6,312 matches
-
stilistice, a conferințelor și articolelor omagiale dintre 1949-1964, ne permite să observăm cum se schimbă modul de a gândi și chiar limbajul critic al lui Vianu, sub acțiunea ideologiei comuniste. Mai întâi, cărturarul abandonează teritoriul filosofiei, al filosofiei culturii și esteticii, refugiindu-se în stilistică. Anii '50-'60, în activitatea lui Vianu, sunt dominați de o stilistică literară stufoasă, care se retrage tot mai mult din domeniul teoriei figurilor în cel al lingvisticii pure. Desigur, el este eminent și la acest
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
de „poet postmodern" a lui Ion Barbu: „Jocul secund, mai pur, al poeziei lui Ion Barbu, profund atașat literaturii franceze (chiar și Edgar Poe apare în Veghea lui Roderick Usher revizuit în spirit mallarmean) este mai curînd inspirat de o estetică sincronă (ideea de sincronizare fiind repudiată, altminteri, de către poet): apelul la artă pură în Parisul de după Primul Război Mondial. Charles Edouard Jeanneret (Le Corbusier) și Amedee Ozenfant își lansau manifestul întoarcerii la principiile ordinii clasice (de aici, probabil, disprețul lui
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
religia creștină -, deplângând în consecință obtuzitatea cu care politicienii refuză să recunoască oficial creștinismului rolul de rădăcină întemeietoare a UE. Totodată, viziunea lui Grigurcu se pliază pe calapodul triadic al filozofiei lui Kierkegaard, mai precis pe tripla optică asupra vieții: estetică, etică și religioasă, cu remarca că cele trei stadii cer o ierahie în care fiecare unghi de vedere este completat de cel următor, caz în care treapta religioasă, cea mai cuprinzătoare, e rădăcina primelor două. Pentru Grigurcu „relația cu Dumnezeu
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
cu care se deschide spectacolul și care se mai repetă încă de două ori, adăugînd cîte un vers nou, o idee nouă, pînă la forma finală cunoscută manifestă un soi de teatralitate acută, care însoțește drama, tragedia. Expresionismul german și estetica urîtului definesc această punere în scenă. De aici și unele excese, o anumită lipsă de măsură care, uneori, contravin rigorii construcției. Teatru-n teatru, film în film, se înregistrează tot, se proiectează și unele scene au o soluție emoționantă prin
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
altele sunt manifestări, totodată trecătoare și eterne, ale misterului universal, veșnic tânăr. Simboluri, dar și forme ale beatitudinii și ale anxietății, coagulând, sfios, în cuvinte, după cum mărturisește poetul însuși, în prologul la volumul Elogiul umbrei (1969): „Nu am încredere în estetici. În general, nu izbutesc să fie mai mult decât abstracții inutile; variază cu fiecare scriitor și chiar cu fiecare text și nu pot fi altceva decât stimuli sau instrumente ocazionale (p. 231-232). Spectacolul lumii pare o urzeală fascinantă: „Vreau să
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
ale cărui vine curge ritmul unor sensuri pe care nu el le-a creat, dar un fanatic care și-a pierdut conștiința apartenenței la rangul existențial cuvenit coribanților. Definiția poeziei dată de abatele Bremont, consacrată la noi de prelegerile de estetică ale lui Călinescu („poezia e treapta premergătoare rugăciunii") surprinde tocmai miezul mistic al trării poetice. În loc să se roage, poetul bîiguie sunete cadențate, sensul lor fiind ininteligibil și totuși transmițînd ceva: o emoție pe care cititorul o percepe sub forma unui
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
apărut la Curtea Veche în 2011. Dacă, în anumite segmente ale sale, cum ar fi dandy-smul, subiectul ar putea clama o etică (vezi cazul Brummel și argumentația sagace dezvoltată de Adriana Babeți în studiul său exemplar despre mirajul atitudinilor), în privința esteticii lui sesizăm că o cristalizare nu s-a făcut încă, de aceea demersul de față e autocaracterizat ca având „o puternică dimensiune restitutiv-arheologică”. Câtă vreme putem face o distincție între decadență, definibilă mentalitar, istoric și filosofic, pe de o parte
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
sonor în momentul critic al apariției sonorului și implicit una a începuturilor cinematografului american, Martin Scorsese cu al său Hugo se orientează către originile europene ale cinematografului. Faptul a fost mai puțin sesizat, așa cum alegerea lui Scorsese poartă marca unei estetici implicite. Pentru că începuturile recomandă mai mulți pionieri, echipa fraților August și Louis Lumière și pe Georges Méliès. Cele două citate cinematografice la care apelează Scorsese vorbesc în egală măsură despre capacitatea cinematografului de a crea iluzii, despre magia lui, dar
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
gest ritualic, o înscenare a unei inițieri, printr-o coborâre spre sursele mitice ale ființei, spre centrul unei lumi ideale, al cărei miraj însoțește obsesiv trăirile poetului. Recurgând la canoanele prozodiei tradiționale, dar și la o mitologie și la o estetică clasicizantă, Eugeniu Nistor se remarcă prin efortul, mereu reînnoit, de „rescriere”, de refuncționalizare a locului comun, căruia îi conferă un contur nou, proaspăt, neîncetat sugestiv și evocator. Versurile lui Eugeniu Nistor reprezintă tot atâtea somații adresate adâncurilor firii, profunzimilor universului
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
XIX, si cu arta Africii negre, la începutul secolului XX. G. Călinescu observa într-un eseu publicat doi ani după conferința lui Eliot că arta asiatică este baroca, privilegiind diformul, excesivul și grotescul. Descoperirea Orientului e anticipată cu puțin de estetică uratului, teoretizata de Baudelaire și practicată de Daumier. Clasicismul mai fusese „atacat” și înainte, dar rezistase. A existat, se știe, si un baroc european, ca urmare a Contra Reformei. David și Goya sunt contemporani. Renascentismul italian avea deja puseuri baroce
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
spirituală bruscă, fie în trivialitatea vorbirii sau a unui gest, fie într-o fază memorabilă a minții înseși”, revelație care poate să schimbe viața, moment „delicat și evanescent” care trebuie transformat în rezultat literar. Să descopere în ce fel o „estetică de esență simbolista” și/ sau religia - ar mai putea da sens unei vieți haotice. Deși a păstra muzicalitatea textului pare imposibil (cum să traduci moocow - „vacă mugitoare” - în așa fel încât în română să rezoneze cu tuckoo, „micul hăpăilă” - sau
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
în poezie instrumentul posedă toate clapele, corzile, gamele, bemolii și diezii. Orice alt act de vorbire e limitat. Avea dreptate poetul german Joseph von Eichendorff, contemporanul lui Goethe, citat de G. Călinescu în eseul lui despre poezie din Principii de estetică: dacă nimerești cuvântul magic, universul începe să cânte. Cuvântul poetului e magic pentru că este, ca într-un fel de unitate primordială, o sonoritate care trezește alte sonorități, un înțeles care evocă alte înțelesuri, un semnal simplu și o expresie complexă
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
se fi ivit și consolidat cea mai puternică școală interpretativă modernă, cu cei mai serioși poeticieni, structuraliști, hermeneuți, textualiști din această parte a Europei, unde «critica», împovărată cu sarcini noi, s-a simțit obligată să se deschidă și filozofiei, și esteticii, care nu aveau cum să se dezvolte la vedere și la locul potrivit” (pp. 130 - 131). Nu cred că greșesc reproducând, din întreaga carte, tocmai acest paragraf. (Care, după părerea mea, servește de minune interesele unei cronici literare.) Pe de-
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
deci, puține mărturii a ceea ce promitea să fie un talent de critic. Încercat pe câțiva dintre contemporani, mai cunoscuți sau mai obscuri, în Cartea cu poeți. Verdictele, mai ales dacă le potrivim cu timpul când au fost date, sunt proaspete: „Estetica d-lui Arghezi aceasta este: să găsească unghiul vizual sub care urâtul se înconjoară de aureolele frumuseții.”(p.15) Ori: „Cred că Bacovia a fost singurul poet român care n-a influențat vocabularul. Nu există, pe cât știu, nici un cuvânt care
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
personalitatea sa să apară, din multe puncte de vedere, scindată. Nu-i exagerat să se spună, de aceea, că o monografie Norman Manea reprezintă o încercare chiar pentru un critic cu oarecare vechime în meserie, darmite pentru un debutant. Cu Estetica lui Norman Manea (grafia în culori diferite, transcrisă aici în italice, întreține ambiguitatea dintre etică și estetică, refuzând în același timp conceptul acreditat de Monica Lovinescu), Claudiu Turcuș se achită însă convingător de sarcină. Două sunt calitățile care impresionează de la
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
aceea, că o monografie Norman Manea reprezintă o încercare chiar pentru un critic cu oarecare vechime în meserie, darmite pentru un debutant. Cu Estetica lui Norman Manea (grafia în culori diferite, transcrisă aici în italice, întreține ambiguitatea dintre etică și estetică, refuzând în același timp conceptul acreditat de Monica Lovinescu), Claudiu Turcuș se achită însă convingător de sarcină. Două sunt calitățile care impresionează de la început în demersul său: e vorba, în primul rând, de o perspectivă integratoare, menită să pună cap
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
calitățile care impresionează de la început în demersul său: e vorba, în primul rând, de o perspectivă integratoare, menită să pună cap la cap, cu luciditate, toate aspectele operei lui Manea, pe verticală și pe orizontală. Cele două secțiuni ale cărții („Estetica” și „Etica”) discută atât beletristica propriu-zisă, cât și articolele de critică literară, eseurile ideologice sau portretele memorialistice. Iar când e vorba de opera unui scriitor atât de tributar, chiar în scrierile literare, discursului eseistic memorialistic, o asemenea reasamblare trebuie privită
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
Brucan sau Bujor Nedelcovici. Nu orice nedreptate comisă unui scriitor e subiect de istorie literară. Noroc doar că episodul e izolat și că demersul lui Claudiu Turcuș nu se pierde în detalii. Prin obiectivitate, prin inteligență analitică și claritate tipologică, Estetica lui Norman Manea consacră un critic și redeschide, de data aceasta pe baze cât se poate de serioase, discuția cu privire la locul scriitorului în canonul românesc postbelic.
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
poetului nicaraguan Rubén Darío. Reconsiderarea lui Góngora se produce abia în secolul XX, când în Spania se propune o nouă viziune asupra valorilor estetice, care, având în vedere irealul și iraționalismul ca zone fecunde ale poeziei contemporane, devine compatibilă cu estetica anticipată de Góngora cu secole în urmă. Dar momentul stelar al reabilitării autentice survine odată cu constituirea grupului de poeți care își declară cultul pentru Góngora, în chiar anul tricentenarului nașterii acestuia, 1927, așa-numita Generație de la 27, reprezentată de García
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
enervant ca invocare a altui nivel universalist încă operant, cel al simbolicii creștine, generează alte reacții. Desigur, orice imagine autoritară, datorată unui artist cu incontestabilă autoritate, oferă creației artistice înseși invitații la parodie sau la referințe ce se înscriu în estetica postproducției, la fel de generoase în amploarea dialogului cultural, ca și gesturile radicale ale primei avangarde (imaginea Monei Lisa, căreia Duchamp îi adaugă mustăți, sau a măgărușului expus de Maurizio Catelan, în replică la calul expus de Jannis Kounelis cu ani înainte
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
unde nimeni nu semna propriul film. Revenirea lui Mungiu confirmă nu doar pentru regizor, ci și pentru ceilalți regizori români faptul că acest Nou Cinematograf Românesc are longevitate, că este un fenomen cinematografic de talie internațională și a configurat o estetică particulară. Prin revenirea cu succes la filmul de autor, Mungiu deschide porțile multora dintre tinerii regizori și oferă probabil nota de clasicism de care avea nevoie Noul Val. Lui Michael Haneke i-a revenit pentru a doua oară Palme d
Succes pentru cinematografia românească la Cannes by A.M. () [Corola-journal/Journalistic/4613_a_5938]
-
dialog cu cititorii; marți, 15 mai, Norman Manea a avut o întâlnire cu studenții Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București și în aceeași zi, după-amiaza, la Librăria Cărturești Verona a fost lansată prima monografie despre Norman Manea, Estetica lui Norman Manea, semnată de Claudiu Turcuș și apărută recent la Editura Cartea Românească; în fine, joi, 17 mai, lui Norman Manea i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Discuția de
Norman Manea în România by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4615_a_5940]
-
Bianca Burța- Cernat a mai spus că o posibilă explicație pentru lipsa de aderență a lui Norman Manea la cultura română este faptul că aici spiritul critic e îndeobște urgisit. A intervenit în acest punct și Claudiu Turcuș, autorul monografiei Estetica lui Norman Manea: „În cei trei ani de doctorat despre Norman Manea a trebuit să-i lămuresc pe mulți de ce Norman Manea e un scriitor valoros. Literatura sa infuzată de etică nu rezolvă probleme, ci le structurează. E o conștiință
Norman Manea în România by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4615_a_5940]
-
retorismului, ermetismului, sentimentalismului și a artificiilor sterile în poezie. Esențiale sunt demitizarea și desacralizarea Poetului și Poeziei cu majuscule, abandonarea statutului de privilegiat al creatorului, simplificarea și transparenț a textului poetic. Prioritatea comunică rii cu cititorul-om-de-rând este ideea centrală a esteticii lui Nicanor Parra, care refuză solemnitatea și exaltarea, limbajul alegorizant și tonul grandilocvent. Poetul chilian propune o lirică a cotidianului, narativizată într-un limbaj colocvial și pe un ton familiar. De necesitatea unui asemenea demers, în sensul simplificării și decantării
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
Gabrielei Mistral și ale lui Pablo Neruda, pentru ca în cele din urmă să se parodieze pe sine. E o scindare a eului poetic: poetul liric și contrariul său, anti-poetul. Discursul dual, unul al afirmării și celălalt al negării, proclamă o estetică antipoetică, o estetică a urâtului, adecvată tematicii existențiale. Antipoezia este o poezie angajată care iese din „spațiul literar”, ignoră canoanele poetice și se deschide experimentelor îndrăzneț e, pentru a deveni o expresie a vieții înseși, o poezie-viață. O poezievorbită ce
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]