1,566 matches
-
de unde necesitatea de a majora cotele cedulare la niveluri mai ridicate decât ar fi altfel nevoie pentru a spori același cuantum de venituri. Cotele ridicate de impozitare a Întreprinderilor tind să accentueze eventualele distorsiuni induse prin fiscalitate; existența unui larg evantai de incitații conduce la sisteme multiple de evaziune fiscală. În ceea ce privește impozitele indirecte, În anul 1987, s-a pus problema unor schimbări importante În C.E.E. vizând dezvoltarea „pieței unice”, inclusiv a suprimării mecanismului de deducere a taxei la export și a
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
numele proprii: substantivele compacte, abstracte, colective, personale, relaționale, postverbale, care prezintă, fiecare, caracteristici distincte față de substantivele prototipice - e drept, nu atît de multe și de profunde cum sunt cele care detașează numele proprii de restul substantivelor. Așadar, substantivul cuprinde, în evantaiul diversității sale lexico semantice, mai multe subclase neprototipice, dintre care, într-adevăr, subclasa cel mai bine conturată și particularizată este cea a numelor proprii, care cuprinde și numele de locuri. Caracteristicile gramaticale care detașează numele proprii de substantivele comune sunt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
enumerate și din multe situații similare existente este că nu trebuie să „îngropăm“ prea ușor unele toponime, invizibile o perioadă, pentru că s-ar putea să descoperim, la un moment dat, că ele „supraviețuiesc“ sub diferite „travestiri“ dialectale, populare sau documentare. Evantaiul divers de „modele“ de viață înregistrate la diverse nume de locuri configurează totuși un specific evident al „viețui rii“ numelor de locuri în raport cu apelativele comune. Este vorba de faptul că toponimele îmbătrînesc și dispar mai repede decît cuvintele comune (să
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
reputate în plan internațional. Se poate spune că în perioada respectivă am fost în privința psihologiei științifice în pas cu vremea. Proiectele lui Gruber cuprindeau și antrenarea unui număr apreciabil de studenți în activitățile de cercetare, precum și trezirea interesului unui larg evantai de intelectuali pentru psihologia experimentală în România. Alinierea lui Gruber la tendințele internaționale existente în psihologia experimentală nu a durat din păcate prea mult, și nici energia sa nervoasă pusă în slujba propășirii domeniului experimental. Această tendință de aliniere la
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
subendocardic, în partea dreaptă și posterioară a marginii inferioare a septului interatrial, lângă orificiul sinusului coronar. Este situat deasupra barierei transversale fibroase a inimii, reprezentând singura posibilitate de contact atrio-ventriculară. Fibrele musculare atriale din regiunea sinusului coronar se adună în evantai, se împletesc și se unesc cu regiunea superioară a nodulului. Nodulul atrio-ventricular este format din celule asemănătoare celor din nodulul sinusal (celule P, celule tranziționale, fibre miocardice), la care se adaugă și celule de tip Purkinje mult alungite, ramificate, cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în mobiluri pentru scandal. Nu în ultimul rând, este satirizată presa mondenă care devine obiect al disputelor în așa numita înaltă societate (High-life). Așadar, în afara țintelor predilecte din comedii, și anume politica și familia, descoperim și în proza scurtă un evantai destul de cuprinzător al satirei caragialiene. Trebuie totuși să precizăm că elementele de satiră, care indiscutabil există în scrierile caragialiene, nu ne îndreptățesc să susținem că bogăția materialului satiric din literatura română se datorează exclusiv autorului Scrisorii pierdute. Prestigiul multiplelor modele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
infernului conjugal în care gelozia și plictisul pregătesc terenul unor adultere în paralel. Spre deosebire de piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil, centrată pe conflictul de natură politică între familiile celor doi, comedia lui D.D. Pătrășcanu deschide mai larg evantaiul țintelor parodice, vizând și alte mari tragedii ale "marelui Britt": Macbeth (în Prologul care începe prin a reproșa apetitul marelui dramaturg englez pentru "sânge și măceluri"), Othello (prin gelozia exagerată a lui Romeo), Hamlet (prin șarjarea apariției spectrului patern). Însă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
anticatastază); ceea ce constituie o manieră de a pune lucrurile la locul lor; (...) ea vine din dorința de a răzbuna adevărul"136. Observăm că această definiție include și departajări tipologice esențiale în cadrul ironiei retorice. În acest sens, Heinrich F. Plett extinde evantaiul de variante ale ironiei, precizând simultan și suprapunerile acesteia peste alte moduri ale comicului. Sunt enumerate astfel: parodia ("ironia livrescă"), carientismul (ironia "ușoară", atașată de d'accueil), asteismul (ironia "urbană"), diasirmul (ironia sinuos arogantă), micterismul (ironia disprețuitoare, "de excludere"), sarcasmul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este diferit atât de eroul pozitiv, cât și de cel negativ: el duce la absurd calitățile tipice ale eroului pozitiv, fără să treacă în registru negativ sau comic, este "extrema absurdă a eroului", "continuarea acestuia în neant", și "permite un evantai psihologic mai variat decât registrul convențional al comportamentului eroic". ibid., p. 17. 445 Ibid., p. 15. Ideea este preluată de către Borbely de la Gottfried Salomon. 446 Ibid., p. 29. Ulterior, în creștinism, infirmitatea devine indiciu al precarității ontologice și semn că
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
metri lungime și nu mai mult de cincizeci de metri lățime, insula era Înțesată cu pini Înalți. Aproape de marginea apei, erau mai multe plăcuțe pe care scria „Proprietate privată“ și „Nu intrați“ decât există pe ușa cabinei unei dansatoare cu evantaiul. — Ce se află În locul ăsta? — Aici e cartierul general pe timp de vară al frăției „Puterea Germană“. Îl folosesc pentru Întâlnirile mai secrete. Îți dai seama de ce, desigur. Este foarte izolat. Începu să conducă barca În jurul insulei, uitându-se după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la Berlin În 1936, și care a fost 12 ani la rând campion la categoria grea. . Gardian cu gradul de sergent din poliție. Formă de dans care În Occident are conotații erotice, În care dansatoarea utilizează unul sau mai multe evantaie pentru a-și acoperi și descoperi trupul mai mult sau mai puțin Îmbrăcat, obținând astfel efecte vizuale deosebite, uneori creând adevărate iluzii optice. . Plantă erbacee din familia Geranium, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze mari, palmate, și cu flori viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
avantaj. Entuziasmul a ajuns în tribună aproape la paroxism. Nu mai sunt cruțate nici palmele, nici coardele vocale. Și cum aceste dovezi nu ajung să exprime tot ce simt ei, spectatorii aruncă în arenă pălării, șaluri și chiar pantofi sau evantaie, pe care concurenții omagiați le aruncă înapoi. Exuberanța publicului acoperă muzica și vocea crainicului care nu este altul decât preotul capelei din apropiere. A schimbat odăjdiile cu un sombrero alb și crucifixul cu un microfon. Și, în clipa când își
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Mașinăria păroasă, cu căngi și pârghii ascuțite, se repezise fulgerător, balansîndu-se pe fire, către un fluture minuscul, o molie albă, catifelată, care-și lipise o aripioară de vălătucul de pânză de păianjen din jurul crăpăturii, pe când cu cealaltă flutura ca un evantai, aruncând puf sidefiu în aer. Nu-mi puteam lua ochii de la lupta oribilă. Păianjenul nu se grăbea. Cu câteva fire și-a priponit bine victima de plasă, a anihilat zbaterea aripii libere, iar apoi, lucrând gheboșat, tîrîndu-și burta moale pe deasupra
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
galop furios, împrăștiindu-i într-o parte și-n alta pe cei care le stăteau în drum, germanii se răspândiră pe esplanada din fața pretoriului; în timp ce Gaetulicus, uluit, abia apucase să se întoarcă puțin, grupul cavalerilor barbari se deschise ca un evantai și în mijlocul lui, printre însemnele ridicate de stegari, apăru Împăratul. Gaetulicus privea încremenit, de parcă și-ar fi făcut apariția un zeu - dar ceea ce văzu în clipa următoare îl paraliză de spaimă. În piață sosi în goană un cavaler german; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
partea din față, Întins la maximum că mă Întreb dacă nu va ceda chiar acum când Îl descriu). În sfârșit, cum accidentul nu s-a produs, pot să vă mai spun că damicela se Înclină ținând În mâna stângă un evantai deschis larg spre pieptul cavalerului (probabil pentru a-i aerisi puțin prea Înfocatu-i cord), iar mâna dreaptă o ține trasă Înapoi, astfel că i se observă bine mânecuța bufantă strânsă mai jos de cot; are un căpșor drăgălaș, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mâna în gură și scoase la iveală lama. O ținu un timp în mână. Apoi se încruntă. - Așteptați. Mai scoase o lamă din gură. Apoi încă una. Avea acum toate cele patru lame în mână, ținându-le ca pe un evantai. Le aruncă în aer deasupra lui Rhyme, care îngheță de spaimă, așteptându-le să-l lovească. Dar... nimic. Dispăruseră. Rhyme simțea în gât și la tâmple bătăile propriei inimi. Rhyme privi la ceasul cu alarmă. I se părea că trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mi s-a părut și mie. Trebuie să fi fost niște avioane de recunoaștere. — Să vadă ce mai facem? De unde veneau, Basie? Din Wake Island? — De departe, Jim. Probabil că pînă aici se Întinde raza lor de acțiune. Basie luă evantaiul din mîna lui Jim. Venise un australian mai În vîrstă ca să discute cu Basie despre război. — Du-te și ajut-o pe doamna Blackburn. Și ține minte să te Înclini În fața sergentului Uchida. — Întotdeauna mă Înclin, Basie. Jim se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de aceea el se mișca în locul acela al tăcerii ca și cum l-ar fi cunoscut, ba chiar cu un freamăt în plus al picioarelor, ca un animal care își recunoaște grajdul. Dipăru în spatele zidului alb de cruci care se deschideau în evantai. Mașina pe care o găsisem în piațetă plecă ridicând un nor de praf. Am coborât și am urinat cu spatele la cimitir, ascuns de carul funerar, am lăsat o pată întunecată pe pământ. Funcționarul de la pompe funebre se întoarse însoțit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mei. Dar, altfel decât ele, mama stătea adesea minute în șir nemișcată la marginea unui răzor, se uita fix la el și pământul brun fărâmițat în bulgări se umplea de buchete, deschidea corole deasupra frunzelor cărnoase, desfășura petalele într-un evantai de culori care trebuiau să se asorteze, nuanțe de un maroruginiu treceau imperceptibil într-un roșu închis sau într-un galben saturat care forma un fundal perfect pentru o paletă de stânjenei care scoteau vârfuri de lance albastre - compunea buchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca profesionist cu ochiul ager și buzele strâns lipite, mereu În căutare de posibili interpreți sau producători, studiind trucurile scriitoricești ale dramaturgilor de succes și comparându-se cu alți nou-veniți În domeniu. O ocazie de mare interes fu premiera la Evantaiul doamnei Windermere, de Oscar Wilde, la Teatrul St James. Lui Henry nu-i plăcea prea mult Wilde, nici ca om, nici ca scriitor. Cu zece ani În urmă, când una dintre vizitele sale În America coincisese cu unul dintre marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În scrierile sale, Îi confirma de fiecare dată Înțelepciunea deciziei luate. Societatea londoneză mustea de zvonuri despre felul În care Își neglija soția, În favoarea unor personaje masculine dubioase. Dar nu Încăpea Îndoială că omul era inteligent, după cum o demonstra și Evantaiul doamnei Windermere. Subiectul nu avea nici substanță și nici credibilitate destulă pentru a merita vreo clipă de atenție serioasă, dar totul era pus cu atât de mult spirit, cu o asemenea abundență de mots amuzante, care se Întretăiau În crucișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răscumpărat prin dragoste, numai pentru a descoperi că prejudecățile din societate și contradicțiile din firea Însăși a femeii Îi subminau toate bunele intenții, Împingând-o În cele din urmă, la sinucidere. Venită la atât de scurtă vreme după succesul cu Evantaiul doamnei Windermere, Doamna Tanqueray Întări reputația lui Alexander ca actor și director de trupă. Parcă tot ce atingea se preschimba În aur - și ce n-ar fi putut face pentru piesele lui Henry, În special cea la care lucrase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu cinci coarde: pelteaua Îmi va fi tulbure și fadă. Chiar dacă ați Încerca pe trupul meu cele mai rafinate instrumente de tortură din tezaurul acestui palat versabil, eu tot voi mai desfășura Încă o dată În fața Îmbelșugatei memorii a domniei voastre evantaiul amănuntelor și tainelor cultului Zeiței numite a Teribilei Deșteptări. Mă gândesc, așa cum sunteți gata să-mi spuneți chiar domnia voastră, la secta magică a taoismului care Își recrutează adepții din tagma cerșetorilor și dragomanilor și pe care doar un sinolog de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a făcut să-ntorc privirea vizuală, gata ieram să scap o crochetă dă spanac care cât ai da dân gene a Întrecut-o niște mațe dă la bosu grătăroiu, ca să nu mai vorbesc că anume colțunași piticuți rencălziți și desfăcuți evantai au ocupatără hotărât bolta cerească. P-ăștia i-a măturat o brânzică proaspătă dă vaci, care fața ei dă burete s-a pus pă tot ceru. Potolu a rămas țapăn ca o bască peste lume, iar io am tras nădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din rându zero am rămas ca sanviciu cu salam Între ififliii care să lupta pentru vedere panoramică, iar bietu chimicoi sta Încunjurat care, tre să știi, se inerva. Tonă, atent la pericoluri, a dat napoi și toți ne-am făcutără evantai, lăsând dăschis locu cât juma dă cerc, da fără orificiu dă ieșire, pencă gagiii stătea dă la un zid la altu. Toți mugeam ca pavilionu cu urși și ne scrâșneam dân dinți, da lu camionagiu, care nu-i scapă nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]