3,226 matches
-
el însuși, Nichifor Crainic înfățișează în lirica sa România ca o „țară de peste veac”, „Țara lui Lerui-Ler”, străjuită de „săbiile duhului”, străbătută de o corabie îngerească. Una din poeziile lui se intitulează Iisus prin grâu și evocă un cunoscut moment evanghelic. Cristalizată în publicistica lui Nichifor Crainic, ideologia „Gândirii” are câteva principii configurative în eseistica premergătoare apariției articolului-program Sensul tradiției, texte semnate de Cezar Petrescu, Pamfil Șeicaru, G. M. Ivanov și mai ales de Lucian Blaga, al cărui articol din 1921
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Teodor Tihan, Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000, 55-77; Ungureanu, La vest, II, 131-136; Roxana Sorescu, Eminescianismul la 1900: V. Voiculescu, ALA, 2001, 592; Ioan Opriș, Cercuri culturale disidente, București, 2001, 107-109, passim; Popa, Ist. lit., I, 1150-1163; Octavian Soviany, Lirica evanghelică a depersonalizării, CNT, 2002, 12; Sergiu Ailenei, Revolta dobitoacelor, CL, 2002, 3; Elvira Sorohan, [V. Voiculescu], RL, 2002, 33, 44; Dan Manolescu, Portret al poetului Vasile Voiculescu, Buzău, 2002; Codruța Stânișoară, William Shakespeare și Vasile Voiculescu, sonetiști, Craiova, 2002; Nicolae
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cât îi de darnic Un șirag de piatră rară Graiul țării noastre dragă. Pe moșie revărsată. Vocabular: cazanii: predică prin care se explică un pasaj oarecare din evanghelie; carte religioasă care cuprinde predici sau povestiri în care se comentează texte evanghelice; vatră; comoară:grămadă de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.); avuție, avere, avut; doină: poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
întregii vieți (physiopoiesis)30. Înțelesul platonic. Curriculum este efortul de formare umană și de autocucerire prin interiorizarea Ideilor (Alétheia, Agáthon, Kalós - Adevărul, Binele, Frumosul), precum și recâștigarea condiției athanatice prin paideia 31. Definiții și înțelesuri medievaletc " Definiții și înțelesuri medievale" Înțelesul evanghelic. Curriculum înseamnă asimilarea învățăturii hristice și Imitatio Christi pentru mântuirea sufletului 32. Înțelesul școlii ecleziastice. Curriculum înseamnă cele „șapte arte liberale” (septem artes liberales) orânduite în trivium (cele trei artes sermocinales) și quadrivium (cele patru artes reales) și asimilarea lor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
triumf, dar care, în esență, a marcat o întrerupere violentă a devenirii culturii și civilizației europene. Nici măcar în zilele noastre Biserica creștină nu repudiază acea cumplită eroare. În urmă cu numai câteva decenii, un brav purtător de cuvânt al Bisericii Evanghelice scria că „în anul 525 împăratul Iustinian a mai dat o lovitură păgânismului ordonând închiderea Școlii de filosofie din Atena”1. Împrejurările social-politice și religioase i-au impus basileului această hotărâre 2; dar ele nu scuză o crimă paideutică, ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a susținut doctoratul în matematici cu teza Contribuții la calculul variațiilor. Primele publicații au fost în domeniul logicii matematice: Filosofia aritmeticii (Philosophie der Arithmetik, 1891) și Cercetări logice, două volume (Logische Untersuchungen, 1900-1902). În 1886 s-a convertit la religia evanghelică; în 1887 s-a căsătorit și a devenit privatdozent la Halle, unde a rămas până în 1901, ocupându-se de fundamentele matematicii și de evoluțiile din logică și psihologie. Între 1901 și 1916 a fost profesor la Göttingen. Din 1916 i-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la specializare, activitate extensivă, care duce la enciclopedism”. Istoricul literar urmărește cum, sub eclectismul și disparitatea suprafețelor diverselor scrieri, se încheagă comandamentele ce conferă operei o unitate de adâncime: ideea de naționalitate conjugată cu cea cosmopolită și umanitaristă a „omului evanghelic”, cultul „datelor generale ale sufletului omenesc” și „respectul de regulă și de model”. „Santa Cetate”. Între utopie și poezie, studiul din același an, având în centru poemul heliadesc, este de fapt o cercetare erudită a fundamentelor poeziei sociale de după „eșuarea
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
21.IX.1900, Gâșteni-Răcăciuni, j. Bacău - 16.VI.1976, București), dramaturg, prozator și traducător. Este fiul Zeldei (n. Gittner) și al lui Beniamin Nacht, arendaș; actorul N. Stroe este fratele său. Din 1909 învață la București, urmând gimnaziul la Școala Evanghelică (1911-1912), unde îl are profesor de limba română pe Ioan Slavici. Ar fi frecventat apoi Academia Comercială. În 1920-1921 este secretar literar la Editura Gutenberg, iar după stagiul militar devine contabil la Centrala Cărții (unde îi cunoaște pe Emanoil Bucuța
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
de filologie romanică, fiind atrasă de expunerile lui Sextil Pușcariu. Își continuă studiile în Germania, la Marburg, obținând în 1924 titlul de doctor, cu o disertație în domeniul dialectologiei săsești. Își desfășoară activitatea didactică la Sibiu, unde predă, la Liceul Evanghelic de fete, limbile germană și română, și la București, ca asistentă a profesorului Simion Mândrescu la Catedra de germanistică a Facultății de Litere și Filosofie. Renunță, datorită obligațiilor familiale, la cariera academică, dedicându-se în schimb traducerilor. În iunie 1958
PILDER-KLEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
înspre fundamentele mistice ale imaginarului poetic. Dar terminologia și aluziile la mitosul biblic propun un lirism ce stimulează reflecția, iar nu scriitura profetică. Desfășurarea alegorică a versurilor, nutrită de parabole biblice, nu este o simplă transpunere plasticizată a unor episoade evanghelice, ci mai curând o asumare a spiritului acestora. Ușurința de a utiliza „materialul” biblic și recuzita din domeniu îl face pe autorul volumului Grădina lui Ion (2000) să proiecteze imagini sacrosancte peste o realitate comună și să evite turnurile livrești
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
Noul Testament sau Împăcarea au leagea noao a lui Is. Hs. Domnului nostru - este un eveniment important în istoria culturii române, datorită valorii lingvistice și literare a textului, dar și conținutului prefețelor. Prima, semnată de Simion Ștefan, demonstrează necesitatea răspândirii învățăturilor evanghelice și, prin urmare, a traducerii lor. A doua, Predoslovie cătră cetitori, nesemnată, se referă la traducători și la modul lor de lucru, care constă în tălmăcirea directă a originalului grecesc, dar și în urmărirea simultană a versiunilor slavonă și latină
NOUL TESTAMENT DE LA BALGRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288486_a_289815]
-
în ianuarie 1930, examenul de licență la Universitatea din Cluj. Își începe activitatea didactică la Sebeș-Alba (profesor de gimnaziu, 1930-1932), continuând-o la Cisnădie (director al Școlii Germane, 1937-1942) și la Sibiu, ca referent școlar al Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice din România (1935-1937), profesor la Seminarul pedagogic (1942-1948), și la alte școli. În 1957 este angajat la Catedra de germanistică a Universității din Cluj. Arestat, sub pretext politic, în toamna anului 1959, va fi eliberat în 1960, după câteva luni
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
Aneta și Ioan Milcu, morți, amândoi, de tuberculoză. Rămas orfan când încă ar fi avut nevoie de ocrotire, M. e crescut de o mătușă, Pefca, nume sub care își va publica cele dintâi încercări. Clasele primare le face la Școala Evanghelică din Craiova, de unde trece, pentru cursul secundar, la Liceul „Carol I” din același oraș. Elev dintre cei răsăriți, M. simte de pe acum imboldul scrisului, redactând, împreună cu alți colegi, o foaie satirică intitulată bizar, „Cariops”, trasă la șapirograf. Războiul îi trezește
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
arhivistică a monumentelor tradiției riscă să transforme Biserica într-un muzeu de antichități. Adevăratul creștinism se descoperă și se trăiește nu în biblioteci, ci în viața comunității. Sarcina intelectualului creștin ni se pare a fi altoirea și cultivarea acelor idei evanghelice care pot face dintr-o minoritate „sarea pământului”. În acest fel, creștinul participă nu doar la edificarea Trupului eclezial, ci și la viața comunitară a cetății. În absența acestei contribuții decisive - atât de vizibilă în America vizitată de Tocqueville -, orice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sf. Atanasie cel Mare (298-373) l-a înfruntat pe împăratul Constantius (317-361) în cursul persecuțiilor ariene? Vom înțelege dârzenia cu care Sf. Ioan Hrisostomul (347-404) a criticat arivismul imperial în faimoasele sale omilii „la statui”? Nu oare cu același patos evanghelic al mărturisirii și-a scris Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) ultima cuvântare ca arhiepiscop al Constantinopolului 1, plină de ironie vitriolantă la adresa colegilor de sinod (toți „ortodocși”)? Dojenindu-i pe cei care se revendicau a fi membri ai aceleiași Biserici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
felul Martei sau al Mariei care, acolo unde le este dat, râvnesc după virtuțile nepieritoare. Există numeroase familii darnice, în care se poartă iubirea de străini. Nu ne lipsesc tinerii voluntari în asistența socială. La fel, studenți care fac gazetărie evanghelică fără să fie plătiți, entuziaști ai înnoirii picturii sacre și pionieri ai muzicii bizantine, elevi participanți în tabere de muncă, medici fără de arginți, olimpici cu origini modeste, dar împătimiți de carte. Toate acestea sunt miracole pentru care Dumnezeu trebuie lăudat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fel despre care retorica unionistă vrea să știe cât mai puține. Ceea ce în Statele Unite ale Americii i-a adus pe negri într-o stare mai bună a fost, mai mult decât orice, părtășia la Cina Domnului și răspunsul dat entuziasmului evanghelic al atâtor comunități de creștini albi. După experiența traumatică a unor lungi decenii de apartheid, același fenomen de reconciliere creștină se petrece astăzi în Africa de Sud sub inspirata acțiune a arhiepiscopului anglican Desmond Tutu (laureat al premiului Nobel). Creștinii vestesc „cele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bizantină din secolul al XIV-lea. Sunt, probabil, alte priorități înaintea traducerii complete a mineielor sau a literaturii patristice în limba localnicilor. O broșură care ar prezenta cele mai importante charisme ale credinței creștine, alături de un cod prescurtat de conduită evanghelică în lume, ar fi pentru început suficiente. Aplicând bunul-simț și măsura, ortodoxia n-are de ce să refuze retorica decentă a publicității, purtând toate simbolurile reconcilierii. Încercând să nu fie piatră de poticneală, apostolul Pavel voia să placă „tuturor în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de inferioritate în raport cu celelalte culte creștine. Catehumenatul este una dintre cele mai vechi, dar și cele mai de timpuriu abandonate instituții ale Bisericii. Predarea doctrinei sacre a reprezentat, timp de secole, o sarcină de o unică demnitate, dictând, după modelul evanghelic, numeroase și dificile exigențe spirituale. În Evanghelii, Iisus poartă numele de „învățător” (rabbi), iar ucenicii Domnului sunt „ucenicii” sau „învățăceii” Săi. Ulterior, Sf. Pavel a încercat să ierarhizeze vocațiile, situând învățătorii în urma apostolilor și a profeților (I Corinteni 12, 28
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
uz. O critică teologică a modernității nu poate adopta soluția creștină („Viu este Dumnezeu”) fără analiza explicită a „ispitelor de dreapta” sau „de stânga” suferite de gânditorii Bisericii în ultimele două veacuri de mari convulsii politice. Opțiuni pentru un socialism evanghelic au fost exprimate de autori foarte diferiți, precum John Ruskin (1819-1900), Charles Péguy (1873-1914), Emmanuel Mounier (1905-1950), Simone Weil (1909-1943) ori Paul Ricoeur (1913-2003). Pe de altă parte, istoria deraierilor politice ale conservatorilor de dreapta - de la Carl Schmitt (1888-1985) și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu doar sub litera vechilor Scripturi iudaice, ci a multor alte monumente din cultura păgână. Așa cum Hristos găsise în femeia samariteancă virtuți străine slujitorilor iudei din templu, creștinii Bisericii primare erau capabili să descopere în păgânismul greco-latin și câteva latențe evanghelice. Numai astfel Socrate și Platon au ajuns să fie pictați pe frescele mănăstirilor bizantine ca profeți ai Cuvântului întrupat. Păstrând textele tradiției creștine alături de importante monumente ale înțelepciunii greco-romane, copiștii medievali din școlile mănăstirești erau, evident, marcați mai ales de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mult să piară”). Fiind abandonate sursele adevăratei tradiții mistice, s-a trecut pe nesimțite la o înșelătoare mistică a tradiției. Idolatrizarea trecutului și tratarea comorilor tradiției ca piese de muzeu ascund o tristă aplecare spre comoditatea spirituală. Chiar dacă numeroase parabole evanghelice sunt construite prin pilduitoarea forță a excepției (samariteanul cel milostiv, sutașul, femeia desfrânată), mulți creștini răsăriteni preferă încă să aibă o imagine statică, monocromă și mai ales simplistă despre infinit de subtila lucrare a Proniei în lume. Tradiționaliștii trăiesc plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sălile de conferințe. Părintele este convingere pentru că este trăire; de aceea, chiar și atunci când rostește banalități el rămâne spumos și pregnant. În cazul părintelui Teofil, repetiția este nu atât un semn al consecvenței cu sine, cât un indiciu al simplității evanghelice. Mereu egal cu sine, arhimandritul Teofil nu complică existența dar nici nu se pripește în răspunsuri. Cuvintele sale, „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6), pot transmite îngrijorare fără accente dramatice, după cum știu să răspândească bucurie fără frivolitate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
La adăpostul acestui vot, prosperitatea economică sau puterea financiară a mănăstirilor poate crește nestingherit, contrastând cu starea celor mai mulți dintre creștinii din lume. Sărăcia trebuie practicată deci nu doar la nivel individual sau doar în planul exteriorității. Votul sărăciei reflectă chemarea evanghelică la simplitate, fiind de mare ajutor în efortul monahului de a îmbrățișa, în carne și oase, soarta umanității pentru care Hristos a murit pe cruce. Fără sărăcie, viața monahală își pierde statutul respectabil și devine pricină de sminteală pentru poporul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scripturistice pentru fiecare zi liturgică a Bisericii ortodoxe (nu doar a duminicilor și a marilor sărbători). Un al doilea procedeu ar putea relua frumoasa tradiție a manuscriselor vechi, în care copiștii aveau datoria de a însemna pe marginea fiecărui pericope evanghelice data citirii acesteia și numele praznicului corespunzător. În locul sistemului modern de trimiteri, necunoscut Părinților Bisericii, s-ar putea introduce aceste indicații cu caracter liturgic, care ar oferi cititorului posibilitatea de a corela citirea cuvântului lui Dumnezeu în liturghia Bisericii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]