1,134 matches
-
moarte. Montaniștii aduceau în sprijinul afirmației lor trei motivații, considerate de dânșii atât de valide încât numai voiau nici măcar să fie discutate, după cum au afirmat-o expres soldații lor martiri, pe durata interogatoriilor din tribunale. Prima motivație e comună tuturor ereticilor; în opinia montaniștilor creștinul nu poate fi soldat și nici să se înarmeze din moment ce a cincea poruncă din decalogul biblic interzice omuciderea săvârșită fie de cetățeanul privat, fie din porunca statului. Mai mult chiar, considerau licită și chiar sacră expunerea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fiind suspectați și datorită apropierii majore de persoana lor. Așa au procedat Domițian, Decius, Valerian, Dioclețian, Licinius, Iulian Apostatul și, în sens invers, împărații creștini Constantin I, Theodosius I și Honorius care i-au alungat pe falșii creștini și pe eretici. Așadar, în acțiunea sa contra creștinilor, Nero trebuie să fi avut în principal același obiectiv. Nero a primit primele informații despre creștinism, alături de cele despre ebraism, din partea soției sale Sabina Popeea, cunoscută la rândul ei pentru simpatiile sale față de religia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
infernu levatus)»; l-au considerat cel mai josnic dintre toți oamenii și chiar dintre fiarele sălbatice (omnium hominum et vel immanium bestiarum sordidissimus), cel mai crud dintre toți cei care au existat vreodată și l-au inserat chiar și printre eretici. Apologeții creștini nu i-au iertat niciodată lui Nero atât masacrul câtorva sute de creștini, lucru obișnuit în toate puterile absolute, cât și faptul că a dezlănțuit împotriva creștinilor o metodă de luptă sălbatică, neaplicată până atunci față de alte religii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
probe evidente), inspirată mai mult de rațiuni politice decât religioase. Din acest motiv, inerție și impietate în condamnarea lui Clement au fost un singur cap de acuzație. Inerția creștinilor din timpul domniei lui Domițian a creat premizele doctrinei antimilitariste a ereticilor și ale creștinilor din secolele posterioare, iar ruptura completă dintre Imperiul roman și creștinism a fost identificată în atitudinea ireconciliabilă a procesului de la Ierusalim, în condamnarea superficială și nedreaptă a lui Ponțiu Pilat (10 a.Chr.-39 p.Chr.) și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
evanghelizată. După aproape un secol, la Octodurum era deja un sediu episcopal destul de important, iar episcopul său Teodor a participat la conciliul de la Aquilea (septembrie 381), prezidat de episcopul Ambroziu din Milano (n. 339; 374-397), care i-a condamnat pe ereticii arieni Palladius și Secondianus. Bagauzii erau un amestec de lume săracă și nenorocită: sclavi, păstori, țărani, militari dezertori, flămânzi fără ocupație, lucrători cu ziua prost retribuiți, care, răsculați împotriva celor bogați, cereau dreptate socială. Autorul unui panegiric scria cu o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Isus Cristos) i-a creat numele. Emulați de mâniile și ferocitatea iudeilor, răsturnați temple și altare, îi ucideți nu doar pe aceia dintre noi care rămân fideli cultului părinților, ci și pe aceia care, deși profesează erorile voastre, sunt numiți eretici, pentru că nu plâng mortul (Isus Cristos) în aceiași manieră ca și voi. Prin discursuri de acest gen și altele asemănătoare își propunea să slăbească creștinismul, alimentând dezbinările interne; își imagina că va putea schimba imaginea armatei prin reluarea riturilor păgâne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
credința lui Kant într-un "conflict orizontal între ideologii, ce taie de-a curmezișul granițele statelor și divizează societatea umană în două tabere cei care cred în comunitatea imanentă a omenirii și aceia care îi stau în cale; dreptcredincioșii și ereticii, eliberatorii și oprimații". Conform interpretării kantiene a societății internaționale, convențiile diplomatice trebuie să fie lăsate deoparte, de dragul unificării umanității. "Buna credință cu ereticii" nu avea valoare intrinsecă, nu avea nimic mai mult decât "utilitate tactică" pentru că "între aleși și damnați
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cei care cred în comunitatea imanentă a omenirii și aceia care îi stau în cale; dreptcredincioșii și ereticii, eliberatorii și oprimații". Conform interpretării kantiene a societății internaționale, convențiile diplomatice trebuie să fie lăsate deoparte, de dragul unificării umanității. "Buna credință cu ereticii" nu avea valoare intrinsecă, nu avea nimic mai mult decât "utilitate tactică" pentru că "între aleși și damnați, între eliberatori și oprimați, nu se poate pune problema acceptării reciproce a dreptului la suveranitate sau independență" (1977: 24). Mulți autori, inclusiv Stanley
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să ne Întreținem pasiunile prin convingeri, formate pe bază de cunoaștere. Savantul francez H. Poicaré vedea chiar În acest principiu o limită a credinței ortodoxiste: „Credința savantului nu se aseamănă niciodată cu aceea a ortodoxului, ci mai curând cu a ereticului, care caută totdeauna și nu e mulțumit cu ceea ce a gândit”. Μ Nici cea mai savantă disertație nu poate convinge mai mult decât naturalețea derivată din exprimarea spontană a unui gest sau a unei atitudini. Μ Când comparațiile cu alții
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
reglementează dreptul la lectură, cărțile nefiind Înmânate monahilor decât după eliberarea unei autorizații. În căutarea adevărului despre crime, Baskerville se vede concurat de Inchiziție și de redutabilul ei reprezentant, Bernard Gui, care e convins că la originea acestora se află ereticii, și mai ales adepții lui Dolcino, fondatorul unei secte ostile Papalității. Gui reușește să smulgă mai multor călugări, prin tortură, mărturisiri conforme părerilor sale, fără să-l convingă totuși pe Baskerville de justețea raționamentului său. Într-adevăr, anchetatorul ajunge În
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
succesiunea anotimpurilor și, prin corespondență, a generațiilor și vârstelor biologice, vicleșugurile timpului"2. Poezia lui Ioan Alexandru "poartă cu sine o anumită rezervă de extracție țărănească ca pe un stigmat prețios"3. Petru Poantă îl consideră pe Ioan Alexandru "primul eretic" cu adevărat autentic din tânăra poezie, "care distruge toate urmele de academism, orice prețiozitate și podoabă stilistică"4. Prezenta tradiției prin Ioan Alexandru, format la școala liricii ardelene a lui G. Coșbuc, O. Goga, Lucian Blaga, se manifestă printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este ea: o cloacă a ereziei și ipocriziei în care sufletele curajoase sunt arse pe rug în timp ce necredincioșii sunt puși în libertate. Aceasta este înspăimântătoarea realitate de la Inchiziție la Reformă, domnie a terorii negre în epoca lui Galilei și a ereticului Tommaso Campanella, ei înșiși aflați frecvent în grave contradicții cu Biserica Catolică. Sfinți și păcătoși deopotrivă se învârtesc în cerc și levitează: diferența rezidă în motivele lor. Nimic nu era cum părea să fie: totul era ascuns sub vălurile duplicității
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
că Zenon nu poate transcende timpul și locul lui. Este o creatură modelată de alchimie, magie neagră și vrăjitorie, ca și de un repertoriu lung de sexualitate aparent deviantă, care înfloriseră în Europa renascentistă târzie într-o lume în care ereticul legendar și presupusul sodomit din secolul al XVI-lea, Michael Servetus, ca și alții, a fost condamnat la moarte în contumacie de către Inchiziția spaniolă și apoi ars pe rug în 1553. (În această perioadă acuzația de erezie era deseori întărită
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fost condamnat la moarte în contumacie de către Inchiziția spaniolă și apoi ars pe rug în 1553. (În această perioadă acuzația de erezie era deseori întărită de acuzația de sodomie). Zenon este unic, dar în mod paradoxal rămâne doar un alt eretic. A fost o epocă în care înșelăciunea era însoțită de magie: figuri vrăjite sau care vrăjesc, ghidate de planete, legându-și corpurile lascive de stele favorabile. Zenon reușește să combine o minte rațională și logică ca doctor, interpretează empiric semnele
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
au îndobitocit prin minciună și teroare o bună parte a lumii contemporane din secolul XX. Trebuie să repet pentru a scoate adevărul la lumină, că cel care a început înfăptuirea monstruozității numită mai tîrziu iudeo-creștinism, a fost Filon, rabin fariseu, eretic ivrit elenizat din Alexandria fiind sprijinit de cea mai mare parte a teocrației iudaice. Clocelile lui Filon au fost scuipatul la furca pricepuților în revelații ce i-au bîntuit precum bolboroseala burții plină de fasole și au luat-o razna
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fi niciodată luată ca persecuție, ci clemență imperială de care ei au beneficiat din plin pînă la venirea împăraților geți prin Septimius Severus(193-211), la condu- cerea imperiului roman. Episcopul Romei pentru frăția iudeo-creștină, Pius l(140-155), a hotărît ca ereticii din sectele iudaice care se converteau să fie acceptați în comunitate și botezați, fiind o dovadă a spiritului deschis al evangheliilor. Informația este încă o confirmare că iudeo-creștinismul ca religie nu are nimic cu ideologia mozaică și practicile ei de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a spiritului deschis al evangheliilor. Informația este încă o confirmare că iudeo-creștinismul ca religie nu are nimic cu ideologia mozaică și practicile ei de cult ci cu religia geților atît în practica cultului cît și în dogmatică. Episcopul vorbește de ereticii din sectele mozaice la fel ca Suetoniu și spune că se converteau, deci chiar de sub pana unui prelat iudeo-creștin a ieșit adevărul că religia creștină nu se trage nici din mozaism nici din schisma lor numită fariseism și nici din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
care creștinii Neamurilor au preluat-o și moștenit-o ca pe o scriere sacră fără a recunoaște adevărul pen-tru că le-ar crăpa capul de atîta tîmpenie. Coreligionarii lui din Ierusalim și Iudeea îl considerau depărtat rău de tradiție sau eretic. El a comentat selectiv și tendențios pasaje din Tora pentru a demonstra că filozofia greacă se regăsește în tot în teologia mozaică, mințind că acolo unde scrie ,,să ucizi” trebuie citit ,,să mîngîi” iar acolo unde scrie ,,să furi” trebuie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
7 avem ca per-soane care stau alături de scaunul Domnului, unul cu cap de leu, unul cu cap de taur, unul cu cap de vultur și unul cu față de om!” Într-un mic formular bizantin al abjurării ereziilor, li se cerea ereticilor să renege mai ales credința în Părintele cu patru fețe al măreției. Ei, ce zici întunecatule? Rău le-ai brodit dar uite că te-am zăpsit! Pînă aici coțcarul nu face altceva decît să treacă prin ciurul lui Iahve firimi-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
el fa-ce semnul crucii pe fruntea soldaților săi, celebrează ofranda pîinii, aduce imaginea învierii”. În altă parte a scrierii, el ne spune chiar ,,făptașul impietății” adusă cultu-lui iudeo-satanist atît de drag întunecatului vedenist: ,,Diavolul este cel care îi în-deamnă pe eretici să imite ritualurile noastre sfinte în timpul venerării zeilor lor falși. El le poruncește să însemne cu o cruce frunțile soldaților lui Mithra.” Ei o spun explicit că diavolul sau Satana pentru tot mîlul iudeo-criminal era Mitra sau Sarmis, adică ariminismul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
convenționale - filozofii bazate pe doctrina lui Aristotel, precum cele ale Sfântului Augustin și Boethius, dar și la raționamentul aristotelic pentru demonstrarea existenței lui Dumnezeu. Cardinalii și clericii nu mai aveau voie să pună la îndoială vechile doctrine. Zero era un eretic. Universul ca o coajă de nucă trebuia acceptat; concepte de neant și infinit trebuiau respinse. Una dintre grupările cele mai importante care au răspândit aceste învățături a luat naștere în anii 1530: Ordinul Iezuit, format din intelectuali foarte bine pregătiți
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și acesta este la Roma, în persoana papei ca vicar al lui Dumnezeu. În același timp printr-o scrisoare adresată Patriarhului Cerularie îi impută acestuia ambiția nemăsurată ,,luxul exorbitant, averile colosale și faptul că transformă biserica într-o adunare de eretici întocmai ca o sinagogă a lui Satan”. Atitudinea patriarhului a fost cu totul ostilă legaților Romei pentru că avea în spate sprijinul episcopilor, clerului și poporului în rândul cărora se înrădăcinase o puternică atitudine anticatolică. Această atitudine manifestă și chiar agresivă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
barbară, dialectul și datinile - ca ele să pară fabule strănepoților voștri. Veți onora Neamul și Patriile voastre prefăcându- le grecești”. În 1818 un aromân pe numele său Boiagi, care a scris o gramatică în românește pentru macedoromâni a fost declarat eretic de patriarhul Constantinopolului „Aflu că se răspândește cartea unui blestemat, rătăcit al Bisericii anume Boiagi. Scopul acestuia e să combată limba grecească din folosul credincioasei noastre turme. Comunicați afurisirea noastră celor ce ar da crezământ spuselor acestui eretic în contra limbii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fost declarat eretic de patriarhul Constantinopolului „Aflu că se răspândește cartea unui blestemat, rătăcit al Bisericii anume Boiagi. Scopul acestuia e să combată limba grecească din folosul credincioasei noastre turme. Comunicați afurisirea noastră celor ce ar da crezământ spuselor acestui eretic în contra limbii în care a vorbit și vorbește Dumnezeirea”. Moravurile fanariote aveau să cuprindă treptat instituțiile statului, educația, familia, unde trufia, hoția și imoralitatea se întindeau ca o plagă ce era pe punctul de a sufoca elementul autohton, împotriva cărora
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]