițional), contemplînd destinele (turbulente) ale eroilor și făcînd observații arogante, de genul celei amintite. Statutul său "narativ" contrastează, în mod absolut, cu cel al lui Pip - așezat, simbolic, la polul "epic" opus. Dacă Pip, ca narator, se zbate, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
de presă au fost topite în acești nemaipomeniți epitalami. Ca și în cazul seriei Gabriela Adameșteanu, reproșul pe care-l aduc frumoaselor ediții de Opere alcătuite în lunile din urmă de Polirom vizează laxitatea aparatului filologic. Rătăcite între două calupuri epice într-o consecuție nici măcar veridică și complet lipsite de mostre concludente ale receptării, Poveștile domesticirii amoroase par a fi fost nu trunchiate, dar aranjate, sau mai bine zis împachetate la bunul de tipar, cumva ad usum delphini.
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
viermuitoare". În acest cadru de fier ideologic și clone sociale, micile învârteli locale sunt tolerate, ba chiar încurajate, pentru a se păstra motivația și, implicit, zelul tovarășilor. În a doua parte a cărții, în care sunt grupate treizeci de secvențe epice centrate pe unul sau altul dintre personaje (în partea întâi, aveam un desfășurător biografic al Adelei Nicolescu), multe dintre "victimele" Sistemului se arată a fi altfel și altceva decât păreau inițial. Mircea Buțescu, părintele care înnebunise în ziua morții lui
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
nu erau decât un mod laudativ pentru persoane înfricoșate de gândul ratării.". Partea a doua, cea mai extinsă, se citește și se asimilează mai greu, fiindcă descripția e puțin prea minuțioasă, cvasireportericească. Dar merită. Ansamblul este la înălțime: o materie epică deopotrivă densă și fluidă, diversificată tipologic și rearticulată simbolic; un ritm adaptabil, alert sau lent, al narațiunii; un montaj inteligent și un bun dozaj; în primă și ultimă instanță, o vizibilă maturitate artistică. Cu al treilea său roman, pe cât de
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
noi o semnificație cu urmări colosale. A trezit nu numai o adevărată revelație, ci și o altă identificare a capacităților noastre, în sensul unei încurajări a tentativelor îndreptate către creațiile literare de mare respirație. Ion este la noi prima operă epică genială de proporții impunătoare, care a învins blestemul postum, influențând direct receptivitatea românească în chiar actualitatea apariției sale. Liviu Rebreanu cuprinde, în inițiativa sa îndrăzneață și în realizarea sa minunată, temelia unei întregi perioade de mare răsunet creator, temelie pe
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
sale cele mai reprezentative nu înfățișează un univers organizat, explorabil pas cu pas, ci un vârtej haotic, halucinant de zăpadă, fum sau foc. Adânc preocupat de istorie, călătorind intensiv în colțuri îndepărtate ale Italiei sau Elveției, pictând cu aceeași grandoare epică semne ale revoluției industriale - vapoare cu aburi, furnale fumegând - ca și vechi ruine ale castelelor medievale englezești, Turner a fost, poate, chiar mai mult decât Géricault sau Delacroix, un epitom al romantismului. Cu toate acestea, mereu conștient de propria valoare
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
scos abuziv în piața publică. Dar o dată trecut pragul primului contact și apoi dizolvată crusta aceea fragilă care mai mult mima protecția decît o oferea de fapt, Florin Mitroi se transforma aproape neverosimil. Frazele scurte se preschimbau, pe nesimțite, în epică șoptită, sentințele în judecăți morale, iar informația rece în observații profunde și, nu o dată, pline de umor, uneori chiar de un umor trist și ușor resemnat. În mod cert, Florin Mitroi suferea; suferea prin natura lui, suferea fizic, suferea moral
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
au apucat iepoca. În schimb, pentru adolescenții de astăzi întâmplările reproiectate vor părea un surplus retoric și fantezist. Dacă Adriana Babeți vede regimul trecut prin ochii încercănați și aplecați în jos ai femeii-cal, Anamaria Beligan analizează mai întâi și derulează epic mai apoi scenariile erotice în epoca "decrețeilor". Cu cât interdicțiile erau mai numeroase și constrângerile mai aberante, cu atât fantasmele individuale și colective se amplificau, ajungând să contamineze lucrurile și momentele cele mai cenușii. Până și oribilul chilot tetra, supranumit
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
conține ceea ce se presupune a fi creația de deplină maturitate a autoarei. Din capul locului se remarcă diversitatea formală și tematica a poemelor, de la cele eliptice, de tip haiku, ori minimaliste, cu virtuți de aforisme, până la dezvoltările ample de factură epica. Prozodia îmbracă și ea forme foarte variate, de la versul tradițional până la versul alb. În spirit postmodern, Mihaela Mâlea Stroe intra în dialog cu alti poeți, clasici sau mai putin clasici (aluzii livrești, citate culturale, parodiere a unor rime clasicizate), si
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
sunt multe care vin din bucurie, însă nu puține are și dulcea Melancolie; Ș-un om simțitor alege decît agere clătiri, Pe ale melancoliei liniștitele uimiri" (Melancolia). Melancolia cuprinde un întreg program de viață, după cum versurile care deschid prăfuitul poem epic Aprodul Purice îl caracterizează deplin pe Negruzzi și ne dispensează de orice comentariu: "Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. Plugarul cu hărnicie s-apucase de arat. Pămîntul ce era încă d-al
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
dar a cărei primă formă a fost compusă probabil la 1829, dată menționată de autor, privilegia Imaginația și nu Memoria. Nuvela nu este nici pe departe un eșec, după cum a decis de multă vreme istoria literară. Negruzzi dovedește aici invenție epică, schițează caractere, creează din cîteva cuvinte o atmosferă. începutul nuvelei se prezintă intens balzacian, ca și personajele ei, cu toate că la 1829 Balzac abia începuse să fie cunoscut; e vorba de un balzacianism intuitiv, care spune mult despre scriitorul român: "De
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
de viață ale personajelor acestui road novel românesc, autoarea nu ezită, atunci când este cazul, să intervină în derularea acțiunii cu remember-uri utile pentru o mai bună situare în epocă. Deși nu au nici o legătură cu acțiunea propriu-zisă, aceste paranteze epice cvasi-eseistice sunt cele care dau greutate cărții. Iată cum arată o scurtă radiografie a anilor '50 care completează și dă credibilitate deplină destinelor personajelor fictive: În timpul ăsta murea izbit de un tramvai poetul Labiș. Ungaria trecuse printr-o revoltă înăbușită
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
să încredințezșeț că multe din faptele și știrile sportive șiț le furnizează colecția revistelor sportive străine și românești șprecumț ŤBăneasa-Floreascať și ŤGazeta sporturilorť"14. "Reportajul" ocupă totuși, în continuare, doar planul secund, pe fondul lui ivindu-se singurul episod realmente epic, cel avînd în centrul său conflictul dintre jocheii Henri Stewer și Panait Corvin. În ciuda triplei lui motivații (resentimentele învinsului față de învingător, ura celui corupt față de cel ce refuză tranzacțiile și gelozia celui părăsit de iubită), și el se estompează curînd
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
și o anume căldură a prezentării, ar putea să însemne că eroina e și o romantică proiecție a dorințelor erotice ce-l animă pe autorul abia ieșit din vîrsta adolescenței. Explicația este totuși parțială. În fapt, Vania Sokanian capătă importanță epică întru atingerea celui de-al treilea proiect (ascuns) al autorului, al propriei lui implicări în roman. Eroina este parte componentă a unui grup (anturajul ei) care, în intenția lui Petru Comarnescu, ar trebui să reprezinte întregul tineret de după primul război
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
închisă și centrală) și să se situeze într-o nonliniaritate creativă, interactivă și intermediară. Astfel, pot fi considerate scrieri cu o structură democratică, sfidând atât canonul scrierii totalitare, realist-socialiste, cât și sistemul politic comunist cu limbajul său de lemn. Gândirea epică nomadă a scriitorului însuși, tehnicismul științific adus la interfața literarului, cât și invitarea cititorului la o lectură nomadă și rizomatică prin libertatea de alegere și de asamblare a traseelor lecturale rup esența tare a "umanismului" nou, propagandist. Nu întâmplător, Editura
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
în intensitate și ce citește aproape cu febrilitate. Cred că primul capitol, Ninge la Ierusalim, ar fi putut să lipsească, iar începutul celui de-al treilea, Cele șapte ferestre ale labirintului, să fie comprimat. Întrucât cele două nuclee de tensiune epică și dramatică (moartea Mariei și tentativele de reabilitare ale lui Moise) sunt suficiente pentru a ține toată țesătura și simbolistica romanului. Autorul alunecă uneori într-un exces figurativ, proiectând figuri, fapte și discursuri irelevante ce complică arhitectura oricum arborescentă din
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
se îndepărtează de litera balzacianismului. Romanul Bietul Ioanide rămâne balzacian în tema parvenirii (mutată în mediul universitar), în portretistică, în nota de senzațional a unor rezolvări a conflictelor, în relaționarea destinelor cu ambianța socială - ceea ce înseamnă foarte mult în viziune epică. Dar desprinderea de balzacianism se realizează cu succes prin disponibilitatea comică a prozatorului. Are dreptate S. Damian să evidențieze propensiunea spre farsă, relevabilă în "pictura regresiunii" (imobilismul caracterelor, automatismele de comportament, vârtejul existențelor, convențiile teatrale, spectacolul comic etc.). Comicul dă
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
balzacian în Bietul Ioanide decât pentru cei care nu vor să vadă schimbarea, scriitorul nu mai e nici totalmente clasicist sau clasicizant. Aici lucrurile sunt și mai derutante, pentru că sunt mai neclare. Mediul intelectual obligă la culturalitate și livresc, iar epicul și percepția umanului se complică până la baroc. Ioanide, ca arhitect, este, indubitabil, un spirit clasic în principiul său creator. Afirmațiile exemplificatoare pe care le-am putea aduna sunt numeroase și critica a făcut această operațiune documentară. Estetica lui Ioanide coincide
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]