1,134 matches
-
morale, ci doar la anumite principii epistemice fundamentale (presupuse a fi) unanim acceptate în "epistemologia populară". Proiectul este cu siguranță unul filosofic, însă, după câte îmi pot da eu seama, nu unul de natură normativ-morală. El pare mai curând subsumabil epistemologiei decât filosofiei morale. Iar validitatea afirmației că acest proiect ridică o problemă pentru definirea filosofiei politice ca ramură a eticii nu depinde, desigur, de șansele lui de succes. Afirmația rămâne validă, altfel spus, chiar dacă ne situăm de partea celor care
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
egalitate morală, 55-56, 58, 61, 63, 70-71 egalitate politică, 55-56, 61-63, 70-73, 117 egalitatea accesului la avantaje, 19 egalitatea de respect a persoanelor, 61, 63 egalitatea în drepturi, 23, 104 egalitatea în fața legii, 23 egalitatea oportunităților, 46 empirism logic, 117 epistemologie populară, 102 etica discursului, 90 etică/filosofie morală, 32-34, 62-63, 71, 77, 97, 113, 123-124, 159-161 etică/filosofie morală aplicată, 32-34, 38, 84, 87, 89, 96-97, 143, 151, 165 etnologie, 33, 40 evaluare politică/a comportamentului politic, 15, 96, 139
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
semnificația este construită social, istoric și retoric. În schimb, ceea ce se numește textualism faptul de a asimila sensul pe care oamenii îl dau unui discurs, unui text, pe care ar fi suficient să-l citești a fost puternic criticat. O epistemologie relativistă foarte la modă, care nu mai face din adevărul științific un orizont reglator al practicilor științifice, incluzând aici și propria sa activitate de cercetare, ar duce, fără îndoială, dacă s-ar generaliza, la disoluția disciplinei. Dar ea se traduce
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
să-mi mărturisesc în mod deosebit recunoștința față de Gustavo Marin, Jacques Poulet-Mathis, membri ai echipei permanente a FPH, și Pierre Calame, care au dat primul impuls acestui proiect. Mulțumesc mult, de asemenea, profesori-lor de la DEA1 de istorie a științelor și epistemologie de la Universitatea Paris 7 (Jussieu), care m-au făcut să prind gustul răscolirii trecutului, și lui Chantal Celiset pentru ajutorul și amabilitate sa. Conceperea și realizarea acestei lucrări au beneficiat de concursul Fundației pentru pro-gresul omului. Acțiunea și gîndirea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
supraexponențiale, curba avea să devieze la un moment dat și avea să se producă o explozie. Cartea sa i-a marcat pe mulți dintre noi. Filosof al științelor, François Meyer era de asemeni biolog și antropolog. A coordonat capitole despre epistemologia biologiei din Logique de la croissance (Logica creșterii), lucrare coordonată de Jean Piaget și publicată în colecția "Pléiade". El aducea o viziune transversală a problemelor creșterii economice într-o perioadă în care această creștere cantitativă nu era pusă sub semnul întrebării
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
nevoie să le definim ca să știm că sînt. Realitatea e ceea ce simțim. Dumneavoastră simțiți că existați! B.C. Aparent, nu aderați deloc la ideile constructiviste. A.L. Nu, deloc. Pentru mine, constructivismul reprezintă efectiv o înmormîntare de calitatea I a întregii epistemologii. Creierul uman construiește entități. Crede că ele există pentru că le concepe, dar faptul de a concepe un lucru nu înseamnă că acesta chiar există! Deci, avem nevoie de cuvinte pentru a desemna un anumit număr de percepții și impresii, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
departamente: 1. un laborator de cercetare, LDR Laborator de dinamica rețelelor, axat pe cercetări asupra formalizării și stimulării sistemelor complexe; 2. un Centru de cercetare în științe sociale, CREA (Centre de recherche en épistemologie et autonomie (Centru de cercetare în epistemologie și autonomie); 3. un grup de reflecții interdisciplinare, GRI. LDR a constituit un laborator de cercetare foarte dinamic, axat pe modelizarea matematică a sistemelor psihochimice și biologice. Se afla în contact cu centrul de la Palo Alto din Statele Unite și cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
foștii săi elevi, să participe la crearea acestui centru de cercetare legat de catedra sa, CREA, cu ambiția de a-l transforma în centrul de cercetări filosofice al Școlii politehnice. Această structură era formată din doi poli, unul axat pe epistemologia științelor sociale, iar celălalt, pe statutul modelelor dezvoltate în sînul LDR. Prima echipă era formată, printre alții, din Jean-Marie Domenach, Jean-Pierre Dupuy și Paul Dumouchel (filosof canadian), în timp ce a doua era constituită din membrii apropiați ai LDR, precum Isabelle Stengers
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Edgar Morin, ale cărui vreo treizeci de cărți publicate pot fi regrupate în jurul a patru teme: sociologia, metoda complexității, antropologia, autobiografia, e greu de încadrat. Refuzînd o specializare care "mutilează gîndirea", Edgar Morin a fost interesat de filosofie, sociologie, antropologie, epistemologie, și încearcă să înțeleagă complexitatea omului și a lumii. În Paradigma pierdută, publicată în 1973, recunoaște contribuția Grupului celor Zece la orientarea noilor sale lecturi și, prin Jacques Sauvan, la descoperirea unei "cibernetici care, departe de a fi o reducere
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
majoritatea tipurilor de discurs și chiar acolo unde nu ne așteptăm, fiind intrigați că dăm peste ea și în „sanctuarul obiectivității”: discursul științific. Prin urmare „asistăm astăzi la deplasarea acestui trop din spațiul lingvisticii și al retoricii în cel al epistemologiei: problematica metaforei a devenit un topos central în cunoaștere. Metafora a încetat pe de o parte să fie un mit poetic, devenind principiu explicativ în știință, iar pe de altă parte să se cantoneze doar la nivel lexical, pentru a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cunoștințe, „adevăruri”. Metafora este o excelentă și sugestivă modalitate sugestivă prin care fenomene complexe pot fi înțelese, comprehendate datorită analogiei puse în joc, deși ea lasă loc unor multiple interpretări și prin extensie unei doze de indecizie, susținându-se, „împotriva epistemologiei neopozitiviste că, în științe, metaforele sunt implicate în elaborarea de concepte.” (Ducrot, 1996:381). 3. 5. Direcția de adecvare a limbajului la lume Ideea unor direcții de adecvare între limbaj și lume este propusă de Searle și Vanderveken. Astfel, pentru
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
adevărat dacă el relevă starea de lucruri reală. Adevărul enunțului constă în acordul (sau corespondența) sa cu realitatea”, mai concret spus, enunțul „<<zăpada este albă>> e adevărat, dacă și numai dacă zăpada este albă” (Alfred Tarski, Adevăr și demonstrabilitate, în Epistemologie - orientări contemporane, selecția textelor I. Pârvu, 1974:294-295). Searle, parafrazându-l pe Tarski, va spune că „afirmațiile sunt adevărate dacă și numai dacă ele corespund faptelor. [...], care nu fac parte din afirmații. [...], iar <<fapt>> se definește ca fiind acel ceva
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
îl implică. Departe de a fi o incursiune periculoasă în preocupările normative, scopul lui Allison era nu doar normativ justificat, lucru într-adevăr necesar, ci și acceptabil din punct de vedere științific. Interesele cognitive sînt întotdeauna influențate de valori. Conform epistemologiei weberiene, dominantă în relațiile internaționale, știința este în pericol numai atunci cînd derivă tautologic rezultatele finale din angajamentele inițiale. Allison și-a stabilit însă în mod clar trei cadre de analiză și a pus fățiș în discuție limitele acestor modele
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de aceea, în a da un sens (în cadrul înțelesurilor intersubiectiv împărtășite) momentelor individuale ale istoriei, metodă numită uneori idiografică sau, după Clifford Geertz (1993 [1973]), "descriere densă".1 În concluzie, din această dezbatere pot fi extrapolate două tipuri ideale: o epistemologie naturalistă și una inter-pretivistă. Naturalismul are patru caracteristici de bază (von Wright 1971: 4). El presupune monismul metodologic, adică ideea unității metodelor științifice, în ciuda diversității temelor investigației științifice. Naturalismul tinde către idealul matematic de perfecțiune. Matematica și fizica impun standardul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
asupra unităților intersubiective), sau pentru că nu împărtășesc aceeași viziune normativă asupra lumii, dacă aceasta din urmă viziune nu este complet eliminată. De aceea, Keohane reunește abordări hermeneutice critice în sociologia istorică sau în materialismul istoric (Cardoso 1977; Cox 1986 [1982]): epistemologii realiste științifice (MacLean 1981, 1988; Wendt 1987; Tooze 1988; Dessler 1989), epistemologii constructiviste (Onuf 1989) și poststructu-ralism (Der Derian și Shapiro 1989). Nu e momentul să ne oprim asupra acestor diferențe, dar în mod sigur e mai bine să le
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dacă aceasta din urmă viziune nu este complet eliminată. De aceea, Keohane reunește abordări hermeneutice critice în sociologia istorică sau în materialismul istoric (Cardoso 1977; Cox 1986 [1982]): epistemologii realiste științifice (MacLean 1981, 1988; Wendt 1987; Tooze 1988; Dessler 1989), epistemologii constructiviste (Onuf 1989) și poststructu-ralism (Der Derian și Shapiro 1989). Nu e momentul să ne oprim asupra acestor diferențe, dar în mod sigur e mai bine să le compari (așa cum a făcut Hoffmann 1991), decît să le distrugi. Logica internă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Keohane descrie empiricul. Keohane arată că reflectiviștilor le lipsește un program de cercetare empiric și că, pînă vor dezvolta unul, ei nu contează de fapt ca veritabili concurenți ai raționaliștilor (Keohane 1989 [1988]: 173). Acest raționament se bazează pe o epistemologie empiristă pentru a înțelege empiricul. Din moment ce există multe neînțelegeri asupra acestui lucru, ar fi bine să reamintim că nu cercetarea empirică ca atare a fost cea care a făcut diferența, ci ceea ce se înțelege prin aceasta. Perspectiva empirică ia lumea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o perspectivă sintetică prin intermediul unui tabel comparatist, în care asumpțiile fundamentale ale celor doi termeni se află în opoziție: O comparație a concepțiilor de "post-modernitate" (PM) și de "modernitate radicalizată" (MR)132 PM MR 1. Înțelege tranziția actuală în termenii epistemologiei sau ca dizolvând epistemologia în întregul ei. 2. Se concentrează asupra tendințelor centrifuge ale transformărilor sociale actuale și asupra dislocării produse de acestea. 3. Vede sinele ca dizolvat sau dezmembrat de caracterul fragmentat al existenței. 4. Aduce argumente în favoarea caracterului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unui tabel comparatist, în care asumpțiile fundamentale ale celor doi termeni se află în opoziție: O comparație a concepțiilor de "post-modernitate" (PM) și de "modernitate radicalizată" (MR)132 PM MR 1. Înțelege tranziția actuală în termenii epistemologiei sau ca dizolvând epistemologia în întregul ei. 2. Se concentrează asupra tendințelor centrifuge ale transformărilor sociale actuale și asupra dislocării produse de acestea. 3. Vede sinele ca dizolvat sau dezmembrat de caracterul fragmentat al existenței. 4. Aduce argumente în favoarea caracterului contextual al pretențiilor de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
zi cu zi drept un complex activ de reacții la sistemele abstracte, care implică atât apropierea, cât și pierderea. PM MR 7. Consideră angajarea politică coordonată ca fiind împiedicată de primatul contextualității și dispersării. 8. Definește postmodernitatea ca sfârșit al epistemologiei/al individului/al eticii. 7. Consideră angajarea politică coordonată ca fiind atât posibilă, cât și necesară, la nivel global, cât și local. 8. Definește postmodernitatea ca pe un proces de transformări posibile ce se îndreaptă "dincolo" de instituțiile modernității. Astfel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și, în parte, ca tăinuitul principiu intern al modernismului" (ibidem). 186 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, p. 88. 187 Ibidem, p. 33. 188 Mircea Cărtărescu amintește că "opoziția modern/postmodern este coerentă cu opozițiile epistemologie/ontologie (Brian McHale), autoritate/anarhie, utopie/ heterotopie (Vattimo), hermeneutică/erotică (Susan Sontag), în fine, cu celebrele opoziții care subîntind lumea lui Thomas Pynchon: negentropie/entropie și schizofrenie/paranoia" (Postmodernismul românesc, p. 89). 189 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 89. 190
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sfinte etc.. Trimiterile lui Jean Servier sunt, în primul rând, la Jeanne Favret-Saada și la celebra ei carte din 1977, Les Mots, la Mort, les Sorts, unde sunt analizate practicile vrăjitorești din Bocage. Este o lucrare provocatoare, scrisă în stilul epistemologiei lui Paul Feyerabend și Hans Peter Duerr. Ea aruncă în aer câteva dintre principiile prăfuite ale antropologiei clasice. Iată un exemplu în acest sens: "dintre toate capcanele care ne amenință în munca noastră, sunt două de care am fost învățați
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
precizează Teodor Brateș. 3. Terorismul - un fractal în spațiul Hilbert Ne propunem să analizăm în acest studiu terorismul românesc din 1989 din perspectiva hermeneuticii de tip fractal, metodă dezvoltată de Ioan Petru Culianu în cărțile sale de după 1986. Această nouă epistemologie aplicată de autorul român istoriei religiilor, fenomenului social și politic, modei, literaturii etc. se revendică din fizică și matematică. În Mind Tools the Five Levels of Mathematical Reality, matematicianul american Rudy Rucker definea "spațiul Hilbert ca un spațiu matematic cu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mecanism, cu condiția să îi descoperi toate piesele și funcționalitatea acestora în ansamblul sistemului. Prin perspectiva critică pe care a pus-o în problemă, marxismul și multitudinea de curente intelectuale care se revendică de la el au reușit să chestioneze însăși epistemologia pozitivistă și să propună astfel noi ontologii în cele din urmă, ce-i drept, mai mult sau mai puțin validabile la nivel empiric. Astfel, foarte pe scurt, autori postmoderni ca Michel Focault, Jacques Derrida sau Richard Rorty, unii dintre ei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
deci un aspect fizic, material al existenței. Unele sisteme evoluate au dezvoltat de asemenea "intenționalitate", sau "capacitatea minții să reprezinte obiecte și stări ale lucrurilor din lumea exterioră, diferite de ea însăși" (Searle: 2000, 18-19). Mai departe, Searle distinge între epistemologie subiectivă și obiectivă și, respectiv, între ontologie subiectivă și obiectivă. Dacă îmi place o pictură mai mult decât alta mă plasez în câmpul epistemologiei subiective. Dacă mă informez asupra vieții și epocii pictorului respectiv, Van Gogh, de exemplu, operez cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]