44,517 matches
-
vedere, când scrie, numai pe acesta, astfel cum l-a avut în vedere Eminescu pe Maiorescu. Ioana Pârvulescu a vorbit despre "bătrâni " și "tineri " ca exponenți ai unor mentalități, nedependente, în fond, de vârstă. Conflictul de mentalități apare în fiecare epocă, după cum tot în fiecare epocă apar modificări ale gustului literar. Mai grave decât conflictele între generații i se par Ioanei Pârvulescu acelea din interiorul generațiilor, lipsa de solidaritate intelectuală și impostura acelora care pretind că există literar numai pentru că aparțin
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
acesta, astfel cum l-a avut în vedere Eminescu pe Maiorescu. Ioana Pârvulescu a vorbit despre "bătrâni " și "tineri " ca exponenți ai unor mentalități, nedependente, în fond, de vârstă. Conflictul de mentalități apare în fiecare epocă, după cum tot în fiecare epocă apar modificări ale gustului literar. Mai grave decât conflictele între generații i se par Ioanei Pârvulescu acelea din interiorul generațiilor, lipsa de solidaritate intelectuală și impostura acelora care pretind că există literar numai pentru că aparțin unui grup (unei "generații "). Intervenind
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
și șase... De trei ori 6, cum se spunea clar în Cap. 13. Litere numărate pe degetele unei mâini; care sunt cinci, plus încă un deget al celeilalte mâini, indiferent care, - șase litere... Să fie Hitler?... Să fie Stalin?... Fiecare epocă își face calculele ei; fiecare având Fiarele,... având Fiara specifică. Cifra apocaliptică fascinează azi pe căutătorii de Absolut, secretul căruia, tenebros, fiind cum se va despărți definitiv omenirea de întreaga ei istorie, cum își va lua ea rămas bun, - dacă
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
adverb, cu sensul "în mod nepotrivit, altfel de cum ar fi normal" (nelalocul lui), în vreme ce echivalentul pozitiv la locul lui "așa cum se cuvine" rămîne o expresie, înregistrată în cadrul articolulului loc. Tot Iordan (în Stilistica limbii române), culegînd din proza și presa epocii sale numeroase exemple de folosire a structurilor simetrice, repetitive (cu sens concesiv) voie, ne-voie; bun, ne-bun; nevastă, ne-nevastă ("nevastă, ne-nevastă, nu importă"), mai ales dintre cele fixate, cu pronume și adverbe - cine, ne-cine; de ce, de
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
și vizionar, e pentru mine de maximă importanță", ne asigură exegetul. Să relevăm o consonanță între această morală dilatată, plurifuncțională a operei lovinesciene (dl. Lefter o numește ,o morală fabuloasă") și morala analog expansionistă a acțiunii criticilor reprezentativi din decursul ,epocii de aur", nevoiți a profesa și ei ,un soi de filosofie deopotrivă existențială, socio-politică și estetică". Dintr-un spirit elementar de consecvență, din intransigența de atunci decurge (sau ar trebui să decurgă!) intransigența de azi. Revizuirile de tip lovinescian, atacate
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
titlu strict personal, am avut foarte acut sentimentul că opera lui G. Călinescu, mai precis sectorul ei critic, are un prestigiu hipertrofiat, neacoperit decît parțial de realitatea textelor și aflat - pe de altă parte - într-un flagrant contratimp cu spiritul epocii noastre. încît am ajuns repede să mă consider un Ťanti-călinescianť" (și, în schimb, un Ťlovinescianť). Am o copie superlativă despre talentul literar, epic al autorului, pe care îl consider realizat la cotă maximă în proză (capodopera sa mi se pare
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
de "îngerețe", la a cărui apariție prin Cișmigiul plimbărilor predilecte copiii exclamă cu înfiorare: "Uite-l pe Dumnezeu!". Dacă debutul destul de tîrziu se produce în 1916 cu Poezii sub influența lui Vlahuță (E. Lovinescu vorbește chiar de un "vlahuțianism" al epocii), medicul este departe de a socoti poezia un "violon d'Ingres". Persistă într-ale scrisului, publicînd pînă în 1939 nu mai puțin de șapte volume, ca tot atîtea trepte spre desăvîrșirea materialului de expresie și a rafinării ideatice. Chiar dacă majoritatea
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
tot ce-ar părea că vrea să se adune, să dureze sub forma unei structuri neschimbătoare. Corpul încremenește într-un mulaj doar după ce viața l-a părăsit, așa că orice ordine este una postumă. De aici, ca artificiu prozastic purtat în epocă, ideea "dublului calendar", a exfolierii timpului, a torsiunii lui în așa fel încît evenimentele de seamă să se împletească printre celelalte, ordinare, într-un fel de colonadă stilistică lipsită de structură de rezistență, doar cu multe "brîuri", toate slabe. Alăturările
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
Dumitru Avakian Este dificil să ne imaginăm astăzi prezența în actualitate a unei personalități muzicale artistice de talia lui George Georgescu. Aparține altei epoci, aparține altei lumi. Autoritatea supremă necondiționată constituia un aspect ce rămâne și astăzi impresionant. Fermitatea atitudinii în relația cu oamenii din orchestră decurgea în mod firesc din fermitatea atitudinii profesionale, din credința în valorile perene ale marii muzici, valori neschimbătoare
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
Award și tradus peste tot în lume, Corecții (care va apărea în curînd la Ed. Polirom și din care publicăm în aceste pagini fragmente) este romanul unui veac nou - o capodoperă tragicomică despre o familie care se fărîmițează, într-o epocă a satisfacțiilor facile. După aproape cincizeci de ani de cînd este soție și mamă, Enid Lambert dorește puțină relaxare. Din nefericire, Alfred, soțul ei, este pe cale de a pierde bătălia cu boala Parkinson, iar copiii au plecat de mult de
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
apariției și funcționalității lor. Și Eugen Negrici oricum admite, indirect, că "felul cum sunt satisfăcute ele șvocațiileț de produsele creativității noastre e marcat de circumstanțialitatea istorică, politică și socială." Textele sunt, așadar, clasificate conform criteriului "slab" al vocațiilor destinatarilor din epocă, iar analizele stilistice (teme, lexic, prozodie, retorică) se concentrează pe elementele de geneză, ale procesului scrierii în care creatorul urmărește conștient anumite efecte (asupra destinatarului imediat, mecanismul receptării în sincronie) sau în care, pur și simplu, dă prin hazard de
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
guvernare". Pentru ca la adăpostul acestuia, sofismul să se înscrie con brio : , Ea (valoarea estetică) nu se află, însă, în stare pură, ci încorporată unei opere, unde polarizează niște valori auxiliare, unele dintre acestea putînd fi, într-adevăr, amprentate de spiritul epocii". Păi dacă nu se află ,în stare pură", ci într-o inevitabilă asociere cu ,valorile auxiliare", mărci ale epocii, firește că poate fi, că este frecvent ,influențată" de ele în mediul în care ia naștere plăsmuirea de artă. Opera e
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
stare pură, ci încorporată unei opere, unde polarizează niște valori auxiliare, unele dintre acestea putînd fi, într-adevăr, amprentate de spiritul epocii". Păi dacă nu se află ,în stare pură", ci într-o inevitabilă asociere cu ,valorile auxiliare", mărci ale epocii, firește că poate fi, că este frecvent ,influențată" de ele în mediul în care ia naștere plăsmuirea de artă. Opera e un conglomerat de factori indisociabili, care acționează ca un tot, antrenînd esteticul pur, existent doar speculativ, pe calea unor
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
ceea ce menționam adineauri -, "producînd o nivelare în sus, opusă (căci îi făcea opoziție!), dar în fond echivalentă celei în jos pe care o aplica regimul comunist". Firește că se impune o "reașezare" a ierarhiilor, o reconstrucție a imaginii literaturii din "epoca de aur", operație ce nu va fi deloc lesnicioasă, "nu va fi deloc Ťpopularăť în breasla auctorilor români de azi, cei deja prea-învățați cu laudele, nemaivorbind cît erau ei oricum de orgolioși, de la... natură!". Să observăm totuși că nu în
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
și vizionar, e pentru mine de maximă importanță", ne asigură exegetul. Să relevăm o consonanță între această morală dilatată, plurifuncțională a operei lovinesciene (dl. Lefter o numește "o morală fabuloasă") și morala analog expansionistă a acțiunii criticilor reprezentativi din decursul "epocii de aur", nevoiți a profesa și ei "un soi de filosofie deopotrivă existențială, socio-politică și estetică". Dintr-un spirit elementar de consecvență, din intransigența de atunci decurge (sau ar trebui să decurgă!) intransigența de azi. Revizuirile de tip lovinescian, atacate
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
titlu strict personal, am avut foarte acut sentimentul că opera lui G. Călinescu, mai precis sectorul ei critic, are un prestigiu hipertrofiat, neacoperit decît parțial de realitatea textelor și aflat - pe de altă parte - într-un flagrant contratimp cu spiritul epocii noastre. încît am ajuns repede să mă consider un Ťanti-călinescianť" (și, în schimb, un Ťlovinescianť). Am o copie superlativă despre talentul literar, epic al autorului, pe care îl consider realizat la cotă maximă în proză (capodopera sa mi se pare
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Tudorel Urian Ce loc mai ocupă Bibilioteca în epoca Internetului, a link-urilor și a televiziunii prin cablu, grație cărora oricine poate avea acces instantaneu la informații de tot felul, inclusiv la (fragmente de ) opere literare pentru toate gusturile și necesitățile bibliografiilor științifice? Iată una dintre întrebările cele mai
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
cărți mai vechi sau mai noi, din care ai cules cîndva picături de înțelepciune sau care te așteaptă cu promisiunea descoperii de noi comori nebănuite. La sfîrșitul acestei cărți, cititorul simte, organic, o poftă nestăvilită de lectură. Or, într-o epocă a dezabuzării generalizate ca cea a nesfîrșitei noastre tranziții, aceasta nu este o miză de ignorat. Cartea lui Liviu Antonesei trebuie recomandată, ca terapie, tuturor celor obișnuiți să moțăie cu telecomanda în mînă sau celor convinși că veșnicia s-a
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
rânduri - Conducerea Uniunii Artiștilor Plastici nu i-a manifestat ostilitate. Este drept că au existat o seamă de regretabile excepții. Unii, cum a fost de pildă Boris Caragea, nu aveau pur și simplu nici o înțelegere față de arta lui Țuculescu din epoca respectivă. Alții, precum Ciucurencu, - și ceea ce afirm rezultă din convorbirile mele purtate cu el - îi reproșau în sinea lor că a fost un autodidact, un om neinstruit din punct de vedere profesional, în ce privește pictura. Cine - raportându-se la Ciucurencu - afirmă
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
de a-și fi recunoscut atât de categoric greșelile și lașitățile, cu atât mai puțin nu așteaptă compasiune pentru tinerețea lui trădată de o iluzie uriașă și, în nici un caz, nu încearcă să bagatelizeze gravitatea ideologiei atât de nocive a epocii sau, și mai rău, să umanizeze cumva însuși comunismul. Tânărul Cosașu a crezut și cu cât a crezut mai sincer cu atât dezamăgirea s-a insinuat mai amețitor și a fost mai greu de acceptat. (Melo)drama e întâi de
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
omul se poate regăsi pe sine. După Artaud inconștientul rămâne, odată cu trupul, prizonierul poverii apăsătoare a societății, a moștenirii ei culturale și nu de pe canapeaua psihanalistului începe calea reîntoarcerii la obârșii. De-a lungul istoriei sale și teatrul a avut epoci când legătura sa cu lumea funcționa organic: în Antichitate și în perioada elisabetană. Povestind un spectacol văzut în Mexic cu Medeea lui Seneca (spectacolul de altfel nu i-a plăcut, după cum a scris în articolul publicat într-un ziar mexican
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
lumii de azi și o intresantă (în bună măsură discutabilă, dar tocmai de aceea foarte captivantă) privire asupra devenirii civilizației umane. De altfel, la un moment dat, Constantin Virgil Negoiță schițează un tablou al istoriei umanității, din perspectiva cunoașterii: "În epoca premodernă, de la nașterea filozofiei pînă la apusul Iluminismului, adevărul venea de la Dumnezeu. Perioada modernă, începută cu Revoluția Franceză s-a încheiat o dată cu căderea zidului din Berlin. Timp de două secole rațiunea și știința au fost obiecte de cult. (...) Postmoderniștii simt
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
-n condei și brazda-n călimară". "Povestitorul popular" face eforturi diferențiale remarcabile și încununate de succes pentru a fi omologat drept "cetățean (și încă unul de prim rang) al republicii literelor". Ajunge prietenul lui Eminescu, practică schimburi epistolare cu personalitățile epocii, printre care Maiorescu, scoate cărți pe care le oferă cu atente dedicații, așa încît o anume valoare îi este recunoscută încă din anii vieții. Și cu toate acestea, opera (în speță "cartea exemplară": Amintiri din copilărie) oglindește o postură contrară
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
Cetește rogu-te și ceste și unde-i vede că nu-ți vin la socoteală, ie pana în mînă și dă și tu altceva mai bun la ivală căci eu atîta m-am priceput și atîta am făcut. Autoriu". în epoca în care Baudelaire îl numea pe cititor, în termeni celebri, nu doar "hypocrite lecteur", ci și "mon semblable" și chiar "mon frčre", humuleșteanul nu e dispus a vedea în cititor o ființă atît de apropiată. Empatia nu-l interesează. Ironia
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
acum cincisprezece ani, poate chiar și în 2004 e la fel, dar n-am nici o îndoială că scriu despre ceea ce e cu adevărat important și că ce poate azi să pară neesențial va fi mâine de maximă importanță. Trăim o epocă în care culturile se amestecă și reacționează agresiv una la alta - ar fi imposibil să atragi atenția posterității scriind despre Greenwich Village. LV. Cum pornești un roman? Cu un sentiment, o stare de spirit, o teză, un vis? TM. Ca să
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]