1,730 matches
-
de camere și compartimete, cu ape subterane care produc În Întunericul de acolo un ecou neobișnuit. Unul dintre râulețe e numit Stixul. Lipsește Charon cu luntrea sa care să ducă vizitatorii mai departe. În ziua de 29, prin Roseberg și Eugenie ajungem la Corvallis. Familia Hill ne primește bucuroasă. Rămânem În Corvallis trei zile, timp În care lucrez la facultate. Pentru a nu incomoda familia Hill și Întrucât avem mai mult material adunat pe care vroiam să-l clasific, am hotărât
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fost anunțată că venim și s-a dus să cumpere ceva fetiței noastre. Se Întoarce cu jucării și bomboane. Ce să vă mai dau, ne spune doamna decan. O, doamnă, ce altceva decât o amintire plăcută. Plecăm din Corvallis, prin Eugenie și Florance. De aci luăm șoseaua ce ne duce paralel cu oceanul. La un moment dat, facem o abatere din șoseaua principală, pe un drum secundar, de unde putem privi mai bine oceanul. Drumul e Îngust și duce printr-o pădure
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Fund cu care fondează The Institute for the Study of Man, sub tutela căruia intră revista de indoeuropenistică și care, din 1978, își va asuma și responsabilitatea continuării publicării revistei Mankind Quarterly, fondată din 1960 și destinată studiilor rasiale, de eugenie și indo-europenistică, revistă în al cărei comitet de patronaj, în primii ani de apariție, au figurat laolaltă Franz Altheim, Georges Dumézil, Mircea Eliade, Stig Wikander, Jan de Vries... Ar fi, probabil, singura revistă în care numele lui Eliade și Wikander
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un elev din clasa a III-a, Costică A. Tacu din Miroslăvești, județul Suceava, care mai pe urmă mi-a fost cumnat, că soția lui Maria, care trăiește azi la București la fiul său Preotul Virgil C.Tacu și cu Eugenia mea erau fiicele preotului Mihai Vasiliu din satul Boboești comuna Pipirig județul Neamț. Tacu îi mort din 1957 Februarie 25. Deși era ficior de gospodar, n-a avut croială gospodărească. Cumnata Maria ducea greul gospodăriei. Lui i-a plăcut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și strâns în brațe pe săturate, că de, eram tineri și nu ne puteam răbda. Dar atâta a fost totul că eu în toamna 1910 m-am dus la Boboești Comuna Pipirig județul Neamț și am dat cu ochii de Eugenia pe care am luat-o de soție. Iar Saveta s-a măritat cu Gheorghe a lui Toader a Roșcăi. Un flăcău foarte bun dar negru și nu frumos nici de feli. Și a avut 3 copile și 2 băieți foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a gândit Eugenia: "amu nu mai vine degeaba." După cum a și fost. A doua zi a venit Costică Tacu și cu Maria în sus la părinți. Și când să plecăm în jos la școală, am rugat-o pe Maria sora Eugeniei, ca Eugenia să se îmbrace național și cu catrință, după cum s-a și îmbrăcat. Dar cum am întrat în casă sâmbătă sara, a venit și Eugenia. Și m-a întrebat: "Ce mai faci domnu Rădășanu ? ". Și era îmbrăcată cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
trimis băeții la școală și n-au nici un ban. După cum am și făcut. La nuntă a venit Vasilică care făcea armata la Re-tul 13 și Costică și Mitiță în clasa a III-a la școala normală. Toți frați de-a Eugeniei. La școala din Pipirig era învățător și director Petre Gheorgheasa, coleg de clasă cu N.Stoleriu și cu șotia sa Raveica, care trăiește și azi în comuna Portărești, județul Dolj. Pentru că n-au venit până la miezul nopții la nuntă, atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
canafi 38 și cu catrință. Și mai ales că și era frumoasă. E felul ei, parcă era o zână din povești, așa de bine îi șădea. Și la masă dl.Petrea Gheorgheasa a vorbit foarte frumos și i-a dat Eugeniei miresei o rublă de 5 lei de argint și i-a spus s-o puie în sân. Cu banii ceia a cumpărat Eugenia farfurii, că nu aveam. Toți erau voioși și bucuroși, numai eu stam încrestat de parcă nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
că nu aveam. Toți erau voioși și bucuroși, numai eu stam încrestat de parcă nu știam ce-i aceia ! Am dansat și eu și totdeauna lângă mine se prindea în joc Țața Melania de la Varatic. O băgat de samă treaba asta Eugenia mea. Și luni dimineața ne-am încarcat în cele 2 sănii și am plecat spre Bogata, dar ne-am oprit la școală la Costică Tacu și Maria. Și când am plecat și de acolo, parcă văd cum îi curgea lacrimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și socru meu, pentru că Eugenia a fost o fată cuminte și foarte harnică și foarte mult i-a ajutat la treabă și pe măsa și tatsu. Pe mine și pe Eugenia ne-a luat Țața Melania în sania ei. Pe Eugenia lângă ea și pe mine în fața lor până în Târgu Neamț. Acolo ne-am întâlnit cu bădia Ionescu bărbatul Țaței Melania. Era îmbrăcat foarte frumos ca un boer. Săniile le-a tras la dascălul Popescu (indescifrabil) lui bădia Grigoriță Florescu. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
porți frumos cu ea ! și nu știu ce a mai zis că nu s-a auzit. Am venit pe la crâșma din Bogata, unde era mama mea vânzătoare. Și și-a văzut nora, și așa noaptea cum era, tare i-a mai plăcut Eugenia mamei mele. A doua zi au venit la noi la școală cu câte o găină: lelița Anica nevasta lui bădica Toader fratele mamei mele și lelica Anica nevasta lui bădica Dumitru și mama mea. Și o săptămână am trăit fericiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fiecare sară la școală și a dormit cu Eugenia și cu băiatu. Până ce a închis ochii pe vecie a pomenit-o Eugenia, pe mama mea cât a fost de bună. Și o îmbărbăta pe Eugenia spunându-i: Nu plânge dragă Eugenie, când m-oi ruga lui Dumnezeu cum știu eu, las dacă n-a venit Ghiorghiță". Iar Ileana lui Vasile C.Maftei, cu casa peste drum de școală, vorbea în drum: Apoi dacă el va muri la război, pe țiganca asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mi-a trecut. Și au murit de holeră în Bulgaria 11 000 de soldați, așa că nu era tare greu să mor și eu. Și armata noastră nu avea măcar o pastilă, nu avea nimic contra boalei celei grozave. Și ea Eugenia mă îmbărbăta spunându-mi: Nu plânge Ghiorghiță, că eu am să mă rog lui Dumnezeu și ai să vii sănătos înapoi ". Eugenia mea a fost soție și voinică și inimoasă și bărbătoasă. Și în 1914 m-am dus la Roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eu. Și armata noastră nu avea măcar o pastilă, nu avea nimic contra boalei celei grozave. Și ea Eugenia mă îmbărbăta spunându-mi: Nu plânge Ghiorghiță, că eu am să mă rog lui Dumnezeu și ai să vii sănătos înapoi ". Eugenia mea a fost soție și voinică și inimoasă și bărbătoasă. Și în 1914 m-am dus la Roman și am făcut școala de ofițeri de rezervă timp de 2 luni. Și am avut ofițeri profesori foarte buni: Căpitanul Cristea Ivanovici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eșit foarte bine. Și de la o soldă de 340 lei pe lună m-a trimis la lefușoara mea de învățător cu salar de cătun cu 40 de lei pe lună. Și m-am dus acasă și buzat și supărat. Dar Eugenia mea cea scumpă și dragă și înțeleaptă m-a întrebat: "Ghiorghiță, unde-i mai bine în timp de război la front ori la coloană?", că am fost trecut la coloană. Și eu i-am spus: că-i mai bine la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de ani. Și rămâne preoteasa lui Aglaia și frumoasă și voinică în vârstă numai de 53 de ani, care conducea singură o prisacă de 120 stupi din care 100 sistematici și 20 primitivi. Și nu m-a lăsat soția mea Eugenia și fiica lui să mă duc la înmormântare, că era însărcinată și nu știa când va naște. Și la 28 sept.1921, Eugenia soția mea scumpă și dragă naște un băiat pe care l-a botezat cumnatul nostru preotul Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și ne-am dus călări, că aveam două iepe: Nastasia și Dochița. Eugenia soția mea mergea călare ca un sergent de la artilerie. Ea a încălicat pe Nastasia și eu pe Dochița. Era în postul mare și o ciurfalanie foarte mare. Eugenia singură încălica și descălica. Și acolo ce-am văzut ? În odaia cea frumoasă din față era întinsă pe-o masă, Florica cea frumoasă ! Dar nu mai zicea nimica, toți plângeau, care de care mai tare. Și am plâns și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
băiat preotul Ion Grosu cu dna preoteasă Elena cu tot ce a trebuit pentru îngropare. Cinste și mare laudă lor ! Preotul Ioan Grosu și dna lui trăiesc în comuna Grajduri, județul Iași. Și la 5 dec.1971 a fost înmormântarea Eugeniei lui Gh.V.Onișoru. A fost mai toată Baea la înmormântare. A murit de cancer la 72 ani. A fost învățătoare deșteaptă și înțeleaptă, nu bătea copiii, cum bat toți proștii și idioții. Azi 4 aprilie 1972. Marți în Săptămâna Patimilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Nici măcar în bun-simț. Semenii nu se mai îndreaptă și nu se mai privesc. Mișună sau colcăie, uitând fără să se mai uite. Pentru cei aflați jos, Cel de Sus încă mai dă semne. De bunăvoință sau de fotogenie stradală - eficientă eugenie fără dictatură sau cremă. Eșantioane de mesaje ne întâmpină la tot pasul. Putem alege între mirare și minunare, coincidență și strategie, disonanță și armonie, ignorare sau contemplare. Paranoicul țintește fixația, văzătorul își fixează o țintă. Fotograful fotografiază. Dan Mititelu - 12
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
Roșca Ecaterina căs. de două ori cu Racoviceanu și StanianNicu, Vlad, Dan Mihnea Lucia Mircea, Bernard, Virgil † Ioniță Radu căs. cu Adina Lascar Anna a 2-a căs. cu Maria Cristescu Gheorghe, Dumitru, Radu, Tatiana † Dumitru prim-ministru, căs. cu Eugenia Cialîc † Ion prim ministru, căs. cu Pia Pleșoianu † Zinca căs. cu Ghiță Enescu fără copii † Cleopatra † Masinca căs. de două ori, cu Pârâianu, prefect de Muscel, și cu Sache Nicolau, prefect † Lucia căs. cu Cocăneanu, prefect de Muscel căs. cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
așezau pe o bancă în preajma casei sale, sperând că serafica făptură o să apară și or s-o zărească măcar o clipă. Au ajuns acolo și un puști care o spiona pe Mioara pentru ei, oferindu-le informații prețioase în schimbul unei Eugenii sau al unei ciocolate cu rom, s-a ivit îndată și i-a anunțat că fata plecase împreună cu o verișoară a ei să facă plajă la marginea orașului, într-un loc special amenajat, numit Bașcov. Biță și Mircea, desigur, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
afecțiune.” îPS Pimen a încheiat dăruind o sfântă icoană măicuței Natalia Ilașcu, care a primit-o plângând. S-a vizitat apoi mănăstirea. Pe drum către mănăstirea Putna, am ascultat la radio București interviul acordat de către măicuța Natalia și fiica ei Eugenia reporterului Mircea Motrici de la Radio București. Ulterior aveam să aflu că acest interviu a fost auzit la Tiraspol de către patriotul Ilie Ilașcu, la radioul pe care îl avea în celulă, adus de niște oameni cu suflete mari de la Iași și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Chișinău, cu mai multe numere din revista „Literatura și Arta”, expediate de Sergiu Nucă. Intrăm în cimitir și aprindem lumânări la mormântul celui care a fost ștefan Ilașcu: „Ai venit în țărâna asta, moșnege? și nu mai ieși de aici? Eugenia de câte ori vine aici zice: <Hai, tată, acasă, ce stai aici?>. Am să-i fac eu aici mormântul. Am să găsesc eu o mașină de nisip și ciment. Măcar așa, oleacă să-i fac.” Doamna Rugină citește la mormânt un articol
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
-și muncește cumva memoria sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece titluri de romane de ale marelui scriitor. „Aha, Balzac - spunea dobitocul sinistru -, păi, ia să vedem: Père Goriot, Comedia umană, Gobseck, Pielea de sagri, Iluzii pierdute, Eugenie Grandet, Cezar Birotteau, Verișoara Bette...“ Balzac ca Balzac, mai auziseră și alții de el, însă Clăpocea părea să știe, ca Pico Della Mirandola, de parcă i s-ar fi pompat o tonă de deșteptăciune în cap, tot și încă ceva pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de totului tot nici măcar un kilogram. În schimb, sacul bej pentru ujină atârna cât un pietroi, din cauză că îmi duceam mâncare ca un săpaș: șase felii mari de pâine unse cu ce se nimerea, trei mere, trei gutui, șase nuci, trei eugenii, o pungă de bomboane acrișoare. La începutul școlii, prin septembrie, mai adăugam și trei pere sau struguri din grădină. Dimineața, când o verificam pe băbuța dacă nu s-a zgârcit la ceva, ea se mira cum rămâneam tot mică și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]