5,183 matches
-
a lungul și de-a latul timpului, care s-au ocupat, probabil, cu același lucru: corectarea istoriei În diverse momente ale evoluției sale. „Corectarea” este un eufemism pentru mai potrivitele: intervenție brutală și voluntaristă, asasinat, terorism, criminalitate de orice natură... Exageram intenționat, așteptând să fiu contrazis. Mai bine zis, sperând să se Întâmple așa. Gândul că s-ar putea, totuși, să nu mă-nșel foarte tare Îmi dădea fiori. Încercam să mă liniștesc cu nădejdea că e o măsură În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oricăror urme de agresiune. Chirurgia estetică nu era Însă, după cum am constatat cu neplăcere, punctul forte al medicinei practicate În subterană. Ce să-i faci, uneori, până și savanții cei mai redutabili au limitele lor. 19 A urmat, firește, interogatoriul. Exagerez, a fost o discuție calmă și civilizată. Poate și pentru că la ea a participat, În afară de cel la care mă așteptam - despre amicul Zoran vorbesc -, și doctorul Wagner. De fapt, el a condus dialogul, Zoran mai mult a dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vii care respiră, mănâncă, iubesc, plâng, nasc copii, visează, gândesc, speră și cred În dreptul lor la viață, chiar dacă În timpul ăsta se Îndeletnicesc cu uciderea aproapelui. Sunt patetic, recunosc, mi-a mai spus-o și Roger Howard acum câteva zile. Poate exagerez pe undeva, nu e exclus să dramatizez fără motiv și fără rost sau să bat câmpii, pur și simplu. Asta e. N-aș putea Însă, orice s-ar Întâmpla, să asist pasiv cum niște scelerați pun la cale cine știe ce grozăvii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Parcă se temea că vorbele lui, oricât de puține, ar fi putut diminua, cu zgomotul lor inutil, gravitatea sumbră a situației ori ar fi făcut să explodeze Învelișul casant al speranței care menținea Încă lucrurile Într-un balans fragil. - Nu exagerați cumva? am Întrebat. Îmi e greu să mă pronunț cât de fezabilă este, la modul practic, ideea domnului Redford, dar, În principiu, nu mi se pare că ar avea În ea ceva reprobabil. Dacă Pământul poate ieși din starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
faci dacă te afli față-n față cu cineva care te țintește cu un pistol și ai și tu unul În mână? Apeși pe trăgaci sau te lansezi Într-o perorație despre iubirea pentru aproapele tău? a continuat fizicianul excedat. - Exagerezi... - Ba nu exagerez deloc. Poate simplific grosier, dar, pe fond, chestiunea În acești termeni se pune. Gândește ca un istoric, nu ca bunul samaritean din parabola biblică. - Aș vrea s-o pot face. Mi-e Însă foarte greu să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
afli față-n față cu cineva care te țintește cu un pistol și ai și tu unul În mână? Apeși pe trăgaci sau te lansezi Într-o perorație despre iubirea pentru aproapele tău? a continuat fizicianul excedat. - Exagerezi... - Ba nu exagerez deloc. Poate simplific grosier, dar, pe fond, chestiunea În acești termeni se pune. Gândește ca un istoric, nu ca bunul samaritean din parabola biblică. - Aș vrea s-o pot face. Mi-e Însă foarte greu să văd atât de tranșant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
încep să-l neglijeze, înlocuindu-l cu gândirea. — O viață întreagă nu i-am dat pace propriului meu cap, luminăția-ta. „Gândește, îi spuneam, nu dormi, că mâine-poimâine vine o gândire mai tare și-ai zburat.” Gândeam, luminăția-ta, nu exagerez, zi și noapte, fără pauze. Nici să notez ce-am gândit n-aveam vreme. — Se mai ridică aici o problemă - spuse viziriul. O gândire neîntreruptă încinge capul și apar greșeli. Țin minte că acum vreo patruzeci de ani eram copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în culcușul său zdrențuit de sub scara ce ducea la catul întâi al stabilimentului signorei Maxima, bătrânul Toto, făcut covrig, cu mațele chiorăindu-i de foame, visa că era senator roman. în adâncurile sufletului său, Toto știa că ar fi fost exagerat să se viseze printre senatorii de frunte ai Romei, așa că se făcea că era printre senatorii de mâna a doua, care picoteau la ședințe și se trezeau la ospețe, cărora un porc umplut cu mirodenii, bine fript și înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
refuză să-i primească în rai pe cei ce păcătuiesc luându-și viața, la fel îi respinge pe cei care mor dintr-o ambiție fără rost, ceea ce, după părerea mea, nu e decât o altă formă de sinucidere. — Să nu exagerăm luând drept păcat o simplă distracție. — Nu e vorba de nici o exagerare, insistă ea cu calm. Dacă noi n-am fi construit acest puț, mai mult ca sigur că ați fi murit de sete în mijlocul pustiului. Dacă dumneavoastră n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fapt falsificator de imagine, deoarece adevărata noastră misiune constă în a distorsiona realitatea, ca și cum ar fi vorba de o caricatură făcută pe dos. — Și ce înseamnă asta? Că în timp ce un caricaturist scoate în evidență defectele, minimalizând calitățile, responsabilul de imagine exagerează calitățile și ascunde defectele, având însă foarte multă grijă să nu depășească acea linie fragilă care-ar putea-o transforma pe clienta sa într-o altă caricatură. — Așa, ca o dantelărie foarte fină? — Exact. Și asta va trebui să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dar colorat și strălucitor, de aceea este privit în fiecare an de milioane de telespectatori, cărora nici măcar nu le trece prin cap că astfel lasă să iasă la iveală micul fascist pe care îl avem toți în noi. Presupun că exagerezi, replică Nené Dupré cu un ușor zâmbet amar. Dar, după atâția ani la datorie, trebuie să recunosc că există un strop de adevăr în tot ce spui... Își făcu vânt cu șapca de căpitan de navă, murdară și decolorată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în pericol. Aparatul de fotografiat, pozele și actele le port cu mine tot timpul. Pilotul răsuflă zgomotos, arătându-și astfel neliniștea - sau mai bine zis proasta dispoziție. — Poate că ești sau poate că nu ești în pericol! - răspunse. Poate că exagerez, dar e mai bine să nu riști. Mă gândeam să mă duc să-l văd pe tuareg, dar cred că cel mai bine ar fi să te scot de aici... - Arătă spre avion: Du-te până acolo, amestecă-te printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de suferința fizică. Altfel, parcă aș fi curioasă să știu cum se iese din viață, de vreme ce nu-mi amintesc cum se intră. Dacă În anumite Împrejurări vi s-a Întâmplat să vă doriți moartea, ea neproducîndu-se, găsiți că ați fost exagerat atunci, priviți cu alți ochi acele Împrejurări? Disperarea În momentele fără ieșire mi se pare justificată și după ce le-am depășit. Îmi spun doar că am avut o șansă. Am senzația unei Învieri. Nimic nu este mai minunat decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să moară, înainte să fi povestit ceva bun. Apoi copiii n-au decât să se dumirească singuri. Să aibă experiențe de capul lor. Nu-i bai. Așa cum te văd, comoara mea, sigur a avut șapte amanți. Și nici n-am exagerat cu asta. Poți să ai încredere în mine. Rujul îi însângera colțurile buzelor. Cum stătea în colivia ei, în dosul sticlei, nu mi-era teamă de ea. Îmi trezea doar milă. — Bine, atunci imaginează-ți că eu sunt mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
n-o să ne-o trimită niciodată. — Singurul lucru important din tot ce mi-ai povestit despre acest Baár și probabil din ce-mi vor povesti și alții despre el e tocmai această exagerare, nimic mai mult. — Da, l-am cam exagerat. Nu-i așa că toate indiciile arată cât sunt de îndrăgostit de Baár Andor? Așa și este. Dar bănuiala mea e că această dragoste se va împlini în dumneata. Noi îi cunoaștem cu exactitate limitele și știm cât de mult a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
făcut pentru locul ăla! Era o dărăpănătură când ne-am mutat noi. — Iar acum lucrurile stau cu totul altfel, am spus-o eu pe un ton sarcastic. M-a trecut un fior. O disprețuiam pe Mo. Liz și Judy erau exagerat de serioase, prinse în propriile intrigi și se complăceau în vorbărie cu tentă psihologică, dar nici una nu mirosea a parfum de paciuli și nici nu zornăiau întruna, acompaniate de clinchetul clopoțeilor cusuți de hainele lor. Mo le avea pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să scot la iveală ceva ce necesită ani pentru a fi descoperit; m-a învățat să găsesc inspirația privind înăuntrul meu. Atunci am simțit că dacă nu ar fi fost ea profesoara mea aș fi luat-o razna și chiar dacă exagerez puțin când zic asta, e adevărat totuși că fără ea cred că nu mi-aș fi găsit niciodată propriul stil. Și totuși, am pierdut intenționat contactul cu ea imediat după ce am terminat Colegiul de Arte. Am făcut-o de bunăvoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bordel sau budoar, care implică mochete luxoase, pereți roșii și scaune aurite. Pe pereți erau atârnate câteva picturi, plasate cu grijă și scoase în evidență de lumini. Am rămas puțin afară să studiez efectul; impresionant. Speram doar să nu fi exagerat cu parfumul. M-am oprit pentru câteva momente în Fenwick ca să îi dau voie unei vânzătoare, acoperită de o coajă de machiaj ca o gheișă, să mă stropească un pic cu Montana și acum parcă îi vedeam aura albastru-închis în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pomeții ei ridicați. Părea o risipă să refuz o asemenea oportunitate rară; cât de des se oferă o blondă frumoasă să-mi cumpere ceva de băut? Atunci am văzut-o pe Claire pe fereastră și i-am făcut cu mâna, exagerând ușor, ca să mă vadă blonda și să-și dea seama că nu băteam câmpii când spuneam că aștept pe cineva. Claire a deschis ușa, părând îmbufnată, ca și când ar fi trebuit să i-o deschid. — Vrei să bei ceva? A dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la un loc. Tom mi-a sesizat prezența și mi-a făcut voios cu mâna, deja afumat pe jumătate. Sam, frumoasa mea! Ce mai faci, fetiță? Sigur, ești o viziune a frumuseții în seara asta. Probabil își dă seama că exagerează cu accentul, dar oricum e la fel de enervant. —Bine, Tom, am spus, dacă ai sărutat vreodată Blarney Stone 1, sigur n-ai făcut-o cu gura ta. S-a întâmplat ca vorbele mele să se suprapună unui moment de liniște trecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
privire și și-a trosnit degetele, pe care le îngropase până atunci în palme. Oh, a fost un dezastru, serios. Vocea îi revenise la normal. —în momentul în care am început să vorbim despre asta mi-am dat seama că exagerasem. Nu era genul care să facă așa ceva. Vreau să zic că era mai degrabă genul de persoană care să stea deoparte, nu se implica, nu? A fost o furtună într-un pahar cu apă. Dar eu eram supărată din cauza slujbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lui Lee aia, a intervenit Claire cu vehemență. Mă bucur că e moartă. —Taci din gură Claire. —Ba uite că nu tac. Claire l-a săgetat cu o privire furioasă. —E adevărat, nu? Credeai că ne aranjează pe amândoi. —Claire exagerează, a spus Paul fără tragere de inimă. Doar că anul ăsta Lee făcuse parte din comitet. Știam că nu îi place Tosca, a spus Claire. Ura șobolanii. Și după ce mi-a făcut mie... Nu ți-a făcut nimic, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în mine. Nat s-a tolănit pe canapea, părând îmbufnat. —Confortabil? l-am întrebat. Nu, e aici un arc care îmi intră în fund. —Tre’ să te așezi cumva în jurul lui. — Ar însemna să îmi tai picioarele de la genunchi. Nu exagera. Nu vrei o bere? Nu a răspuns. Monstrul cu ochi verzi era încă ros de invidie. Nu aveam ce să-i fac; dacă îi dădeam impresia că are vreun drept să mă interogheze, nu s-ar mai opri niciodată. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ce s-a mai întâmplat, Walter? S-a uitat nedumerit la mine. Credeam că știi deja toate astea, a spus. De la ea. Lee Jackson. A, știu, stai liniștit. Dar vreau să știu exact ce știi tu, și dacă încerci să exagerezi sau dacă încerci să inventezi o să-mi dau seama. Asta i-a dat curaj. Era fericit să spună cât de multă încredere avea Catherine în el. — Au avut o ceartă cruntă, ea și domnul Hammond, a spus el tare, prinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în încercarea de a nu fi orbit de nisip. Trecură așa multe zile, lucru care se înțelegea din faptul că se făcea foarte repede ba noapte, ba zi, deși regizorul, pe nume John Johnatan Johnson, de mult uitat de altfel, exagerase atât de mult, încât aveai senzația că trec mii de ani. Totul era exagerat. Această nebunie se opri brusc într-o zi extrem de însorită, când vântul încetă. Personajul se uită mirat în jur, cu ochii mijiți, apoi se culcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]