1,945 matches
-
existente, dar încearcă să diminueze sau să elimine închiderile sau granițele stânjenitoare. Principala modalitate de introducere a interdisciplinarității în învățământ o reprezintă regândirea conținuturilor și elaborarea planurilor, a programelor și manualelor școlare în perspectiva conexiunilor posibile și necesare sub raport epistemologic și pedagogic. Obiectivele sunt stabilite pe discipline, dar aceasta nu constituie un impediment în tratarea interdisciplinarității întrucât sunt obiective comune mai multor discipline. Obiectivele complexe sau finalitățile educației sunt greu de operaționalizat și de realizat în cadrul unui învățământ parcelat pe
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
obrazul Albertinei". Imposibilitatea, care pare a fi aici absolută, este rezultatul final al unei întregi evoluții, extinse în timp, al unei "cercetări" serioase a imperfecțiunii senzoriale a corpului, și în special a buzelor ca unealtă de cunoaștere, un adevărat instrument epistemologic. Dificultățile care intervin sînt de diferite tipuri: percepția este deplasată, obiectul este transformat, pielea-ca-suprafață devine o esență "aspră": La început, în timp ce gura mi se apropia treptat de obrajii pe care ochii îi recomandaseră pentru sărut, ochii, o dată cu schimbarea poziției, văzură
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
serie de cadre: ... o persoană, pierdută în spațiu și timp, nu mai este o femeie ci o înșiruire de evenimente cărora nu le putem găsi nici o rezolvare, o înșiruire de probleme fără soluții. Trecerea de la preocuparea tipic modernistă pentru incertitudinea epistemologică ("nici o rezolvare") la îndoiala ontologică, ce apare atunci cînd te gîndești în termeni ridicoli la tot ce presupune îndoiala epistemologică ("nu mai este o femeie"), anunță postmodernismul, iar expresia "pierdută în timp și spațiu" (disséminé), cu tenta sa derridiană, articulează
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cărora nu le putem găsi nici o rezolvare, o înșiruire de probleme fără soluții. Trecerea de la preocuparea tipic modernistă pentru incertitudinea epistemologică ("nici o rezolvare") la îndoiala ontologică, ce apare atunci cînd te gîndești în termeni ridicoli la tot ce presupune îndoiala epistemologică ("nu mai este o femeie"), anunță postmodernismul, iar expresia "pierdută în timp și spațiu" (disséminé), cu tenta sa derridiană, articulează acea trecere. Faptul că "femeia" ca "alteritate" cade pradă unei adevărate nebunii a cadrelor nu e o coincidență, desigur. Această
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
reprezintă niște remedii foarte sănătoase împotriva anxietăților produse de sentimentul haosului, dar, cu toate astea, ce perspective oferă acestea? Așa cum am demonstrat, delimitîndu-mă de punctul de vedere al lui Genette (Baliggi), tendința predominantă spre taxonomie a naratologiei prezintă un viciu epistemologic; presupune arderea unor etape. Între o concepție generală despre narațiune și narațiunea propriu-zisă (fie ea text sau obiect) nu se interpune numai o clasificare. În schimb distribuția obiectelor alese într-un număr restrîns de categorii capătă sens dacă o fi
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dacă binele și răul sunt stabilite de rațiune, nu ar fi corect ceea ce afirmau atunci că „Maria n-ar mai fi trebuit să nască”? Disputa antică dintre raționaliști și voluntariști se prezintă în zilele noastre - în contextul analizei lingvistice și epistemologice - ca o dispută a cognitiviștilor cu non-cognitiviștii. O dispută ce face ca argumentarea logică să se poziționeze de partea voluntarismului. Sigur, poate apărea deziluzionant faptul de a nu exista o bază rațională validă pentru toate convingerile noastre etice și politice
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
după semnele întâlnite / 86 4.3. Clasificarea divinației după gradul de implicare a prezicătorului / 87 4.4. Clasificarea divinației după claritatea mesajului / 87 4.5. Clasificarea divinației în funcție de beneficiarul rezultatului / 88 Capitolul 5. Cercetarea socioantropologică a divinației. Demers și perspective epistemologice / 89 5.1. Scopul și obiectivele cercetării / 89 5.2. Subiectivism și științificitate în cercetarea socioantropologică a practicilor divinatorii / 91 5.3. Metodologia cercetării socioantropologice a divinației / 96 5.3.1. Interviul / 96 5.3.2. Chestionarul / 99 5.3
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în care survine acesta reduce întreaga practică doar la o artă interpretativă, izolând-o de contextul mai amplu al desfășurării sale. Or, o analiză socioantropologică a fenomenului accentuează tocmai acest fapt. Capitolul 5 CERCETAREA SOCIOANTROPOLOGICĂ A DIVINAȚIEI. DEMERS ȘI PERSPECTIVE EPISTEMOLOGICE A studia divinația în societatea contemporană poate părea, la prima vedere, un demers hazardat, deoarece fenomenul divinatoriu, prin specificul său, poate ridica multe probleme abordării științifice. Din acest motiv ne simțim obligați să clarificăm dintru început scopul și obiectivele urmărite
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
prin specificul său, poate ridica multe probleme abordării științifice. Din acest motiv ne simțim obligați să clarificăm dintru început scopul și obiectivele urmărite, precum și demersul metodologic urmat în elaborarea cercetării. De asemenea, vom insista și asupra unor elemente de ordin epistemologic pentru a clarifica raportul subiectiv / obiectiv în acest caz. 5.1. Scopul și obiectivele cercetării Această cercetare își propune mai mult decât o simplă contabilizare a practicilor divinatorii din câteva județe ale Moldovei și să aprecieze relevanța socială a acestora
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
uman, un fenomen social care trebuie analizat și interpretat cu cât mai multă onestitate științifică. 5.2. Subiectivism și științificitate în cercetarea socioantropologică a practicilor divinatorii Studiul unui fenomen oarecum special precum divinația ridică o serie de dificultăți de ordin epistemologic și metodologic. Întrebările pe care ni le-am pus de la bun început sunt următoarele: cum reușim să cuprindem și să cercetăm obiectiv, științific, un fenomen care implică o foarte mare doză de subiectivitate? Cum reușim să surprindem esențialul fără a
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și la nivelul reprezentărilor sociale. 7.1. Spiritul științific în Modernitate și Renaștere Cu această ocazie ne vom opri la două epoci precise: Renașterea și epoca modernă. De ce? Explicația este foarte simplă: cele două contexte socio-culturale sunt marcate de paradigme epistemologice total distincte. O foarte interesantă abordare a temei oferă Ioan Petru Culianu în Eros și magie în Renaștere. 1484. Aici autorul încearcă, printre altele, să găsească o serie de explicații referitoare la apariția spiritului științific modern plecând de la momentul Renașterii
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ancestral pentru astronomie, iar o serie de practici divinatorii, precum fiziognomonia și oniromanția, ar fi precursoarele psihologiei moderne și psihanalizei. Adesea, discursurile lor încearcă să ne convingă de o continuitate între cele două elemente prin coerența argumentării. Cele două direcții epistemologice au apărut totuși în contexte diferite și s-au manifestat ca două paradigme diferite de percepere evaluare și de raportare la existență 181. Astfel, chiar dacă contextul argumentării poate fi același (nevoia omului de a explica ce se întâmplă cu sine
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o cunoaștere efectivă (chesrab) doar atunci când metoda se combină cu mijloace abile (thabs)195. Exercițiile și practicile spirituale exersate de aceștia au condus la unele rezultate în practica divinatorie care ies din sfera experimentalului. Modelul propus aici, inspirat de ideile epistemologice ale lui Ioan Petru Culianu, poate explica și numărul destul de redus de profeții adevărate în comparație cu răspândirea practicii 196. Din multitudinea variantelor posibile, foarte puțini reușesc să enunțe varianta potrivită. Referindu-se la același lucru, fizicianul Will Keepin 197 subliniază că
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pe care o face Michel Maffesoli, Eloge de la raison sensible, Paris, Bernard Grasset, 1996. În general, autorul condamnă "acel relativism al pretenției comune a științelor moderne de obiectivitate, de distanțare; este ceea ce de o manieră "paranoică" am putea numi "ruptura epistemologică"" (p. 170). 115 Ibidem, p. 163. 116 Ibidem, p. 133. 117 J.G. Frazer, Creanga de aur, traducere, prefață și tabel cronologic de Octavian Nistor, note de Gabriela Duda, București, Ed. Minerva, 1980. 118 Marc Augé, Le sens des autres. Actualité
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
concluzie, la caracterul biologic al obiectului TEFS de adaugă caracterul psiho-pedagogic și cel social, care reiese din continua acțiune îndreptată spre formarea de însușiri morale, estetice, intelectuale etc. 1.2. Izvoarele (sursele) teoriei educației fizice și sportului În demersul său epistemologic, TEFS generalizează experiența obținută din cercetările proprii și din cele ale științelor biologice, psiho-pedagogice, sociale etc. În acest sens, Cârstea (1993, p. 12) identifică două surse principale: practica domeniului, respectiv moștenirea teoretică și practică. 1. Practica domeniului TEFS poate realiza
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
ca subiect al cercetării, poate apărea foarte diferita din punctul de vedere al abordării paradigmelor cercetării precum este știința computerului, a economiei politice, a economiilor aplicate, a științelor aplicate umaniste și a creațiilor artistice. Studiile Soniei Livingstone necesită înțelegerea fundamentelor epistemologice ale studiilor de new media și cum acestea relaționează cu posibilitățile metodologice ale cercetătorilor new media 103. De asemenea, concluzia sa privind locul și rolul new media este că "New media nu a înlocuit media tradițională mai mult decat broadcasting-ul
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
unei maxime sugestibilități a limbajului poate să determine reacțiile de afinitate ale receptorilor săi; căci, cui ar folosi utilizarea unui limbaj care nu își validează "efectele de putere" la nivelul receptorului?; c) dimensiunea normativă asociată textului biblic nu este una epistemologică, ci una ontologică, în care motivarea limbajului (rezonanțele sale resimțite la nivel infralogic inclusiv) este singura în măsură să genereze efectele psiho-fizice scontate. Rezultă, în consecință, că ocultarea adevărului va fi mai ușor de realizat în cazul limbajului simbolic, conotativ
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
contraface, a degrada, a metamorfoza; ideologic: a mistifica, a dezinforma, a iluziona, a truca, a altera, a opaciza, a estompa, a perverti etc. Din acest tablou sinoptic rezultă clar că ideea de minciună nu poate fi limitată nici la nivelul epistemologicului pur, nici la nivelul ontologicului sau al axiologicului, întrucît acoperă un spectru de manifestări cu mult mai amplu. Desigur că nu putem spune cu certitudine (exceptînd cîteva situații) că un anume verb se plasează mai bine într-o clasă de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
realității, introduse prin verbe cum ar fi a modela, a mistifica, a imagina, a deforma etc. Fiecăruia dintre aceste tipuri de minciuni i se pot asocia acțiuni specifice preluate dintr-unul sau altul din domeniile conceptual-filosofice mai sus menționate: ontologic, epistemologic, axiologic, praxiologic. O situație specială o întîlnim în cazul limbajului autoreferențial, capabil să denumească actul însuși al interpretării teoretice (hermeneutice sau/și semiotice), prin concepte (de)mistificatoare precum: a conota, a simboliza, a interpreta, a (re)semnifica, a (di)simula
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unor profesioniști. Conform Manualului de pregătire a polițistului (English 1986:100) din Marea Britanie, un ofițer poate fi considerat "martor profesionist" și i se cere să prezinte faptele în mod "obiectiv, corect și imparțial". În poliție nu are ce căuta inexactitatea epistemologică postmodernistă. În general, procesul judiciar include, printre altele, descoperirea, reconstruirea și definirea adevărului. De aceea nu este de mirare că minciunile spuse în tribunal sînt considerate mai grave decît în alte locuri. Aceste minciuni sînt sancționate cu severitate. O trăsătură
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să spună adevărul. Atitudinea pozitivistă pe care Griaule și majoritatea antropologilor sociali ai generației sale (cf. Freilich 1970:564-565 ) au avut-o față de existența unui adevăr etnografic este respinsă de mulți dintre succesorii lor. Într-un climat intelectual postmodernist, popularismul epistemologic, după cum l-am numit eu (Barnes 1981:15, 22; 1990: 4-5), are tendința de a înflori, și afirmații pe care Griaule le considera minciuni au devenit nu obstacole, ci informații cu o semnificație anume. Diferite genuri de înșelăciuni apar în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
totuși, de curînd adoptată de A.S. Byatt (1990), care își numește cartea sa Posesie, poveste de dragoste. Contrastul între real și fictiv a fost diminuat nu numai de noțiunile postmoderniste asupra a ceea ce este clasificat (Barnes 1981:22) drept popularism epistemologic, însă și de apariția unui gen numit "facțiune", în care se pare că autorul spune: "Unele din lucrurile pe care le prezint sînt adevărate, iar altele sînt false, și voi puteți să vă dați seama care sînt unele și care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reușit o apropiere a pozițiilor lor: "sinteza neo-neo", în termenii lui Waever 3. Ambele au început să fie contestate puternic de o serie întreagă de curente "reflectiviste"4, care se diferențiază de cele două paradigme considerate "raționaliste" prin fundamentele lor epistemologice post-pozitiviste: este vorba de teoria critică, feminism, postmodernism etc. Despre toate aceste curente "reflectiviste" va fi vorba pe larg în această carte. Ele nu pot fi considerate ca alcătuind o paradigmă unitară, diferită de realism și liberalism, deoarece nu împărtășesc
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ai eticii globale, este posibil să cunoaștem scopurile pe care statele și alți actori politici ar trebui să încerce să le realizeze, cum sunt promovarea dreptății globale (Beitz 1979) sau eliminarea sărăciei mondiale (Pogge 2002)? Acestea sunt unele din dezbaterile epistemologice din domeniu, dezbateri despre ceea ce ființele umane pot sau nu pot ști despre lumea socială și politică. Multe din "marile dezbateri" și momentele cheie din disciplină s-au concentrat pe aceste întrebări. În ultima parte a acestui capitol introductiv, vom
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în care lumea ar trebui să fie organizată și analizează modalitățile prin care sunt construite și apărate diferite concepții asupra drepturilor omului sau dreptății sociale globale (teoria normativă sau etica internațională). * Teoriile reflectează asupra procesului teoretizării înseși; ele analizează ipotezele epistemologice privind modul în care ființele umane cunosc lumea și pe cele ontologice care se referă la elementele din care lumea este constituită de exemplu, dacă este formată din state suverane sau indivizi cu drepturi și obligații față de restul umanității (teoria
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]