1,410 matches
-
cu ea Leopardi poate exprima propria condiție de ostatic al sorții, Gilberto Lonardi, 2005, op. cît., p. 102. 497 Traducerile în limba română din Safo aparțin volumului Simina Noica, Antologie lirica greacă, Univers, București, 1970. 498 Scuote l'anima mia Eros, / come vento sul monte / che irrompe entro le querce; / e scioglie le membră e le agită, / dolce amaro indomabile serpente (Tramontata è la lună); Vorrei veramente essere morta sau tu aiutami, / dèspota, ché morte da sé non viene (...) Io voglio
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Și tristețile sentimentale ale lui Heine au cores pondentul lor în poezia lui Eminescu, dar senzu alității și ironiei spiritual-dizolvante din Buch der Lieder i se substituie fie voluptatea unei vrăji mortale și o insatisfacție, de-a dreptul metafizică a erosului, fie din nefericire satira gravă, reto rizantă, ori romanțiozitatea (ibidem). Pentru apropierea liricii lui Mihai Eminescu de poezia lui Lenau, criticul apelează la Odă în metru antic, text comparat cu Sehnsucht nach Vergessen. "Ambele ode au nu numai forma anticizantă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
România (la Polirom), Murakami are toate șansele să repurteze un succes imens de piață aici cu ultimul lui roman 19Q4 / 19Q4 -, o alegorie epică fasci nantă, unde se suprapun liricul cu fantasticul și parabolicul, intertextualitatea cu substratul ideologic subtil și erosul cu suspansul și horror-ul simbolic. Personal, cred că 19Q4 (2009) rămîne cel mai bun roman al lui Murakami, ce preia idei și strategii din texte anterioare, combinîndu-le însă în moduri neașteptate, absolut remarcabile. Bunăoară, pro blema căutării (identității, sensului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și capodopera Lolita/Lolita (1955). Tot aici trebuie căutat, în termeni psihanalitici, un impuls sublimat fundamental al lui Nabokov, devenit artă pură. Dacă ar fi să conceptualizăm emoția în cauză, emoție, desigur, estetizată, ar trebui probabil să vorbim despre tensiunea erosului interzis, despre presiunea ireductibilă a sexualității nepermise. Volumele care au adus o astfel de "stare" auctorială la apogeu literar sînt amintita Lolita și chiar mai tulburătoarea, din unghiul tematicii ne-canonice, Ada or Ardor: A Family Chronicle/Ada sau Ardoare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Decembrie, 1972, pare să regăsească o ultimă evadare, în iubire, care este, însă, o altă iubire, deconstrucție a celei originare: cea de sfârșit. Astfel încât, s-ar putea spune că acest volum este "o abordare metafizică panteistă a iubirii, în care erosul se intensifică cu sacralizarea prin moarte a unui univers ritual. Ceea ce este tulburător, acum, vine din atmosfera intens onirică, de basm vegetal, amintind vag ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cobori./ Tu vino numai când răsare/ Înlăcrimatul soare de octombrie,/ din oul văruit cu nouri,/ Clocit în calde veșnicii,/ Pândește cumpăna din care/ Se lasă-n jos cuminte-/ Atunci/ Poți, chip de om purtând,/ Să vii!" (Așteaptă să vină octombrie). Erosul profund este redat în Cuplu, unde nunta apare ca laitmotiv al reîntregirii ființei, tema constituind-o mitul androginului, transpus în registru liric: "Oh, numai noi cunoaștem dorul,/ De-a ne putea privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sfânt era mare amea rugă,/ La simpla apropiere a lui,/ haita de animale să fugă." (O aripă de vrabie). Iată cum vârsta plină de bucurie a copilăriei, surplusul de viață, sunt înlocuite la Ileana Mălăncioiu de moarte, precum și de un eros de tip macabru, ambele devenind temele fundamentale ale creației acesteia, teme care se împletesc, în aproape toate volumele, în linia unui expresionism întunecat. Deconstruind și Ileana Mălăncioiu, parțial, canonul paradigmatic, și impunându-l pe cel individual, "cele două volume controversate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
strat. Grosso modo vorbind, pentru Alina-Iuliana Popescu, reconstrucția înseamnă drumul parcurs de metaforă, de la primul volum de poezie al Anei Blandiana și până la ultimul. Pentru Ana Blandiana, natura e zona de interes cea mai mare, așa cum, pe de altă parte, erosul e lucru curios și trecut neobservat aproape inexistent în lirica sa, tot timpul amânat, estompat, respins. Poeta cultivă un soi de "naturism" nemaiîntâlnit în lirica românească, apropiat viziunii animiste asupra lumii, declanșator de elegii transfiguratoare. Pasiunile sunt eliberate sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Călinescu în autoportret. Iași: Timpul, 2007, 234 p. În: Jurnalul literar, 18, nov.-dec. 2007, nr. 21-24, p. 2. SOROHAN, Elvira. Literatura lui Marcel Petrișor. În: Convorbiri literare, 140, febr. 2007, nr. 2, p. 19-21. SOROHAN, Elvira. Mircea Eliade. Magia erosului. În: Convorbiri literare, 141, mart. 2007, nr. 3, p. 32-34. SOROHAN, Elvira. Regalitatea în teatru. În: Convorbiri literare, 141, dec. 2007, nr. 12, p. 14-16. Ștefan Oprea. Măria-Sa Teofil Vîlcu. Iași: Timpul, 2007. SOROHAN, Elvira. Restructurarea învățământului superior. În
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
întins și pulsație identitară, în care faptele de cultură românești sunt raportate (prin solide argumente istorice, etnografice, filosofice, psihologice, estetice) la fenomenele de cultură europeană ale epocii. Chiar și atunci când se apleacă asupra unor reprezentanți contemporani ai prozei românești "de la eros fantastic la ironie, parabolă și dragosteură" (precum, spre exemplu, în recentul Salon literar...), Elvira Sorohan știe să îi pună în aceeași relație deloc intimidantă, mai degrabă fertilizantă cu modelele occidentale. Dar interesul autoarei se îndreaptă cel mai adesea nu spre
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
narative ilustrate de prozatorii poftiți în salon, ce oscilează între un nivel elitist, de maximă exigență estetică, și unul previzibil, facil, caracteristic orizontului de așteptare al cititorului de cultură medie, avid de senzațional. Din literatura română (cap. Proza românească de la eros fantastic la ironie, parabolă și "dragosteură") sunt invitați autori formați în interbelic ca Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Alice Botez (textele consacrate acestei autoare pasionate de metafizică, pasiune deprinsă la școala lui Nae Ionescu, compun de fapt o veritabilă micromonografie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Thanaticul vindicativ. Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide / 142 2.4. Teroarea supranaturală / 154 2.4.1. Maleficul suicidar. Moara lui Călifar de Gala Galaction / 156 2.4.2. Goticul redimensionat. Aranka, știma lacurilor de Cezar Petrescu / 162 2.4.3. Erosul vampiric. Domnișoara Christina de Mircea Eliade / 170 2.5. Postfigurări. Orbitor de Mircea Cărtărescu / 182 Concluzie / 189 Bibliografie / 195 Résumé / 209 Zusammenfassung / 213 Cuvânt înainte În mitologia greacă, Deimos ("groază, spaimă, teroare") a fost fiul lui Ares și al Afroditei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
durabile producții înfricoșătoare din istoria literaturii. Portretul lui Dracula, ucigaș și seducător, îndrăgostit și damnat, a devenit un bun comun, exploatat în medii artistice diverse și elevat la nivelul unui adevărat icon cultural modern.44 Mixtura în proporții indiscernabile de eros și thanatos, de senzualitate și pericol au întreținut mitul poveștii ca atare, astfel încât prelucrările nu au nevoie de foarte multe adaptări pentru a-și scutura impresia de inactualitate. Phyllis A. Roth consideră că "Dracula are succes deoarece realizează un echilibru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al intrigii. Un exemplu în acest sens: toate cele șapte capitole poartă numele femeilor în care se incarnează "Eva", cea sortită să împlinească iubirea adamică. Cuplul de îndrăgostiți Toma Novac-Ileana parcurge, precum ați intuit deja, șapte existențe succesive, consumate întru eros și încheiate violent și oribil. De vreme ce de fiecare dată dragostea are un deznodământ tragic, acest fapt nu face decât să obosească prin repetiție și prin insistența asupra elementului repugnant. Metempsihozele diadei antropice amintite se întind pe mii de ani: în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
anticlimactic este semnul unei ironii auctoriale supreme, din aceeași specie cu raționalismul rece al unei Ann Radcliffe, care-și permite luxul modern de a sfâșia fără milă pânza subțire țesută de iluzia narativă a scenariului gotic clasic. 2.4.3. Erosul vampiric Domnișoara Christina de Mircea Eliade Redactată în limba română, proza lui Mircea Eliade stă, aproape integral, sub semnul experimentului. Într-o literatură obsedată de "subiecte serioase", el își permite luxul cultivării unor teme epice marginale (straniul fantastic, teroarea supranaturală
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Această "multidisciplinaritate" solicită, dar și antrenează pe cititorul interesat, să se "autoeduce", obligându-l să iasă din comoditățile unei lecturi facile. Prezentarea unor schimbări de concepții și comportamente culturale ale studenților o face în partea I. Mai puțin transparent, de la eros autorul a trecut la descrierea preluării nihilismului filosofic european în America (partea a II-a) și a încheiat cu prezentarea stării universităților americane comparativ cu paiedeia grecească de pe vremea lui Socrate, cu ceea ce a constatat Alexis de Tocqueville (1805-1859) în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ei se lasă subjugați de noile ritmuri muzicale (pop, rock, manelele sud-estice), de melodii barbare, care conduc sufletul spre anarhie, iar corpul spre entropie. Dintre aspectele negative ale rock-ului, faptul că exercită atracția barbară față de dorința sexuală, nicidecum dragostea, erosul; cultivă gustul pentru starea orgiastică, care, fiindcă este reprimată de părinți, produce ura adolescenților față de ei, față de orice prejudecăți și autoritate în general; generează conflicte în numele așa-zisei conștiințe eliberate evocată de Tocqueville ca notă a "viitoarei arte democratice"; (12
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ori la homosexualitatea de la care nici autorul nu s-a abținut să o practice (cum menționează S. Antohi în Postfață). (12, nota 4, p. 467) Și pentru că americanii nu tradiția, ci viitorul îl prețuiesc (12, p. 290), au făcut din eros o obsesie care a cam golit atât viețile indivizilor, cât și cele ale comunităților, prin dezagregarea familiilor. În astfel de realități se manifestă nihilismul postbelic. Heidegger l-a suscitat și mai mult prin reflecțiile sale din Ființă și timp. Problematica
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nu rezultă din simplul refuz al poftei trupești. Dimpotrivă, iubirea îi recunoaște poftei dreptul ei limitat și totodată o înalță într-o formă superioară a dorinței, dincolo de frumusețea trupurilor, a sufletelor, a conduitei și a cunoașterii, către frumusețea în sine. Erosul, așa cum îl înțelegea Platon, e aspirația către prototipul Frumosului la care participă tot ce e frumos, e aspirația către Ideea de Frumos. Se vădește astfel faptul că "iubirea platonică" este cât se poate de strâns legată de marea realizare filosofică
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
muri alături de cel iubit și (2) renașterea, fericirea senzuală de după moarte, unde legenda celtică a lui Tristan și a Isoldei servește drept paradigmă preluată și prelucrată de Wagner în Tristan und Isolde și ciclul Ring ului. Asocierea morții și a erosului se găsește chiar în centrul formulei decadente și este ilustrată excelent de pictura lui Kimon Loghi, Postmortem Laureatus (1896), tablou asupra căruia vom reveni. Imaginea erotic-macabră, constituie o încarnare a dialecticii care stă la baza conlucrării celor două principii, transferat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezența maladivității proprii sensibilității decadente, femeia fragilă a decadenților și simboliștilor suferă de nervi. Caracterul său nevrotic se află transcris în cheie modernă. De cele mai multe ori, poza adoptată în contextul modern este cea a intelectualizării senzualității și informării culturale a erosului, de aici o nouă viziune "domestică" sau, mai precis, domesticită asupra femeii moderne. În perioada în care Octav Băncilă se află sub influența Secession-ului și simbolismului german pictează Crinii, Bachus, Visătorul, "alegorii depărtate de realitate". Între crini, intitulat și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aparteuri. Și cuplul mirilor beneficiază de un grup raisoneur, compus tot din trei femei. De asemenea, dacă în cazul Dragostei spirituale, pieptul miresei este expus, posibilă sugestie mariologică, aici, se întâmplă exact pe dos, mireasa este complet îmbrăcată. Distincția dintre erosul spiritual și cel profan funcționează astfel la nivelul acestei distincții dintre nuditate și vestimentație codificate cultural. Cecilia Cuțescu-Storck nu utilizează denudarea corporalității ca simbol negativ al carnalității amorului, ci dimpotrivă, într-un registru înalt, alegoric, al inocenței. Este evidentă transpunerea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întreg potențialul său subversiv, și concomitent, lipsa unei dimensiuni a conștiinței și a actului moral. Salomeea este împinsă pe scenă de propriile sale pulsiuni redimensionate la puterea fanteziei și pe care, conform esteticii decadente, criticul o pune în relație cu erosul maladiv: "Salomeea este lucrarea capitală pe care o expune. Schițează o foarte sugestivă stare sufletească a fiicei lui Irod, după ce a câștigat capul Sfântului Ion. Este complecta uitare a existenței, transpunerea totală a ființei într-o lume plămădită din fantezie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este poza femeii moderne și nu cea a orientalei care apare cel mai adesea culcată lasciv. Pe un perete se află un nud clasic cu care inevitabil tabloul lui Teișanu intră într-un dialog subversiv, subliniind devierea intenționată de la model. Erosul ei este jucat, teatralizat, o mască de domino îi face imprecisă identitatea și ne așază în fața unui mister facil, poza este o invitație deliberată la voyeurism. Nudul de pe perete, tabloul din tablou, mise en abîme intenționat, este văzut din spate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a fost femeie...” Geniu pustiu Temă romantică prin excelență, cu o largă circulație în literatura universală, iubirea ocupă un loc primordial în creația eminesciană. Fie că este vorba despre poezie, despre proză sau despre teatru, opera eminesciană stă sub semnul Erosului în ipostaza sa de cale supremă prin care se poate realiza comunicarea cu tainele sufletului, de experiență în absolut și întru absolut. Concepută ca un permanent mediator între nivelele cosmicului, dragostea înseamnă, în viziunea eminesciană, pasiune originară și spiritualizare, cunoaștere
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]