1,345 matches
-
cînd oamenii aveau timp să scrie. Acum nu mai au timp, și de aceea nici de scrisori nu le mai pasă. Schimbarea aceasta e radicală și ireversibilă, în ciuda stăruinței cu care ne repetăm că e-mailul a păstrat intactă esența schimbului epistolar. În realitate, nu l-a păstrat deloc, ci a dat naștere unei noi forme de comunicare, dar una care nu mai este epistolară. Vremea scrisorilor a murit, a sosit timpul mesajelor electronice. De lucrurile acestea nu-ți dai seama decît
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
nu va ști însă nimic de legătura lor, și asta pînă cînd, în anii senectuții, Heidegger îi va mărturisi Elfridei, soția lui, fosta aventură. Chiar dacă un volum tipărit de corespondență nu poate reproduce variabilele psihologice ce dau farmec unui schimb epistolar clandestin - mă gîndesc la așteptarea nerăbdătoare a unei scrisori, neliniștea pe care ți-o dădea incertitudinea dacă scrisoarea a ajuns sau nu la destinație, marca personală a scrisului de mînă și semnele caligrafice prin care adulmeci ființa vie a celuilalt
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
Din păcate, în vreme ce Hannah Arendt a păstrat scrisorile primite în acești ani, Heidegger le-a distrus. Din acest motiv nu avem decît o parte din urma scripturală a perioadei cînd cei doi își trăiau în taină iubirea. Dar sub unghi epistolar, perioada aceasta e cea mai fecundă: ea corespunde unei incandenscențe irepetabile, a cărei intensitate te face să crezi că cei doi și-au trăit marea dragoste a vieții. Restul corespondenței, asemenea unui ecou ce se întreține pe seama repetării periodice a
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
Sovietică în plină Balcanie bucureșteană, al doilea, ieșit din Gulag în Rusia modernă a tranziției. Vârste diferite, experiențe diferite, ba chiar și opinii diferite, expuse pe larg într-o corespondență savuroasă și adeseori paradoxală. N-aș vorbi, totuși, despre roman epistolar (narațiunea e ca și inexistentă, iar aspectul de lettres russes rămâne o convenție ieșită din pălăria unui singur autor), cât despre, schimbând tot ce-i de schimbat, dialoguri platonice. Ceea ce îndreptățește impresia, remarcată de mai toți cronicarii, că Ernu ia
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
cartea ultimei iubite a lui Emil Cioran, Friedgard Thoma, nu pare a avea deocamdată șansa de a fi tradusă din pricina unor rivalități personale și a unor încurcături juridice. Așa se face că au trecut aproape doi ani de la apariția acestui epistolar la editura "Weidle" din Bonn, și probabil va mai trece un timp pînă la tălmăcirea în română a acestui roman epistolar. În toamna anului trecut, Gabriel Liiceanu, în faimosul său jurnal Ușa interzisă, îi consacra scrierii și autoarei mai multe
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
rivalități personale și a unor încurcături juridice. Așa se face că au trecut aproape doi ani de la apariția acestui epistolar la editura "Weidle" din Bonn, și probabil va mai trece un timp pînă la tălmăcirea în română a acestui roman epistolar. În toamna anului trecut, Gabriel Liiceanu, în faimosul său jurnal Ușa interzisă, îi consacra scrierii și autoarei mai multe pagini o atenție întru totul justificată. Își afla ecou ( din auzite) în acest segment al cărții lui Liiceanu și scurta vizită
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
Cred că dumneaei poate confirma această impresie. De fapt, ocazia însăși de a-i întîlni și cunoaște pe membrii familiei lui Emil Cioran, mi s-a părut tulburătoare. R.B.: Nu cumva și melancolică? Fiindcă melancolia dublează în subtext chiar romanul epistolar pe care l-ați publicat... F.T.:Da, am încercat la Rășinari deopotrivă sentimentul melancoliei și al bucuriei. L-am întîlnit pe un nepot de-al lui Cioran, care chiar îi semăna, am cunoscut-o pe cumnata care era evocată în
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
tînăra generație de cititori - fiindcă oricum, cartea se întemeiază pe o întîlnire foarte "omenească", foarte intensă în plan emoțional, îndeosebi pentru Cioran dar poate și pentru dumneavoastră... deși preponderent din perspectivă intelectuală, fapt ce se poate deduce din lectura schimbului epistolar. Aș remarca încă un element interesant: ați publicat scrisorile abia după ce Simone Boue nu s-a mai aflat printre cei vii. Or, acesta poate fi și indiciul unei anumite onestități, al unei atitudini demne. Dar revenind la receptarea cărții - aș
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
cît Simone Boue trăia, aceste scrisori nu aveau voie să vadă lumina tiparului. Doar moartea ei neașteptată m-a determinat, la rugămințile scriitorului Ulrich Horstmann, să scriu această carte, din cuprinsul căreia am exclus intimitățile. În ceea ce privește faptul că lectura romanului epistolar le-a încîntat mai degrabă pe cititoare și mai puțin pe cititorii masculini, aceasta s-ar putea datora, în eventualitatea unor resentimente machiste, superiorității pe care în relația dată, o deține femeia, prin tinerețea ei. Este un fel de forță
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
Cioran. Scrisori către cei de-acasă, publicat la editura Humanitas în 1995 poate citi, pe coperta a IV-a a cărții două opinii care pledează în favoarea traducerii integrale a corespodnenței lui Emil Cioran, din care face parte indiscutabil și schimbul epistolar avut cu Friedgard Schulte Thoma. Köln, aprilie 2003
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
nefavorabile din jumătatea de veac în care s-a înscris. "Piatra fundamentală a noului edificiu spiritual", cum spune unul din componenții săi, Cornel Regman, a reprezentat-o Manifestul publicat în ziarul "Viața" din 13 mai 1943, sub forma unui mesaj epistolar adresat lui E. Lovinescu, text care a acționat cu puterea unui statut de la care n-ar fi fost permisă nicio derogare. Avînd natura unui veritabil act de identitate pentru semnatarii săi, ziua apariției acestuia a fost cu tinerească exuberanță decretată
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
un prilej de a-i relua, comenta, suplimenta ideile, de la editorialul Perspectivă, redactat de I. Negoițescu (deși nesemnat) cu care se deschide primul număr al "Revistei Cercului Literar" (ianuarie 1945) și de la proiectul complementar al "euphorio-nismului", configurat în Un roman epistolar, pînă la Scrisoarea către Paul Goma a lui I. Negoițescu din 1977, gest cvasisingular de dramatică rezistență estetică. Adică un mod de a-i sublinia perenitatea. Neîndoios "document de conștiință", dovedind o conexiune cu traiectul biografic al semnatarilor, cum arată
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
Săndulescu Apreciind în gradul cel mai înalt volumul Duiliu Zamfirescu și Titu Maiorescu în scrisori (ediția Emanoil Bucuța, 1937) și subliniind că "importanța acestei corespondențe este înainte de toate de ordin literar", E. Lovinescu ajunge să definească specificul însuși al artei epistolare, care "nu constă într-un Ťefortť, ci în capacitatea de a produce involuntar (s.n.) cu necesitatea indiferentă a bradului ce dă rășină, alimentată de o sevă continuă și fatală; ea e efectul unei stări sufletești ce reclamă nevoia comunicării directe
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
schițe ale lui Caragiale, scrisorile lui Duiliu Zamfirescu, multe mustind de literatură, cele care au condus la însăși definiția criticului de la "Sburătorul"? Cum asemenea texte se confundă, spuneam, cu jurnalul, să zăbovim o clipă asupra celui maiorescian, intitulat Jurnal și Epistolar. El ni se relevă ca un roman autoscopic, punând în lumină, pentru început, psihologia eminentului elev de la "Theresianum", apoi a tânărului care se autosupraveghează și se pregătește sistematic pentru viitoarea lui strălucită carieră, trecând într-un timp record examene de
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
seninătatea studiilor mele actuale și concepției mele de viață." Lirismul și degajarea criticului, care, pe alte planuri, își pregătesc de pe acum polemica împotriva școlii Bărnuțiu și teoretiza despre sublim, se manifestă și în reacția față de natură, prezentă și vie în Epistolar în comparație cu sumarele note din însemnări zilnice. El știe să fixeze, cu o anume vibrație, fizionomia locurilor, ca într-o excursie pe Dunăre, e jovial (vrea să-și cumpere un fes "dintre cele roșii-cărămizii, cu ciucure de mătase neagră"), scăpând acum
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
însoțește mai totdeauna cu cea erotică, un laitmotiv bine cunoscut. La muzeul din Cassel (era pe atunci bursier la Götingen), tânărul are alături pe o Lily Lang, care-i oferă apoi nesfârșite clipe de desfătare, după care el, insațiabilul, tânjește epistolar: "On doit languir quand on a perdu une M-lle Lang!" Experiențele erotice sunt multiple și permanente, selecția (dacă e vreuna!) oscilând între chipul angelic ("femeia de mătase, parfum și alb de crin" sau "fragilități de albeață de porțelan de Saxa
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
sau subspecii, considerate prin excelență informative, pentru mulți, bune să umple subsolul, nu o dată, are și literatura partea ei, care trebuie recuperată. N-ar fi păcat să rămână pierdute descrierile plastice de natură și izbucnirile lirice ale lui Maiorescu din Epistolar, admirabila poezie spontană a lui Ion Barbu din scrisorile către Tudor Vianu, calitățile de prozatori, de romancieri virtuali și câteodată reali ale lui C. Argetoianu, Ion Ioanid, ale Mariei Cantacuzino-Enescu și încă ale altora nu mai puțin semnificativi?
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
ca mod de comunicare”. Dar se ivește o chestiune specială. Dacă reportajul se caracterizează cu precădere prin relatarea „evenimentului trăit”, care sînt limitele lui? Nu avem atîtea și atîtea scrieri de tip histoire vécu? Cronicile, însemnările de călătorie, memoriile, jurnalele, epistolarele, chiar eseurile, de nu și romanele, dacă, bunăoară, G. Călinescu privea Inimi cicatrizate al lui M. Blecher drept „un reportaj superior”! Nu ajungem astfel la pericolul revărsării reportajului, la un reportaj sans rivages? La prezența unui reportaj gigantic, a unui
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
Mihai Voicu, vicepreședinte al PNL, a comentat cu umor scrisoarea președintelui CCR, Augustin Zegrean, către instituțiile UE. Voicu susține că Zegrean își exercită stilul epistolar în timp ce stă în concediu la mare. Vicpreședintele PNL atrage atenția că respectiva scrisoare nu ar trebui să aibă caracter oficial pentru că CCR este în concediu și nu poate constitui o poziție oficială. Am remarcat în ultima perioadă câteva ezitări și
Mihai Voicu, ironie fină la preşedintele CCR, Augustin Zegrean () [Corola-journal/Journalistic/43060_a_44385]
-
o poziție oficială. Am remarcat în ultima perioadă câteva ezitări și contradicții ale Curții în legătură cu situația pe care o cunoaștem cu toții, dar care a căpătat unele accente absolut exagerate. Înțeleg că domnul Zegrean, din concediu, de la mare, își exercită stilul epistolar și trimite scrisori către organisme europene cu privire la o situație din România pe care mai are puțin și o descrie ca fiind o nenorocire", a spus Mihai Voicu, conform Mediafax.. " Putem să ne adresăm câteva întrebări legitime: dacă scrisoarea domnului Zegrean
Mihai Voicu, ironie fină la preşedintele CCR, Augustin Zegrean () [Corola-journal/Journalistic/43060_a_44385]
-
de sila de a o mai pîngări și eu". Cum poate un critic, și încă unul cu o operă impresionantă inclusiv din punctul de vedere al cantității, să se lamenteze astfel? Cum se poate înfățișa, fie și-n paginile-i epistolare, care însă chezășuiesc un plus de sinceritate, "cutremurat de sila (chiar așa)" de-a mai citi, de-a mai scrie? Atari stări negative se intercondiționează însă la un nivel de adîncime cu cele de echilibru productiv, interesul față de scrisul Celuilalt
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
Rodica Zafiu Cred că stilul epistolar românesc de azi suferă de o anumită sărăcie, de care ne dăm seama mai ales în preajma sărbătorilor... Puncte sensibile mi se par a fi tocmai cele care alcătuiesc de obicei structura de rezistență a scrisorilor: formulele clișeizate de deschidere și
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
examinarea volumelor de corespondență ale unor personalități culturale din trecut; am ales pentru acest mini-experiment Scrisori către Ion Bianu, ediție de Marieta Croicu și Petre Croicu, vol. I-V, București, Minerva, 1974-1980. O clasificare formală (gramaticală sau lexicală) a încheierilor epistolare nu spune mare lucru. Clasificarea sociolingvistică - în funcție de nuanțele exacte ale contextului și ale raporturilor (de vîrstă, profesie, intimitate) dintre corespondenți - e mai interesantă și este desigur indispensabilă utilizărilor practice ale materialului. Prefer însă, în acest spațiu limitat, o abordare mai
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
Al tău binevoitoriu" (I. M. Moldovanu, 1876), "Vă salut cu deosebită stimă, al d-voastră devotat serv" (Lacea, 1914), "Al dumitale amic sincer" (Spiru Haret, 1897) etc. Unele au ieșit din circulația reală odată cu învechirea pronumelui de politețe dumneata: stilul epistolar actual e obligat să opteze în mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastră. Puțin probabilă e azi formula care începe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv sau cu genitivul unui pronume de politețe; structura era însă foarte răspîndită în scrisorile
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
1914) "Cu toată prietenia" (Iorga, f.d.), "Să auzim de bine" (Ispirescu, 1881, Jarník, 1883), "Cu deosebită stimă" (Lacea, 1913) etc. Pentru situația actuală, putem judeca după propria experiență și corespondență, dar putem să ne și verificăm intuițiile cu ajutorul unor corpusuri epistolare publice: listele de discuții și "Cărțile de oaspeți" din Internet. Formulele de azi cuprind în genere salutări, gînduri sau un nedefinit toate; adjectivele preferate sînt bun sau mult, ceea ce nu permite foarte multe variații. S-a extins uzul formulei afective
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]