2,032 matches
-
Bălți, Basarabia. Mă număr și eu printre cei care au suferit de pe urma vicisitudinilor unor vremuri de restriște, care s-au înscris dureros în memoria poporului român. La vremea când s-a produs dezastrul (invadarea Basarabiei) eram copil, iar amintirile se estompează. Secvențe de scene trăite revin în mintea mea și readuc în actualitate spectrul nemilos al războiului. Am reconstituit tabloul evenimentelor de atunci, din povestirile părinților mei și a celor care au fost alături de noi. Familia noastră compusă din tata, mama
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
epoca noastră ar da prioritate calității vieții, exprimării sinelui, spiritualității, preocupărilor referitoare la sensul vieții. De la un sistem cultural esențialmente materialist, noi am fi trecut la un Weltanschauung de tendință „postmaterialistă”. Societate informațională, societate postmaterialistă: în acest fel am vedea estompându-se, puțin câte puțin, atotputernicia „lucrurilor” descrisă odinioară de Georges Perec. Dacă prin „sfârșitul” societății de consum înțelegem istovirea pasiunilor consumeriste și respingerea comercializării nevoilor, ideea nu rezistă, bineînțeles, nicio clipă unui examen serios. Urmează oare de aici că trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
nicio „răsturnare ontologică completă”. Aici nu e vorba atât de triumful regresiei psihologice, cât de consacrarea socială a tinereții ca ideal de existență pentru toți. În acest cadru cultural în întregime nou, idealul vieții adulte, serioase și riguros organizate se estompează în beneficiul modelelor care legitimează emoțiile ludice, infantile chiar. Când tinerețea și hedonismul funcționează ca referenți cardinali, nu mai e nicio rușine să afișezi gusturi ale unei alte vârste, nicio jenă ca acestea să-și prelungească efectul. S-a terminat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
atât de criterii socioprofesionale „tari”, cât de gusturi personale, de criterii de vârstă ori de sex. Decizia individuală coincide tot mai rar cu cea a clasei de apartenență. Și în vreme ce identitățile și sentimentele de apartenență la o clasă anume se estompează, opțiunile consumului, determinate din ce în ce mai puțin în mod unilateral de habitusuri și din ce în ce mai mult de oferta mediatică și de piață, se caracterizează prin imprevizibilitate, necoordonare, divergență. Deviere de neanticipat pe care am putea-o numi „efectul Diva”, cu referire la filmul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cu fața spre traiul mai bun calitativ și spre subiectivitățile emoționale, nu încetează, prin chiar acest fapt, să facă să regreseze figura emblematică a dezlănțuirii pulsionale. „Legea” e imparabilă: cu cât se afirmă confortul-lume, cu atât figura lui Dionysos se estompează. Nu ultradepășire a subiectului în grupuri sau haos pulsional, ci idealul unui cadru de viață confortabil pe care individul trebuie să poată să și-l însușească personal pentru a se simți bine sau mai bine. Societatea de hiperconsum se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
marile inegalități ale averilor sunt țintele privilegiate ale criticii, oamenii tind tot mai mult „să-și facă reproșuri mai degrabă lor înșiși decât sistemului”40, fiecare fiind considerat responsabil de propria reușită sau de propriul eșec. Pe măsură ce reglementările colective se estompează în fața normelor individului care se autoguvernează, invidia distructivă cedează locul unei culturi ce veștejește respectul de sine al perdanților. Războiului tuturor contra tuturor îi succedă repunerea în cauză depreciativă a sinelui de către sine. După Descartes, „nu există niciun viciu care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
articolele și presa care ne au fost oferite de către dl. Hristu Cândroveanu, cercetător și neobosit militant pentru cauza aromânilor. Este de remarcat cu mâhnire că revirimentul aromânilor din Balcani declanșat după 1989, 8 ani mai târziu a prins să se estompeze pe măsură ce așteptările s-au confruntat cu realitățile. Nici oficialitățile române, nici avalanșa de recomandări ale Consiliului Europei nu au răspuns speranțelor și nu au adus dreptate. Într-o scrisoare adresată nouă de către Uniunea Limba și Cultura Aromână din 11.08
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
investiga și alte surse autorizate de informare! Din respect pentru prestanța sa intelectuală, studentul se jena să vină nepregătit! Păcat că asemenea altitudini - de adevărați maeștri - lipsesc astăzi (ca modele) din peisajul cultural ieșean! Vicisitudinile unei perioade revolute au cam estompat și autoritatea profesională și, nu în ultimul rând, chiar și cea morală, până și la nivelul academic, în unele cazuri. Pentru merite deosebite pe plan profesional, distinsa doamnă a stat în centrul atenției academice, ocupând pe rând funcția de șef
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
European de Poezie "NUX". Povestiți-ne cum au decurs evenimentele de atunci! Poeții români au șanse foarte slabe să fie apreciați în străinătate. Dar cred că nu este numai situația noastră particulară, ci una a poeziei în general. O traducere estompează enorm din fiorul inițial, propriu, al poetului care scrie în limba lui. În ce ne privește, se fac traduceri ale unor autori români, dar, de cele mai multe ori nu valoarea volumului în sine decide cine trebuie să fie tradus, ci numele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de aceea, nu se prea înregistrează succese notabile ale poeților români în străinătate. Participa ei la tot felul de acțiuni inițiate tot de români, de filialele ICR ( după ce acestea primesc OK-ul de la București !!!), dar în afară de notă festivistă se cam estompează totul, ecourile sunt mărunte. Și cum să fie altfel dacă asistăm, că și în țară, la întâlniri plicticoase, fade, lipsite de nerv, unde invitații citesc insipid și nu se pot diferenția între ei decât dacă te forțezi să prinzi câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
marea păruială, nu-mi mai spun mare lucru, m-aș acoperi cu indiferență, dar nu pot (nefiind implicat direct, străduindu-mă să fiu echidistant) să nu observ, așa cum ar fi bine să se facă în orice analiză, și latura pozitivă, estompată de atâtea umbre, încât nu mai poți deosebi griul de negru. Să fim drepți cu Președintele. Inițiativa lui de a vizita Republica Moldova, chiar dacă și acolo a făcut băi de mulțime, de a tempera elanul antiromânesc al lui Voronin, de a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ne scoată din izolare. Mi se părea mult mai important să vedem ce spune și ce vrea un președinte de stat, care, chiar dacă nu este în linia întâi, nici departe de aceasta nu este. Iubărețul de pe Sena care l-a estompat pe Ticu și Dinescu, diplomat cu Parlamentul român, precum galant cu femeile de pe marile bulevarde ale Parisului, n-a spus nimic care să intereseze poporul român și Țara. Că, la toată urma, putea da un telefon la București și ăștia
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dacă ești într-o clinică sau nu cumva, prin cea mai teribilă dintre întâmplări, ai căzut în ghearele vreunei secte. În ciuda gemetelor bolnavilor, cursul de îndoctrinare continuă până când lumânările se sting singure în ultimele picături de ceară topită. Imaginea se estompează. Pierde orice reper de timp și spațiu. Ce țară e asta, fără ferestre? Prăpăd de ninsoare. Ferestrele sunt astupate de troiene. Un necunoscut doarme ghemuit pe masa din sufragerie, cu mâinile vârâte în mânecile hainei jerpelite. În bucătărioară, un copil
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în ediția definitivă din 2001, unde procedează la o severă revizuire atât la nivelul textelor, operând adesea intervenții substanțiale, cât și prin renunțarea la numeroase poeme din volumele anterioare) un proces intens de conceptualizare. Figurația rustică nu dispare, ci își estompează din asperități, energetismul teluric, mai înainte vehement, e înlocuit de meditația asupra condiției umane. Memoria decantează emoția nostalgic, dezvăluind secvențe de amintiri. Nostalgia obârșiilor devine totodată speranță a continuității generațiilor: „Veți aduna toate dealurile-acum de prăsilă / Și vă veți înmulți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
a lui M. Săulescu. Instinctul de umorist irumpe, în schimb, în Falimentul zeilor, o parodie brodând cu mare libertate pe motivul Amfitrion. Olimpul ia uneori chipul mahalalei bucureștene, alteori pare consiliul de administrație al unei firme moderne. Teza antirăzboinică e estompată de acțiunea plină de antren și de vervă debordantă a dialogurilor, nu lipsite, totuși, de unele trivialități. O demitizare se încerca și în comedia Napoleon & co., însă aici șarja e excesivă, iar comicul de limbaj se limitează la efecte facile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
cuprinse în Testamentul lui Petru I și-au păstrat valabilitatea, în mod integral, în perioada ce a urmat. Constantinopolul și Strâmtorile erau obiective ce căpătaseră o valoare deosebită în condițiile în care înfrângerea militară a rușilor în războiul cu Japonia estompase importanța Extremului Orient în politica externă a lui Nicolae al II-lea. Țarul s-a concentrat asupra problemelor tradiționale ale politicii externe, relația cu Germania, dezvoltată la începutul secolului al XX-lea și, cu deosebire, în anii războiului ruso-japonez, când
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
găzdui aici nou-înființatul Cerc al Uniunii Interaliate, fondat pentru a-i primi în timpul conflictului pe ofițerii aflați în trecere prin Paris. Cercul a cumpărat imobilul în 1918, avîndu-și și astăzi sediul aici, în ciuda faptului că vocația sa militară s-a estompat treptat. Avînd, hotărît, aceleași gusturi ca și corpurile diplomatice, un alt Rothschild, Edmond, fiul lui James, se instalează la nr. 41 pe aceeași stradă, într-o altă casă aristocratică, ce va fi mai tîrziu cumpărată de Statele Unite, care o vor
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
scriitorii din Vest: „Mâncați bine, cu rezervă, pentru că pe traseu vor urma și Rusia, și Belarus”. O dureroasă reamintire a unor realități de acasă, pe care atmosfera de aici, situată sub semnul esteticului și al belșugului material, reușise s-o estompeze... Am ieșit pe verandă. Plaja, printr-un crater șerpuitor săpat de valurile oceanului, inundat probabil în perioada fluxurilor, vine până foarte aproape de vilă. Un grup de tineri se prăjeau, abandonați, în soarele puternic al amiezii. Păreau adormiți, deși muzica de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
I începe și se sfârșește sub auspiciile luminii binefăcătoare, dar difuze a lunii. Misterul și atotputernicia luminii de lună, invocate nu doar ca peisaj-cadru al iubirii, semnifică la Eminescu pavăza împotriva suferinței și izvorul gândirii, căci gândirilor dând viață le estompează suferințele cu voluptuoasa ei văpaie 78. Între soare (masculin) și pământ (feminin), Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate/ De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate 79, căci în faptă lumea-i visul sufletului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să se dizolve mai bine aspirina, că deja mă ustură stomacul. Cred că pardesiul acela, care mi s-a părut de culoare deschisă, era bej, blestemata aceea de imagine care nu-mi dă pace!...", gîndesc imediat ce usturimea din stomac se estompează. Mă uit cu lehamite la patul meu de fier, sub care stau îngrămădite scîndurile și suporții metalici pentru biblioteca proiectată. Nici măcar nu mă pot înfuria că nu am primit garsoniera visată. Mi se pare că totul s-a întîmplat demult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bill Gates. Rezemată de un stâlp, chitara de culoarea vișinei putrede cânta singură... Când trenul se puse în mișcare, pufăind a plictiseală nemascată, Turistul duse degetul arătător la tâmplă și își salută amintirile, mângâind cu ochii Everestul lor până ce distanța estompă, nesătulă, ultima imagine, iar fotografia deveni neclară... Forever young Radioul înfipt în bord transmitea melodii ale anilor 80 și 90, iar el strânse și mai tare volanul în palme, încercând să străpungă cu privirea vifornița turbată de dincolo de geamuri. Farurile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Începusem să-mi mai revin. Puține lucruri sunt atât de plăcute cum e privitul la unii care asudă și se spetesc muncind în timp ce tu stai și lenevești, degustând tacticos ceva bunuț. Mă simțeam din ce în ce mai bine, iar nefericitele pățanii nocturne se estompaseră până aproape de dispariție. Eram ca un gândăcel cocoțat sus, pe o bibliotecă, pe un tablou, și mă uitam la amărâții care se canoneau acolo, jos. Mda... ce bine e să fii un gândăcel! Nu tu șefi, nu tu obligații, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vale, acolo unde se mai mult se ghicea ca o dungă mai întunecată, pădurea. Strigă ascuțit de frica ceea animalică, profundă ce-i paraliza corpul: „Hei, întoarce-te” și în mintea ei sau aievea se auzi ecoul ca o răstălmăcire, estompat de înălțimi ascunse. Își forță ochii ca să observe până mai departe, dar picăturile căzute pe frunte veneau șuvoi în ochi. Ieșise în grabă fără să-și ia pe ea impermeabilul de ploaie pe care-l avea întotdeauna în camera de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să mergem că ne apucă noaptea aici în pădure...” Bătrânul S i câmpul acela era gol și pustiu, dealurile cocârjate undeva departe la orizont curgând monoton ca o apă cenușie cu unduiri de cămilă, întregeau spațiul acela imens, doar puțin estompat de pâcla târzie a toamnei. Ciulinii, strângând încrețiturile domoale ale câmpului ca niște pioneze arhaice de un galben murdar, a moarte, foșneau sec și uscat, cântec știut și mereu reluat de la facerea lumii. Prin vântul subțire și înalt se auzea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în umeri, întotdeauna la patru ace, în costume făcute la comandă, cămăși albe apretate și butoni scumpi; emana în același timp încredere în sine și lejeritate. Îl urmă de-a lungul coridorului până în biroul lui, unde acesta trase jaluzelele ca să estompeze lumina prea puternică a soarelui și îi oferi cafea de la mașina lui espresso aflată pe un dulăpior mic din lemn de arțar. — Mi-am cumpărat-o anul trecut, îi spuse făcându-și o cană (ea refuzase, cerând în schimb apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]