2,597 matches
-
Pangrate, Teja și alți câțiva studenți și muncitori (cu toții aveau să fie martori în proces). Crispați, Livinschi și Mărtinuș le-au spus că vor fi anchetați cu privire la ceea ce s-a întâmplat la Gherla și că trebuie să spună adevărul, fără exagerări, fiindcă Securitatea știe tot, însă primul a încercat să îl sensibilizeze, amintindu-i că l-a cruțat în torturi. Înainte de procesul din toamna lui 1954 a fost dus la Văcărești, unde s-a încercat influențarea sa. Maxim a refuzat să
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
revenirea sufletească. D.B. a inventat că în libertate făcea sex în fiecare seară cu nevasta lui și că înainte de asta „îi trăgeam o limbă. Ca să nu-mi fie scârbă îi puneam înghețată pe clitoris. ș...ț Puneam și puțină frișcă”. Exagerări bolnăvicioase de acest gen au fost extrem de multe, spre amuzamentul agresorilor, care găseau o plăcere perversă în a forța deținuții să inventeze absurdități înjositoare. Efectul, în acest caz, a fost că toată camera a izbucnit în râs, iar Țurcanu a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în realizarea „omului nou”. Rezultatele acțiunii au fost doar în parte cele scontate, întrucât, deși s-au obținut multe informații de la cei torturați, abia un infim procent a fost corect și util organelor de represiune, intoxicările și fabulările predominând din cauza exagerărilor comise de agresori, care cereau materiale cu orice preț. În ceea ce privește distrugerea fizică și psihică a deținuților, putem observa că ea era urmărită pe mai multe planuri. În primul rând, erau mutilați fizic, victimele fiind bătute până nu mai puteau fi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de sus, rama laterală și rama de la picior. Dimensiunile ramelor albe trebuie să fie direct proporționale cu formatul paginii și cu formatul textului, alcătuind Împreună un ansamblu unitar, perfect echilibrat. În practica editorială (dar și În lucrările studenților), există câteva exagerări: unele au text puțin și măresc ramele albe. Alteori, pentru a face economie de hârtie, se micșorează la limită ramele, ambele practici dând cărții un aspect inestetic (În al doilea caz, lectura paginii este obositoare). Se pune problema dacă aceste
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
care o produce reprimarea afectului, gândului sau pulsiunii, ceea ce presupune imposibilitatea lor de a se manifesta. 4) Compensația (P.): încercare inconștientă de a găsi substitute pentru pierderile sau inadecvările reale sau imaginare. Punerea în mișcare a acestui mecanism implică o exagerare a aspectelor pozitive ale persoanei. 5) Complezența (sau complianța) (V.): utilizarea supunerii pasive în vederea evitării conflictelor și a factorilor de stres. 6) Condensarea (B.): mecanism legat de procesul primar. Caracteristică gândirii inconștiente, condensarea se regăsește în vise, acte ratate, jocuri
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
două componente ale refuzului, aceste personaje devin ne-slabe și își asumă astfel calități cum ar fi forța fizică și morală, depășind posibilitățile muritorilor de rând. Uneori, utilizatorii negării și transformării în contrariu sunt considerați niște persoane cu tendințe spre exagerare sau de-a dreptul niște mincinoși. Trebuie totuși precizat că, în măsura în care exagerarea este o parte a negării realității, ea nu se află sub controlul conștient al subiectului. Persoana care exagerează în mod defensiv crede deci în aceste distorsiuni ale realității
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
astfel calități cum ar fi forța fizică și morală, depășind posibilitățile muritorilor de rând. Uneori, utilizatorii negării și transformării în contrariu sunt considerați niște persoane cu tendințe spre exagerare sau de-a dreptul niște mincinoși. Trebuie totuși precizat că, în măsura în care exagerarea este o parte a negării realității, ea nu se află sub controlul conștient al subiectului. Persoana care exagerează în mod defensiv crede deci în aceste distorsiuni ale realității, ca și când ar fi adevărate. Să nu procedeze astfel ar fi prea dureros
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
joc pot avea funcții diferite de cea inițială. Notăm aici și apariția precoce a procesului prin care copilul poate impune o interpretare personală a realității. 3) În cursul adolescenței se pot manifesta mai multe forme de refuz: reveria (visul diurn), exagerarea caracteristicilor pozitive ale unei persoane și minimalizarea defectelor sale, elaborarea unui „roman familial”. Reveria îi permite subiectului să substituie realității niște alternative mai plăcute. Grație fanteziilor legate de această reverie, imposibilul devine posibil, eșecul devine reușită, slăbiciunea devine forță. Visătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
subiectului să substituie realității niște alternative mai plăcute. Grație fanteziilor legate de această reverie, imposibilul devine posibil, eșecul devine reușită, slăbiciunea devine forță. Visătorul recunoaște totuși caracterul ireal al fanteziei sale și faptul că este vorba doar de o reverie. Exagerarea caracteristicilor pozitive și faptul de a minimaliza defectele unei persoane sunt legate, în adolescență, de cultul eroului și permit realizarea unei concordanțe între mitul obiectului idealizat și experiența obiectului așa cum este el în realitate. Atunci când adolescentul sau copilul își imaginează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
refulate și menținute active de tendințele inverse. Împărtășind acest punct de vedere, A. Freud consideră că nu bunătatea, ci „răutatea inimii” se află la originea altruismului (Sandler, 1985/1989). Să mai amintim că o formație reacțională poate fi recunoscută după exagerarea trăsăturii reacționale și prin faptul că pulsiunile inhibate (răutatea, în cazul altruismului) irump din când în când fie direct, fie sub masca unui interes particular pentru tendința refulată. Iată care sunt principalele caracteristici ale altruismului ce o animă pe acea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
când în când fie direct, fie sub masca unui interes particular pentru tendința refulată. Iată care sunt principalele caracteristici ale altruismului ce o animă pe acea pacientă a Annei Freud al cărei caz este raportat de Sandler (1985/1989). Unei exagerări caricaturale a reprimării cruzimii i se asociază interesul pe care-l suscită la această pacientă agresivitatea refulată. În timp ce, pe de o parte, ea împinge refuzul de a face vreun rău cuiva până acolo încât nu numai că devine vegetariană, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
caracter este datorată acestui mecanism de apărare (la fel cum nu orice uitare este datorată refulării) și să reliefăm cele trei particularități care ne permit să distingem trăsăturile de caracter spontane de trăsăturile reacționale. Mai întâi de toate vom cita exagerarea și rigiditatea trăsăturii de caracter, care conduc la un „fel de a fi stereotip” (Mucchielli, 1981). Trăsăturile de caracter non-reacționale nu prezintă vreo accentuare morbidă, ci rămân flexibile. A accepta să renunți la spălat pe timpul unei drumeții lipsite de confort
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care „s-ar trăi, în funcție de agresivitatea resimțită, sentimente de culpabilitate, incitând la a da sau la a primi reparații morale, în ritmul fiecăruia dintre partenerii aflați în interacțiune”. Cu următorul caz, prezentat de Lamagnère (1994), intrăm în patologia pură. O exagerare caricaturală a nevoii de curățenie - ca reacție, după teoria freudiană, la gustul pentru mizerie din perioada anală - lasă să se întrevadă ceea ce în prezent numim o tulburare obsesională compulsivă. Pentru pacient, „faptul de a merge la toaletă constituie problema cea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Mă mulțumeam cu această idee și îmi savuram libertatea, această șansă de a fi eu și numai eu, fără să am de dat socoteală, sentimental sau altcumva, nimănui. Teribil...”. De asemenea, putem raționaliza o formațiune reacțională, care nu este decât exagerarea unor trăsături de caracter normale: astfel, o curățenie excesivă va fi justificată prin grija pentru igienă, o avariție sordidă prin prudența necesară unei bune gestionări a banilor, o minuțiozitate exagerată prin conștiința profesională. Freud (1909b/1979) semnalează faptul că bolnavul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care o conferă sublimării, Freud insistă asupra faptului că marea majoritate a oamenilor au nevoie de o „anumită doză de satisfacție sexuală” și că o frustrare în acest sens antrenează riscul unei îmbolnăviri. El își exprimă chiar îngrijorarea în legătură cu eventuala exagerare a acestei sublimări, care ar însemna o amenințare pentru viitorul rasei umane (1908b/1985), comparabilă cu povestea acelor țărani care, învățându-și calul să mănânce din ce în ce mai puțin, au reușit să-l omoare! (1910/1991). Acest avertisment la adresa societății este întărit
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și fraților lor, îndeosebi la țară. El a pus acest eșec al B.P.D. în primul rând pe seama „foarte slabei activități a P.C.R. în rândurile femeilor”, recunoscând indirect că „marile realizări ale F.D.F.R.” despre care relatau pe larg publicațiile oficialităților erau exagerări lipsite de fundament 3. Alegerea a optsprezece femei, candidate pe listele electorale ale B.P.D., a fost prezentată opiniei publice ca fiind cea mai importantă realizare a mișcării de femei din România. Se eluda faptul că parlamentul rezultat din alegerile falsificate
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
din țară. Cu toate aceste filiale suntem în continuă corespondență pentru îndrumări și lămuriri. Le vizităm de asemenea și le invităm la întrunirile și congresele noastre anuale. În propaganda noastră am lucrat cu tact, cu discreție. Ne-am ferit de exagerări, de ședințe zgomotoase, de gesturi necugetate, de provocări. Am căutat să convingem prin seriozitate și demnitate, prin muncă și perseverență. Am invocat necesitatea de a trăi și dorința de a contribui cu mentalitatea noastră specifică la o organizare mai dreaptă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
transformă în instrumentar creator de epos comic. Îndeosebi în a doua variantă a Țiganiadei, comentariile, ce însoțesc textul în note atribuite cititorilor școliți sau inocenți sub raportul informației anterioare, formează un fel de „operă paralelă” la scrierea propriu-zisă, amplificând, prin exagerări bine dirijate, comicul sursei la care se referă și asigurând întregului un reconfortant spirit ludic. Comentariul socio-politic implicit se alătură valorii artistice conferite ironiei și satirei. Umorul și șarja parodică sunt mijloace, nu scopuri pentru autor; dincolo de învelișul declarat vesel
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
ușoare, scurte și infailibil victorioase. Timoraților, celor cărora le este frică de intensitatea vieții, raportul lui G.M. Malenkov le spune limpede: «...tipic este... ceea ce exprimă modul cel mai plin și mai expresiv, esența forței sociale respective». Și continuă vorbind despre «exagerarea conștientă» și «reliefarea figurii» care sunt moduri de a sluji artistic prezentarea tipicului, metode de care s-au slujit Rembrandt și Shakespeare, Balzac și Gogol, Tolstoi și Gorki. M-am bucurat nespus citind raportul tov. Malenkov (...). Așa, în lumină, continuăm
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
imaginilor artistice, artiștii, literații, oamenii de artă de la noi trebuie să țină minte totdeauna că tipic nu este numai ceea ce se întâlnește cel mai des, ci ceea ce exprimă în modul cel mai plin și mai expresiv esența forței sociale respective (...). Exagerarea conștientă, reliefarea figurii nu exclude tipicul ci îl scoate în evidență și îl subliniază într-un mod mai deplin. Tipicul reprezintă principala sferă de manifestare a spiritului de partid în arta realistă». Cum poate un scriitor să ajungă a creea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de o anumită clasă sau categorie socială (...). Transformările sociale produc simple mutații, ele revoluționează pur și simplu conștiința oamenilor. Chiar în epoca construirii socialismului și comunismului, caracterele oamenilor simpli nu pot fi comparate în mod static (...). Înțelegerea a ceea ce înseamnă exagerarea conștientă, reliefarea figurii, are o deosebită importanță pentru reflectarea tipicului în literatură. Academicianul G. Călinescu înțelege prin exegerarea conștientă în primul rând îngroșarea la un personaj a unei trăsături fiziologice sau sufletești de amănunt, accidentale (...). După acad. G. Călinescu, Caragiale
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fiziologice sau sufletești de amănunt, accidentale (...). După acad. G. Călinescu, Caragiale, îngroșând pe alocuri la Cațavencu unele accidente (sentimentalism, galanterie, o anumită probitate în necinste) a dat personajului un «nescio quid personal», indefinit, fugind astfel de media statistică. A reduce exagerarea personajului la un «nescio quid personal» particular, înseamnă tocmai a pierde din vedere reflectarea esenței forței sociale respective, a aluneca în observație statistică. Caragiale a îngroșat personajul lui Cațavencu nu prin sentimentalism sau probități în necinste ci prin caricaturizarea unor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au știut să întruchipeze trăsăturile tipice ale caracterelor determinate de o anumită clasă» (...). Mult mai substanțială, atât teoretic cât și aplicativ, este intervenția lui Ovid S. Crohmălniceanu 21: «O înțelegere justă a problemelor tipicului nu e posibilă fără lămurirea rolului exagerării conștiente în arta realistă. Precizând că «în concepția marxist-leninistă, tipicul nu înseamnă nicidecum o medie statistică, ci corespunde esenței fenomenului social-istoric dat», tovarășul Malencov arată că «exagerarea conștientă, reliefarea figurii, nu exclude tipicul, ci îl scoate în evidență și îl
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
21: «O înțelegere justă a problemelor tipicului nu e posibilă fără lămurirea rolului exagerării conștiente în arta realistă. Precizând că «în concepția marxist-leninistă, tipicul nu înseamnă nicidecum o medie statistică, ci corespunde esenței fenomenului social-istoric dat», tovarășul Malencov arată că «exagerarea conștientă, reliefarea figurii, nu exclude tipicul, ci îl scoate în evidență și îl subliniază într-un mod mai deplin»(...). De aceea Gorki spunea că nu se mănâncă găina cu pene cu tot și că pentru a scoate la iveală tipicul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noastre. În literatură el trebuie să fie înfățișat și mai tare și mai strălucitor: aceasta nu este numai o cerință a vieții, dar și a realismului socialist, care trebuie să gândească ipotetic, iar ipoteza - invenția - este soră bună cu hiperbola „exagerarea”». Necesitatea exagerării conștiente, a reliefării figurii în vederea sublinierii tipicului, decurge pentru artistul realist din însăși concepția sa asupra raporturilor dintre artă și realitate. Reliefând, îngroșând, el urmărește tocmai reflectarea profundă a vieții (...). Lucrări literare ca Ogoare noi de Aurel Mihale
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]