2,590 matches
-
la carne era, alături de cea la benzină, Coada cu majusculă, cu deosebirea că ultima era pentru combustibilul mașinilor, iar cealaltă - pentru „combustibilul” oamenilor. Bătălia pentru carne îndeosebi devenea o adevărată expediție, un bivuac, totul căpăta aspecte apocaliptice, dar și epopeice, epopeea cărnii. Analogia cea mai vizibilă era între coadă și campania militară (cu „eroismul” și sacrificiile de rigoare), dar și între coadă și actul sexual (plăcerea fiindu-le însă rezervată exclusiv masochiștilor). Apăruseră bancuri în care coada prima asupra sexului - pentru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
realitatea românească, a făcut parte din comitetul de conducere, prin toate lagărele pe unde a trecut, ultimul fiind Vorcuta, de unde a și fost repatriat în țară, la începutul anului 1948. Bun povestitor, mi-a relatat cu lux de mănunte întreaga epopee a războiului, precum și lupta de rezistență în lagărele sovietice și, mai ales, împotrivirea față de constituirea celor două regimente de prizonieri: „Tudor Vladimirescu” și „Horia, Cloșca și Crișan”. Colegul meu de celulă, pe numele lui Nicolae Chivulescu, era din Târgoviște. La
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Cântece voinicești despre zile din bătrâni (1870) cuprinde balade de factură populară, iar Anecdote poporane (1893) se bazează pe șarjarea limbajului, în timp ce Romeo (1873), Horea (1885), Avram Iancu, regele Carpaților (1891) sunt încercări de roman istoric. Se adaugă o amplă epopee, Ștefaniada (1925), și o piesă cu subiect istoric, Avram Iancu (1924). Un merit deosebit îi revine lui P.-F. în calitate de estetician. El este, la noi, autorul primului tratat de estetică tipărit (I-II, 1874-1887). În concepția sa, această ramură a
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
90, LCF, 1990, 17; Ioan Buduca, De-a scriitorii români contemporani, LCF, 1990, 18; Cristian Popescu, Portret de prieten, LCF, 1990, 18; Ioana Pârvulescu, Alt jurnal, alte închisori, RL, 1994, 21; Aura Christi, Delirul promiscuității, CNT, 1994, 43; Octavian Soviany, Epopeea din strada Oltețului, CNT, 1994, 44; Alex. Ștefănescu, Mărturisire la sfârșit de an, RL, 1996-1997, 51-52; N. Scheianu, Ioan Es.Pop, „Nord magazin”, 1997, 36; Mircea A. Diaconu, Mortificare și infern, „Bucovina literară”, 1997, 11; Regman, Dinspre Cercul Literar, 165-168
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
1979; Destine vitrege, Chișinău, 1985; M. Eminescu și opera lui în documente, mărturii și ilustrații, Chișinău, 1985; Memoria anilor, Chișinău, 1986. Repere bibliografice: Nicolae Bilețchi, O sinteză critică asupra operei eminesciene, „Moldova socialistă”, 1977, 15 mai; Dumitru Coval, File din epopeea unor zile mari, LA, 1982, 19 august; Mihail Dolgan, Responsabilitatea cuvântului critic, Chișinău, 1987, 54-66; Mihail Dolgan, Constantin Popovici, RLSL, 1994, 3; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 274. M.Dg.
POPOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
a dimineților cenușii, dedicată filosofului Ion Petrovici: „La cinci și jumătate precis, / Ceasornicul mă dă afară din Paradis./ Pe străzi, trec tramvaie cu scrâșnet de fier,/ Sirena fabricei aleargă înnebunită prin cartier”. Virtuozitatea prozodică îi caracterizează și traducerile din mari epopei ale lumii. SCRIERI: Fluturi de bronz, Focșani, 1937; Hronic (divertisment), București, 1941; Grădina cu cactuși, București, 1969; Orații, București, 1972; Amurgul zăpezilor, București, 1982; Mătănii, București, 1990; Balade apocrife, București, 1992. Traduceri: Imnuri vedice, pref. Sergiu Al. George, București, 1969
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
laturi ale existenței. Doar Zaharia Duhu, când se îmbogățește și își simte bunăstarea, se dezleagă ușor de ea, nevăzând-o ca rod al muncii: va dărui o imensă avere boierului scăpătat Boldur Iloveanu, sărăcit - loc comun sămănătorist - de arendași. Din epopeea lumii rurale românești a începutului de secol nu putea lipsi, pentru cel care își dorea o radiografie a ei, un eveniment cardinal, bulversant pentru conștiința contemporanilor: răscoala din 1907. Subiectul i se impune romancierului târziu, după marea reușită a lui
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
atestată și prin recente cercetări de folclor în satele argeșene învecinate reședinței voievodale de la Poienari. Anecdotele despre Vlad Țepeș au influențat în secolul următor paginile consacrate domniei acestuia în Letopisețul cantacuzinesc, iar mai târziu oferă motive de inspirație pentru Țiganiada, epopeea lui Ion Budai-Deleanu. Povestirile sunt prelucrate de Petre Ispirescu în Viața și faptele lui Vlad-Vodă Țepeș, una dintre anecdote servește drept punct de plecare în piesa Praznicul calicilor de Mihail Sorbul, după cum imaginea voievodului este evocată după alte câteva decenii
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
latiniștilor „atrag prăbușirea curentului care inspirase literaturii române elanul novator”. O atenție specială i se acordă lui Ion Budai-Deleanu, marele scriitor al epocii (care va face și obiectul cercetării Doctrina literară a „Țiganiadei”, apărută în „Studii literare”, 1948), a cărui epopee este analizată sub raportul izvoarelor, ideologiei subiacente, temelor satirei, tehnicii, limbii. Culegerea Cercetări de literatură română (1944), care inaugura „Biblioteca «Studii literare»” a Universității din Cluj, colecție creată și coordonată de P., abordează masiv epoca pașoptistă, după ce aceasta făcuse obiectul
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
artă”, este reconsiderat pentru prima dată prin prisma preromantismului (influența lui Volney, Ossian și a baladei medievale occidentale). Studiul realizează o exemplară hartă valorică a acestui scriitor atât de inegal, unde se insistă cu ochi critic și fin ironic asupra epopeii și artificioaselor „legende istorice”, cu „harnașamentul [lor] verbal”, dar și asupra performanțelor din baladele fantastice. În mod curios, este comentat prea puțin Conrad - cel mai valoros poem filosofic românesc până la Memento mori al lui Mihai Eminescu -, plasat totuși, împreună cu memorialistica
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
fabricanții de ecouri”. „Bărbații Ares”, metaforă pentru tipologia eroica, subsumează personaje ale vârstei mitice (Ghilgameș, Ahile, Ulise) și istorice (Alexandru Macedon, Cezar). Țintă vieții lor este exemplaritatea și dobândirea nemuririi. Nemurirea înseamnă înfrângerea limitelor temporale, precum în scenariul inițiatic din Epopeea lui Ghilgameș sau din basmul Tinerețe fără bătrânețe si viata fara de moarte, fie perpetuarea unui „nume bun după moarte” - țelul personajelor din eposul homeric. Este apoi analizat cazul deschizătorului seriei eroilor din vârstă istorică: Alexandru Macedon. Acesta inclusese, printre
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
livrești („judecata” personajelor din literatura universală pentru copii). R. a elaborat și O istorie a literaturii pentru copii și adolescenți, redactată într-un stil colocvial și prezentată ca scurtă „sinteză analitică”, în care inventariază, amalgamat, diferite scrieri socotite subsumabile genului: epopeile antice, literatura medievală, literatura populară românească, opere din literatura franceză, engleză, germană, americană ș.a. SCRIERI: O nemaipomenită colivie, București, 1961; Uluitorul zbor al rachetei Excelsior I, București, 1963; Soarele din peșteră, București, 1966; Floare de pe Bărăgan, București, 1965; Planetă de
RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289146_a_290475]
-
folcloristice și creație artistică, Nimic altceva decât romane?, unde pledează pentru literatura eseistică, la fel ca Mihail Sebastian în Eseu și critică. În 1933 Eugen Ionescu are numeroase articole, printre care Decesul criticei („Critica literară a murit, cum au murit epopeea și tragedia clasică”). Eseul, cu un loc privilegiat în revistă, e ilustrat și de Nae Ionescu, Emil Cioran, B. Fundoianu, Panait Istrati, Gib I. Mihăescu, Carol Ardeleanu, Emanoil Bucuța, Horia Stamatu sau Lucia Demetrius, care asigură și cronica dramatică în
RAMPA NOUA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
funcționarea unor „universalii” simbolice, de origine populară, cu valoare dată de simboluri și stereotipii în literatura scrisă în epocile culturale vechi. Mai multe contribuții din „Curierul ucrainean” și din „Naș holos” dezvăluie atenția cercetătorului față de vechea „oralitate” cu reflexe în epopeile antice. Acest tip de abordare, exersat pe texte de mare strălucire ale literaturii universale, descoperă deschideri interesante în instrumentarul celui care în primele sale contribuții subliniase - fără a uita „specificitățile” locale - funcția spectacolului simbolic („nunta ca dramă”, cum spunea N.
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
între membrii Academiei Române (1923), a fost dublată și de o intensă implicare politică și diplomatică în ,,chestiunea aromânească”. Dar din 1948 noile autorități îi retrag toate atribuțiile. I s-a decernat Marele Premiu ,,Năsturel Herescu” al Academiei Române (1913) pentru traducerea epopeii Iliada de Homer. După începutul modest cu poeziile din Gânduri și vise, talentul poetic al lui M. se manifestă în volumele Alme sol (1925), Bair di cântic armânescu (1931), Altare (1934), Ritual pentru tine (1934) și Tropare (1940). Versurile îi
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
Iliada și Odiseea în interpretarea Murnu sunt niște capodopere superioare Eneidei în versiunea Annibale Caro, Iliadei lui V. Monti, Iliadei și Odiseei lui I.H. Voss. Puține literaturi se bucură de traduceri mai norocoase. Termenul de „traducere” este cu totul impropriu. Epopeile homerice sunt simple basme cu materie universal cunoscută. Interpretatorul n-a tradus, ci a creat din nou poezia lor cu ajutorul cuvântului, așa cum Caragiale a creat în Abu-Hasan și în Kir Ianulea pe marginea Halimalei și a lui Machiavel. Invenția verbală
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
neamul românesc, războiul mondial. Versiunile din volumul Traduceri (Victor Hugo, André Chénier, Alfred de Vigny, Leconte de Lisle, J.-M. de Heredia, Teocrit) sunt deocamdată exerciții de școlar silitor, însă mai târziu experiența își spune cuvântul, încât tălmăcirea integrală a epopeii provensale a lui Mistral este meritorie. SCRIERI: Phidias și Parthenonul, Iași, 1911; Idealismul și realismul în artele plastice, Iași, 1912; Impresionismul și neoimpresionismul, Iași, 1912; Însemnătatea culturii artistice, Iași, 1912; Poezii, Iași, 1915; Ritmuri și rime, Iași, 1915; Rugăciune în
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
un stil uneori de o verbozitate excesivă, cu derapaje ludice nu întotdeauna legitimate estetic, acest roman - ce pare să fi fost scris înainte de Vestitorul - e bogat în accente neoexpresioniste, dar și raliat la practicile textuale optzeciste. SCRIERI: Vestitorul, București, 1997; Epopeea celestă, Craiova, 1999; Șah orb, București, 1999. Repere bibliografice: Tudorel Urian, Clondirul cu cerneală și internetul, „Cuvântul”, 1997, 8; Ion Roșioru, Un roman complex, TMS, 1997, 9; Evelina Cârligeanu, A noastră carte e uneori cu susul în jos, TMS, 1997
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
ArtPanorama”, 1997, 1; Peter Quince [Ioan Radu Văcărescu], „Vestitorul”, „Euphorion” , 1997, 4; Gabriel Dimisianu, Un nou romancier, RL, 1998, 6; Constantin Dram, Între alegorie și structură, CL, 1998, 4; Ioan Stanomir, Călătorie la capătul cărții, LCF, 1999, 6; Ion Roșioru, „Epopeea celestă”, TMS, 1999, 6; Tudorel Urian, Jocul vieții și al literaturii, „Cuvântul”, 2000, 4; Ion Roșioru, „Șah orb”, TMS, 2000, 5; Ștefan Cucu, „Șah orb”, TMS, 2000, 5; Daniel Ștefan Pocovnicu, Realismul ca sacrificiu, CL, 2002, 3; Nicolae Bârna, Postmodernismul
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
numeroasele centre contaminate de geniul elenic. Lucrare de comparatistică, Poezia latină în lumina influențelor grecești. Prelegeri de topologie comparată (1976) tratează, cu excepția poeziei dramatice, care ar fi necesitat un spațiu adecvat, principalele genuri dezvoltate de romani, în descendența literaturii eline - epopeea eroică, bucolica, poezia didactică, satura latină -, abordându-se totodată chestiuni cu privire la interferențe și paralelisme culturale și ideologice, preluarea modelelor și asimilarea lor, circulația miturilor și simbolurilor, a temelor și motivelor, însușirea meșteșugului literar etc. O inițiativă meritorie s-a dovedit
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
Nicoleta Milea, Valentin Dobrescu, Romulus Toma, Adela Popescu, Iulian Bitoleanu, Adrian Bucurescu, George Pena, Ion Toboșaru, proză de Gheorghe Filip, Anghel Gâdea, Mihai Voiculescu, Mihail Grămescu, eseuri de Lucian Teodosiu, pagini de critică rămase de la Mircea Scarlat ( Prima încercare de epopee românească). Traduceri din Ernest Hemingway, Iuri Bondarev și Mario Benedetti realizează Stelian Ceampuru. I.D.
PLACEBO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288833_a_290162]
-
exemplu, capitolul „Epica magna” sau Procesul desemnificării amestecă stângăcii („Reluarea procesului productiv [...] reia la nesfârșit procesul productiv”) și forțări ale schemei (acceptarea morții ca refuz al sistemului semiotic dominant, idee preluată prin Jean Baudrillard) cu formulări plastice („Epica magna e epopeea unei Troie de după războiul troian”) și observații de reală subtilitate (circularitatea semnificanților din Epica magna e decodată ca reprezentare voalată a „totalitarismului sistemului semiotic”). De altfel, principala calitate a criticii practicate de P. constă în ingeniozitatea ipotezelor, întotdeauna polemice și
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
a polarizat episoade și teme variate: lupta lui Gruia cu șarpele uriaș amintește balada Iovan Iorgovan, iar Gruia la arat are legătură cu balada Tanislav, din ciclul dunărean. În 1879, urmărind să reconstituie întreg ciclul novăcesc, At. M. Marienescu realiza epopeea Novăceștii, în care aranja episoadele cronologic și intercala fragmente din mai multe variante în aceeași baladă. Procedeul a fost criticat de B. P. Hasdeu și V. Alecsandri, iar Academia Română a refuzat publicarea lucrării. Au existat mai multe încercări de prelucrare
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
fie punându-l să îi asculte pe alții, pe Che Andrei în special, consăteanul ce îi este un fel de mentor, fie asumându-și funcția narativă), oameni și locuri, de a descrie medii și peisaje, rezultatul fiind câteva crâmpeie de epopee sociologică. Devenirea protagonistului explicitează sugestia de destin, de predestinare tragică, cuprinsă în titlu. Încheindu-se astfel, romanul dă expresie metaforică sensului ce îl străbate. Căile pe care oamenii pornesc spre a se realiza în viață duc aproape toate în prăpastie
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
a fost de acord cu construirea bombei cu hidrogen. La primul test al bombei atomice din iulie 1945, Oppenheimer a rostit cuvintele care aveau să devină celebre: „Știam că lumea nu va mai fi aceeași” și a recitat din străvechea epopee hindusa „Mahabharata”: „Acum am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”. Cariera lui este o sugestiva ilustrare a interacțiunilor între știință, tehnologie și obiectivele puterii politice. Născut pe 22 aprilie 1904 în New York City, J. Robert Oppenheimer a fost fiul cel mai mare
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]