1,127 matches
-
cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nissa etc. Să ne oprim doar asupra operei câtorva. Origene a fost, și el, un mare erudit, cunoscător profund al dialecticii, geometriei, astronomiei, matematicilor, eticii. În 553 Consiliul ecumenic l-a condamnat ca eretic (murise în 254 sau 255 în urma torturii, pe când era în închisoare). Aproape toți comentatorii operei sale sunt de părere că opera lui Origene este prima mare doctrină filosofică a creștinismului. El a deosebit între doctrina principală și cea accesorie a
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
scrie lucrarea "De divina praedestinatione liber" (în 851) în care utilizează silogismul, construiește un tablou al ierarhiei lumii și introduce câteva teze îndrăznețe (argumentarea sa mergând până la relativizarea doctrinei augustiniene a grației divine), ce îi aduc faima de sofist și eretic. "Prudentius de Troyes", atacatorul său, se pronunță și împotriva episcopului Hincmar, care nu mai recunoaște că îl îndemnase pe Eriugena să scrie tratatul cu pricina. Tratatul nu s-a bucurat de succes, fiind „executat” imediat de către Prudentius prin însemnarea fiecărei
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
al "Scrierilor" lui Miron Radu Paraschivescu lasă cale liberă pentru "Laude și alte poeme" (1959) în care «nu mai găsim nici retorica whitmaniană din primele poeme, nici lirismul sentimental din "Cântice"»; «versul se clasicizează, anecdota și morala pătrund în poem»; «ereticul Miron Radu Paraschivescu străbate și el, fără revoltă, deșerturile literaturii sfătoase, „înaripate“ (cum o numește critica momentului), scriind, pe teme curente, poeme didactice și reflexive, fără originalitate» (SSra, I 24), după cum certifică Eugen Simion. Dar printre textele ce se constituie
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
Sixt. Papa Sixt al II-lea a urmat papei Ștefan I la 31 august 257. Pe timpul pontificatului Papei Ștefan I s-a creat o dispută aprinsă între Biserica Romei și Bisericile din Africa și din Asia pe tema botezului administrat ereticilor care voiau să revină în sânul Bisericii. Acest diferend teologic avea potențialul unei separații ecleziastice definitiv. Meritul Papei Sixt al II-lea, pe care Ponțian (în „Vita Cypriani”, cap. XIV) îl definește ca fiind un „preot blând și pacific” („bonus
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
că a readus pacea și buna înțelegere în ambientul creștin, restabilind bunele relații cu restul bisericilor creștine. Papa Sixt al II-lea a făcut această reconciliere cu blândețe dar a și continuat să refuze practica de a-i reboteza pe eretici; la reprimirea în biserica creștină, ereticii reconvertiți erau numai unși cu crismă. Cu puțin timp înainte de alegerea lui Papa Sixt al II-lea, împăratul Valerian a publicat primul său edict de prigonire a creștinilor (prin acest edict, creștinii erau obligați
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
înțelegere în ambientul creștin, restabilind bunele relații cu restul bisericilor creștine. Papa Sixt al II-lea a făcut această reconciliere cu blândețe dar a și continuat să refuze practica de a-i reboteza pe eretici; la reprimirea în biserica creștină, ereticii reconvertiți erau numai unși cu crismă. Cu puțin timp înainte de alegerea lui Papa Sixt al II-lea, împăratul Valerian a publicat primul său edict de prigonire a creștinilor (prin acest edict, creștinii erau obligați să ia parte la cultul național
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
această informație nu s-a verificat (încă). Pe timpul pontificatului papei Ștefan I (254 - 257) Dionisiu se pare că era un prezbiter al Bisericii din Roma și în această calitate a luat parte la controversa privitoare la validitatea botezului practicat de eretici. Aceasta l-a făcut pe Dionisiu, episcopul din Alexandria Egiptului, să-i trimită o scrisoare cu privire la această problemă; din această scrisoare Dionisiu (prezbiterul roman) apare ca un „bărbat excelent și cult” (Eusebiu din Cezareea, „Historia ecclesiastica”, VII, 7). Mai târziu
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
sa a fost obiectul unei îndelungate dispute. Când Caelestius încerca să fie prezbiter în Cartagina, diaconul Paulinus din Milano i-a trimis episcopului Aurelius un memoriu prin care prezenta doctrina lui Caelestius de origine pelagiană și care îl cataloga drept eretic. Caelestius a fost convocat în fața Sinodului la Cartagina 411; însă el a refuzat să retracteze tezele doctrinei sale, afirmând cu nu sunt eretice. Ca pedeapsă a fost exclus de la hirotonisire, iar tezele sale au fost condamnate, cu toate acestea învățătura
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
Răsărit și cu împăratul bizantin. Vitalian era de părere că o stare conflictuală nu-i ar fi de folos nimănui, așa că a încercat să restabilească relații mai prietenești între apus și răsărit. Însă, tocmai in timpul lui Vitalian, monotelismul - considerat eretic de către Roma - se răspândise în Bizanț până la cele mai înalte niveluri ale societății (împăratul Constans al II-lea, Patriarhul Petros și alții). Cu toate că n-au fost rezolvate conflictele cu caracter dogmatic, Vitalian a reușit prin mai multe scrisori să creeze
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]
-
papă, era succesorul lui Agaton. Și sub pontificatul lui Leon se simțeau încă urmările celui de al VI-lea conciliu ecumenic (cel de la Constantinopol din 680), când fostul papă Honoriu I a primit anatema bisericii pentru vederile sale "simpatizante cu eretici" în cadrul disputelor legate de monoteletism. Leon era clar în favoarea acestei măsuri, chiar a încercat să creeze un fundament științific pentru condamnarea lui Honoriu prin diverse scrieri. Pentru el, Honoriu era cineva care "profana proditione immaculatem fidem subvertere conatus est" ("...încerca
Papa Leon al II-lea () [Corola-website/Science/305411_a_306740]
-
sau distruse”. Deși proto-ortodocșii câștigaseră disputele anterioare, în urma definirii mai precise a ortodoxiei creștine ei au fost învinși în secolele al IV-lea și al V-lea de succesorii lor cu propriile lor arme, fiind în cele din urmă declarați eretici, nu pentru că ar fi combătut idei privite drept corecte, ci pentru că poziției lor îi lipseau precizia și rafinamentul teologic cerut de împăcarea unor teze contradictorii acceptate simultan de teologi. Arianismul a fost respins de unii delegați la Conciliul de la Niceea
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
lumii.Cei doisprezece adepți ai săi îi vor continua lucrarea. La Damasc, inițial unul din persecutorii adepților creștini, ulterior convertit, Pavel, continuă să predice și să scrie în , epistolele pauline despre "mesajul lui Christos". Pentru preoții iudei, era considerat un eretic, iar pentru romani, un mare pericol. Pleacă de la Damasc și timp de 20 de ani, va predica noua religie întreprinzând trei călătorii misionare prin imperiu, despre "iertare", "iubirea față de aproape", "egalitatea dintre sclavi și bogați în fața lui Hristos". Epistolele sale
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
s-au stabilit în Noua Zeelandă, iar aborigenii din Australia erau în continuare izolați. După cruciade, regatele europene , influența preponderentă a nobilimii și clerului a crescut, comercianții și-au sporit bogățiile devenind primii finanțatori. Se desfășurau campanii de eliminare a liber-cugetătorilor "eretici", fiind persecutați și uciși. În secolul al XIV-lea, teroarea Ciumei Negre a bântuit Europa, o treime din populație fiind ucisă. A constituit un punct de cotitură, ducând la evoluții politice și sociale noi. Asia a fost dominată de mongoli
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Castilia și Aragon. În 1469, Ferdinand al II-lea de Aragon, s-a căsătorit cu Isabela I a Castiliei, conducând împreună regatul spaniol. Sub domnia lor a fost impusă Inchiziția spaniolă, un tribunal religios ce îi pedepsea cu asprime pe eretici și evrei. Oamenii erau judecați în secret și torturați până mărturiseau sau se converteau la religia creștină, ori erau închiși sau arși pe rug. A urmat campania de cucerire de zece ani a Granadei care se afla sub stăpânirea maurilor
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
patriarhii și episcopii care se împotriveau indicațiilor basileului. Totodată, împăratul însuși se distingea printr-o evlavie sinceră, manifesta interes față de teologie și intervenea adesea în disputele religioase și filozofice. Din inițiativa lui, un sinod al bisericii l-a condamnat ca eretic pe filozoful Ioan Italos (1082). Comnenul a contribuit mult și la distrugerea influentului curent al bogomililor, de altfel, mai degrabă politic decât religios. Bogomilismul căpătase răspândire în Bulgaria, împrumutând mult de la doctrina paulicienilor, asa încât până și cronicarii bizantini, nu
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
modalitățile și timpurile de intervenție nu doar în plan doctrinar, dar și în celelalte sectoare, cum ar fi de ex.: cel liturgic (în consecvență cu interpretările teologice ale pătimirilor Domnului determinată data Paștelor); cel dogmatic (privind valabilitatea botezului administrat de eretici). Autoritatea unor astfel de rezoluții găseau o referință în textul din Matei 16,18-19: «Și eu îți zic: Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile infernului nu o vor birui. Ție-ți voi da
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
mai ales sfințenia vieții lui, aduceau însă în suflete lumina și tăria necesară să se întoarcă la Dumnezeu. Minunile cu care însoțea adesea predicarea cuvântului mântuirii zguduiau adânc sufletele și le duceau la îndreptare adevărată. Orașul Rimini era în stăpânirea ereticilor Valdensi și în nici un chip locuitorii nu veneau la calea cea bună. Sfântul, văzându-i peste măsură de îndărătnici, îi lăsă și merse la malul mării, chemă peștii ca să asculte ei cuvântul lui Dumnezeu. Și iată că, spre mirarea celor
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
la malul mării, chemă peștii ca să asculte ei cuvântul lui Dumnezeu. Și iată că, spre mirarea celor de față, o mulțime mare de pești se apropie de mal și, cu mare luare aminte, ascultă vorbele Sfântului. Pentru a convinge pe ereticul Bonvillo că în Sfânta Euharistie se află trupul și sângele lui Isus Cristos cu adevărat, Sfântul a făcut ca un asin să lase la o parte nutrețul și să cadă în genunchi înaintea Sfintei Cuminecături. Ereticul și tovarășii lui s-
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
Pentru a convinge pe ereticul Bonvillo că în Sfânta Euharistie se află trupul și sângele lui Isus Cristos cu adevărat, Sfântul a făcut ca un asin să lase la o parte nutrețul și să cadă în genunchi înaintea Sfintei Cuminecături. Ereticul și tovarășii lui s-au convertit la credința adevărată. În anul 1224, Cinul Franciscan era bine închegat. Sfântul întemeietor, luminat de Dumnezeu, hotărâse ca toți călugării săi să se îndeletnicească cu viața de rugăciune și de muncă apostolică. Pentru a
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
încetat Anton însă a predica. Căile pe care umbla el erau tot atâtea raze de lumină, pentru că-i lumina pe cei neștiutori, îi mângâia pe cei întristați, aducea la pocăință sufletele împovărate de păcate și de patimile cele rele, iar ereticii Albigensi din acele locuri au fost învinși. Câteodată Dumnezeu îi dădea putere să rostească cuvinte de prorocire, cum s-a întâmplat la Le-Puy, la Bourges, prorociri care s-au și împlinit întocmai. Ca om de conducere în familia Franciscană, a
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
către dânsa și acum se străduia să arate tuturor, prin predicile sale, câtă slavă are Maria Fecioara în ceruri și cât mijlocește ea pentru noi oamenii, la Fiul său dumnezeiesc, Isus Cristos. Se întrista însă văzând inimile cele încremenite ale ereticilor care bârfeau în tot felul pe Maica lui Dumnezeu. Spre a-l răspândi pentru dragostea lui fiască și a-l mângâia în muncile cele grele ale apostoliei, în ziua de 15 august, când se prăznuiește în toată Biserica creștină adormirea
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
Italia de Nord. Puterea cu care s-a pus la lucru în viata aceasta a Domnului pentru a-i întoarce pe păcătoși și a-i lumina pe cei rătăciți de la adevărul credinței, trebuie să-i întărească faima de Ciocan al Ereticilor. Orașele și satele îl ascultau uimite și zguduite de minunile ce le făcea pentru mântuirea sufletelor. Dar orașul în care el avea să stea mai mult a fost Padova. Sfântului îi plăcu acest oraș, căci se grăbise să asculte de
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
vorba de slava lui Dumnezeu. Știa, ca nimeni altul, Sfânta Scriptură și fu numit: "Sicriul legii", iar pentru dibăcia cu care se folosea de această sfântă știință întru apărarea adevărului și stârpirea ereziilor, i s-a dat numele de "Ciocanul ereticilor". Titlul de slavă însă, de care se leagă numele Sfântului Anton a fost și va rămâne pururi: Sfântul Făcător de minuni. Creștinii l-au chemat în ajutor oricând în toate nevoile lor. Sfântul Anton a răspuns întotdeauna așteptărilor pline de
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
fost cooptarea și represiunea. De-a lungul evului mediu au fost numeroase mișcări eretice, precum cea a catarilor care susțineau divinitatea duală. Astfel, Jan Hus (1369 -1415), a contestat dogma papală și a fost ars pe rug, fiind judecat drept eretic. La fel făcuse și înaintașul său, Francisc de Assisi (cca1181/1182 - 1226), dar, întrucât el a acceptat să îi fie rescrisă regula, s-a putut retrage în mănăstire și, ulterior, a fost sanctificat. Mișcarea a dus la apariția unor biserici
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
bisericilor se modifică, punând în evidență amvonul de unde vorbea preotul comunității credincioșilor, plasat în centrul bisericii, și desigur, prin ornamentație deosebită. S-a stabilit Indexul cărților interzise, pentru a lupta împotriva răspândirii ideilor reformei. Este reorganizată Inchiziția pentru vânătoarea de eretici, adică reformații. Biserica catolică a pus accent pe interiorizarea credinței, pe dialogul cu divinitatea, prin intermediul preotului și bisericii. Creșterea nivelului intelectual al preoților și preocuparea pentru educarea populației a fost un răspuns la contestările reformate, producându-se o alfabetizare la
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]