2,239 matches
-
cosmic. El se ivește, Întîi, la sfîrșitul discursului rostit de Ștefan, ca o confirmare și o făgăduință: „Ș-un soare roș În ceruri deodată se ivește.” Este exprimat În poem și un concept moral, tipic medieval, privitor la autoritate și eroism. Îl amintesc pentru că el angajează o retorică specifică, un mod de a defini liric o personalitate. Conceptul se bazează pe ideea de datorie, iar datoria este pusă sub semnul a două autorități: autoritatea divină și puterea pămîntească. Ostașii lui Ștefan
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bazează pe ideea de datorie, iar datoria este pusă sub semnul a două autorități: autoritatea divină și puterea pămîntească. Ostașii lui Ștefan dau năvală În tabăra leșească strigînd: „Din cer ne vede Domnul, și Ștefan ne privește.” Conceptul moral de eroism este Întrupat de Ștefan și pentru Înfățișarea lui poetul Îmbracă veșmintele festive ale retoricii. Apariția lui Ștefan În tabără este salutată ca o lumină izbucnită din zece mesteceni În flăcări. Intervin, apoi, comparațiile luate din seria simbolurilor alpine: „Ca muntele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aer, din care victorios iese, bineînțeles, vulturul carpatin. O confruntare de efigii, un transfer ce vine din basmul popular. Alecsandri flatează mitologia națională În popularele poeme Peneș Curcanul, Sergentul, Frații Jderi, folosind o retorică simplă și eficientă. O retorică a eroismului popular, aceea ce cultivă inima de foc și brațul de oțel. Un lirism al sinecdocei. Inima bravă și brațul tare stau față În față cu o păgînitate amorfă, indistinctă, urîtă... Jder Nistor, vînătorul, intră-n turci „năpraznic cum intră În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se tem de glasurile lor. Iscodesc de departe sosirea unui străin, le pricep intențiile, se pitesc în poziții strategice ca să poată vedea și, mâncând roșcove, își tot închipuie tot felul de atacuri și prădăciuni sau puțin probabilele lor fapte de eroism. "O să vină străinii să vă pască turmele": fără să cunoască Biblia, presimt vorbele lui Isaia, căci Natura este cea care îi învață, oferindu-le primele rudimente de cunoaștere. Sosind eu în apropierea unor sate, le simțeam ochii ca pe tot
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o prostie, la mine într-un miraj continuu. Eu se pare că am izbutit parțial, fiindcă am picat într-un timp fără furtuni, tu, mai nenorocos, ai nimerit o epocă tenebroasă, în care unii din voi ați confundat crima cu eroismul, creîndu-vă o morală echivocă. La urma urmei, cine știe cum va înregistra viitorul aceste reprezentații pe care le-am dat cu toții ca niște actori inconștienți? Fi-voi eu, care trebuia să-ți îndrumez pașii, considerat mai puțin vinovat decât tine? În tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arestați la domiciliu, alții închiși pur și simplu, alții bătuți, umiliți, lăsați pe drumuri, izolați, urmăriți de mașini care le puneau viața în pericol. Nici Doina Cornea nu face excepție. Dizidența este un fenomen izolat. Ca și sfințenia, ca și eroismul. Dizidentul, sfăntul, eroul, nu sunt oameni pe care să-i întălnești frecvent, la tot pasul. Atunci cănd îi întălnești însă recunoști la ei excelența. Ei sunt modele. Imediatul, concretul, siguranța au fost eludate după modelul cristic respins de Marele Inchizitor
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
mișcare, îndoieli asupra propriilor noastre comportamente, cuvinte și angajamente", se recomandă "nu o atitudine defensivă sau de respingere, ci dimpotrivă, un comportament de afirmare, de adoptare senină a unei poziții" (idem, p. 119). Pe scurt, terorismul relațional cere pe măsură eroismul cotidian. Aceasta înseamnă să fim capabili să ne redefinim, să ne reafirmăm poziția, să ne susținem punctul de vedere fără a ne lăsa purtați și transformați de definiția pe care ne-o dă celălalt. Acest eroism în cotidian de care
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
relațional cere pe măsură eroismul cotidian. Aceasta înseamnă să fim capabili să ne redefinim, să ne reafirmăm poziția, să ne susținem punctul de vedere fără a ne lăsa purtați și transformați de definiția pe care ne-o dă celălalt. Acest eroism în cotidian de care ne amintește J. Salomé (2002) reprezintă "o formă de opoziție față de forțele constrângătoare și rareori precizate sau denunțate ale terorismului relațional care bântuie, se impune și își lasă amprenta sub forme diverse și subtile sau izbucnește
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau parentale, cât și în contexte mai largi, în relațiile profesionale sau sociale" (p. 117). Se întâmplă însă frecvent sau conjunctural să ne lăsăm furați cu bună știință de propriile noastre capcane, de propriile "minciuni sincere"4. În atari condiții, eroismul în cotidian ar consta în a observa conflictul interior, în a lua cunoștință de noul raport de forțe, născut din percepțiile noastre contradictorii, în a recunoaște problema și a accepta că ne putem înșela. Ar însemna că ne dăm seama
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
că este important "să acceptăm că uneori ne lăsăm furați de propriul entuziasm, de avântul sau de dorințele proprii, că riscăm să ne lăsăm antrenați dincolo de limitele sau de posibilitățile noastre reale" (p. 120). În viziunea lui J. Salomé (2002), eroismul în cotidian se manifestă prin două poziții relaționale simple, dar adesea greu de menținut. Prima presupune riscul de a spune da. A doua, pe cel de a îndrăzni, uneori, să spunem nu. Orice relație viabilă se va organiza potrivit psihosociologului
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
angaja, adică de a merge mai departe; b. asumarea riscului de a refuza, nu prin opoziție cu celălalt, ci printr-o poziție de afirmare. Într-o relație vie, activă, onestă vor exista numeroase momente în care va intra în acțiune eroismul în cotidian. Aceste acțiuni și luări de poziție necesită multă energie, dar respectul de sine și respectul pentru celălalt ne vor ajuta să mergem mai departe. Eroismul relațional înseamnă să ne reconfirmăm constant respectul de sine, să renunțăm la micile
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
vie, activă, onestă vor exista numeroase momente în care va intra în acțiune eroismul în cotidian. Aceste acțiuni și luări de poziție necesită multă energie, dar respectul de sine și respectul pentru celălalt ne vor ajuta să mergem mai departe. Eroismul relațional înseamnă să ne reconfirmăm constant respectul de sine, să renunțăm la micile lașități în care suntem adesea antrenați, în ciuda voinței noastre, din comoditate sau din pasivitate. Mai precis, el înseamnă "să ne regăsim nivelul fidelităților noastre profunde, pentru a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
îl vezi cum își dădea aerul că este pasionat de joc, ca maica să se convingă că era ea însăși utilă binefăcătorului ei. Această situație a durat cincisprezece ani. Dar iată ce transformă un act de simplă condescendență în veritabil eroism. Buna maică era devorată de un cancer care răspândea în jurul ei o miasmă teribilă de care nu era conștientă. Or, să fie remarcat că preotul nu lua niciodată tabac în timpul partidei, de teamă să nu lumineze sărmana bolnavă asupra tristei
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
existența dumneavoastră se confundă cu cărțile dumneavoastră. Or, noi trebuie să obținem totul împotriva noastră înșine; împotriva eredității noastre, a metabolismului nostru etc. Toate funcțiile dumneavoastră vitale întrețin gândirea, la noi, ele o inhibă. Noi nu avem decât o șansă: eroismul. Revenind deci la problema silogismului creației, recunosc că nu l-am obținut. Gândurile mele nu fac serie în ele însele, nu sânt o construcție. Dar, după cum ați văzut, nu asta mă preocupă. Mă preocupă ca ele să reflecte corect problema
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și dincolo de el, senzația de muncă sălbatică, de dezlănțuire în spirit, pe care numai duelul a două minți care-și dispută ceva ce nu le aparține ți-o poate lăsa. Dar toate acestea nu pot fi povestite, și micul nostru eroism, dobândit într-o bătălie lipsită de fast, trebuie să rămână un secret al nostru, la care nu vor ajunge decât cei ce vor mai coborî, asumîndu-și o sărăcie esențială, într-o pagină din Heidegger. Joi, 20 noiembrie 1980 " Două întrebări
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îmi răspunde Noica. - Dar nu îl puteți reduce pe a fi la a trăi cultural! Înseamnă să suprimați varietatea umanului în numele unui model ontologic și al saturației lui ideale. Există un "a fi" pe care îl dă eticul, există un eroism al onestității, nu numai un eroism al culturii, care poate sfârși monstruos în ignorarea obligației de a te deschide către altul și de a-ți asuma analogic întreaga sferă a umanului. Într-un moment când se pune problema salvării omenirii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puteți reduce pe a fi la a trăi cultural! Înseamnă să suprimați varietatea umanului în numele unui model ontologic și al saturației lui ideale. Există un "a fi" pe care îl dă eticul, există un eroism al onestității, nu numai un eroism al culturii, care poate sfârși monstruos în ignorarea obligației de a te deschide către altul și de a-ți asuma analogic întreaga sferă a umanului. Într-un moment când se pune problema salvării omenirii ca omenire, nu puteți lăsa lucrurile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
istorică pe care i-o doriți d-voastră, dacă ea ar trebui să însemne piatra de hotar ce desparte pe planul istoriei un trecut nefericit de un viitor frumos, atunci trebuie să constatăm tocmai noi, aranjatorii serbării, cumcă meritul acesta, eroismul acestei idei, nu ni se cuvine nouă. Dacă o generațiune poate avea un merit, e acela de a fi un credincios aginte al istoriei, de a purta sarcinile impuse cu necesitate de locul pe care-l ocupă în lănțuirea timpilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
energie. Bună ideie a avut dar comitetul a-l pune în programă, căci cel ce l-a ascultat a trebuit să mărturisească că rostirea lui a fost unul din momentele cele mai însemnate ale serbărei. Unde se descrie mai bine eroismul lui Ștefan decit în acest necrolog eminent: "Ca fulgerul de la răsărit la apus a străluminat: marturi sânt leșii, cari cu sângele lor au roșit pământul nostru; marturi ungurii, cari-și văzură satele și cetățile potopite de foc; marturi tătarii, cari
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pentru reîntregire (1916-1919). Mărturisim aici că, deși perioada, evenimentele și oamenii ne-au interesat și ne-au preocupat, mijloacele avute nu ne-au permis a afla și înfățișa tot ceea ce s-ar fi cuvenit să se știe în legătură cu faptele de eroism, cu amploarea, participării umbrăreștenilor la aceste două mărețe realizări. Am dat o mai mare atenție perioadelor mai vechi și din motivul că accesul la informațiile din documentele vremurilor îndepărtate este mai greu accesibil, față de cele mai recente. Prin urmare, ne
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
contraofensiva. În țărâna răscolită de obuze, în umezeala tranșeelor, printre trunchiurile de copaci, în lapoviță și ninsoare, în scrâșnetul tăios al gerurilor și în toate lipsurile materiale, în contrast cu înzestrarea armatei dușmane, ostașii români au dat dovadă de un eroism legendar. Lupte crâncene s-au dat la Oituz, Mărășești și Mărăști. Multe episoade eroice, cum ar fi „atacul cămășilor albe” sau cel al mitraliorilor din zona pădurii Răzoare ori asalturi la baionetă au năruit planurile dușmanului, prăbușind ofensiva inamică și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Georgescu povestesc cu însuflețire și îndreptățită mândrie despre legendele întemeierii satelor lor, despre faptele de vitejie ale oștenilor conduși de Ștefan cel Mare pe valea Berheciului și despre bărbăția cu care au luptat „curcanii” din satele lor la Plevna, despre eroismul fiilor acestora, demonstrat mai apoi la Mărășești și Oituz, în Crimeea sau în munții Tatra și peste tot unde patria le-a cerut să o apere ca buni români. Stau mărturie în fața timpului și a urmașilor pentru faptele de bărbăție
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu atât mai puțin despre război. Același mare război oferă subiect pentru Întunecare de Cezar Petrescu și pentru un roman memorialistic, Fata moartă de Ioan Missir, ca și pentru altele mai mărunte. Personajele sunt în general lipsite de iluzii asupra eroismului și asupra măreției de a lupta în război. Apostol Bologa are la început impresia că războiul stârnește energia vitală, dar se lecuiește rapid. Mizeria și absurdul copleșesc aceste personaje; de pildă, într-o povestire de G. Brăescu pe un locotenent
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Își retragă tunurile. O mare cavalcadă În linie dreaptă. Nu a luat În considerare că pe flancuri mai erau destulă artilerie și destui pușcași care puteau să tragă În atacatori ca la un tir de bâlci. Cavaleria a Îndeplinit cu eroism ordinul necugetat, dar nu mă miră comentariul ziarului The Observer: „Războiul Crimeii a atins culmea prostiei”. Dintre cei șapte sute de călăreți care au participat la șarjă s-au Întors mai puțin de două sute. Faptele au fost de mare curaj; totuși
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
gândesc că, dacă monstrul ar fi murit cu 2000 de ani mai devreme, lumea ar fi fost scutită de teroare și măcel. Să fie oare așa? Cred că se înșeală. Că gangsterii naziști se căznesc să creeze o legendă de eroism și profeție în jurul sinistrului cap de bandă, e ușor de 124 înțeles, deși truda lor e zădarnică. Dar că la diferite posturi de radio democrate se vorbe ște de marile însușiri geniale ale lui Hitler „din nenorocire rău întrebuințate”, e
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]