268,482 matches
-
trebuie să mire astfel de diagnostice ca unul de după ședința de cenaclu "Sburătorul" din 16 decembrie 1934: "Animație - în total mediocru". Cît despre romanele sale, ele, în ciuda opiniei lui, au fost, în general, rău primite de critica literară care conta, excepție făcînd articolele ciracilor tineri din cenaclu, cu totul favorabile. E drept, Șerban Cioculescu, în cronica sa din Adevărul din 22 decembrie 1934 a conchis, după o rezumare a materialului documentar, că "cu Mite de E. Lovinescu a depus încă o
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
cele două sectoare, inegale, ale creației acestor autori "călare pe două epoci". Dar să ne fie clar un lucru: în perspectiva evoluției conștiinței literare, a "mutației valorilor estetice", nici o apreciere nu e bătută în cuie. Scriitorii de frunte nu fac excepție, ba chiar sînt cei mai vizați de astfel de primeniri. Ne putem aștepta la puncte de vedere șocant-înnoitoare, care să mute centrul de greutate al operelor, să le refacă energic trăsăturile, împingînd în umbră unele din părțile lor prețuite pînă
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
menită a spăla rușinea bardului politizat, aflat la remorca propagandei totalitare, așa cum s-a întrupat în numeroase, din nefericire, cazuri, de la Mihai Beniuc la Adrian Păunescu. Întrebarea care se pune (și-o pune poeta însăși) e dacă această reputație de excepție ar putea fi sinonimă cu o supremă satisfacție, cu "fericirea". În cazul în care marele public ar fi predispus la un răspuns afirmativ, Ana Blandiana se mărturisește, împotriva aparențelor, apăsată de un renume în țesătura căruia se profilează doar părelnic
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
am și scris despre asta): localnicii nu au obligația "să adopte" ce li se spune, ar trebui, pur și simplu, să asculte, să adapteze, să ciupească acele lucruri pe care bunul lor simț le sugerează. Da, așa cum spui, există și excepții, oameni "plecați" care se insinuează în chip abil în modurile de gândire ale celor "rămași". Numai că, după mine, asta nu înseamnă mare lucru: avantajul celui desprins e tocmai unghiul său de vedere, parțial sau complet diferit de al "celuilalt
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
fata - foanfă; pretendentul papă-lapte - dar este pus în relație cu ceilalți doi. Acest trio este luat în considerare și stimulat să reacționeze în toate situațiile. Orice întîlnire între cei doi tineri pare o probă dintr-un basm. Cu o singură excepție: nu există "învins" și "învingător", amîndoi sînt "învinși" sau amîndoi sînt "învingători", depinde de optimismul sau pesimismul celui care privește și judecă. Claudiu Goga a reușit să-i facă pe cei doi protagoniști tineri să înțeleagă cum se joacă în
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
locale. Prin atare mize inefabile și răgazul riscant al răstimpului contemplației, în cadre adesea fixe, urmărind triunghiul sui-generis în peisajele sublime sau ordinare ale Nordului hibernal, La veuve de Saint-Pierre cultivă un suspense pare-se demult uitat de cinemaul contemporan. Excepție fac cineaștii din Extremul Orient sau Orientul Mijlociu, care au redescoperit acest tip de discurs aparent atemporal. Ei îl exploatează cu succes, începînd cu filmele unei Jane Campion (Pianul, printre ele) și continuînd cu peliculele mult mai frecvent premiate decît cele
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
despre care unii cunoscători ai genului afirmă aici că ar fi primul "Diplomatenkrimi" în spațiul de limbă germană. Nu am verificat exactitatea acestei afirmații pe care o iau drept adevărată dintr-un motiv mai degrabă personal decît obiectiv: cu minime excepții, romanele polițiste nu fac parte din lista lecturilor mele preferate. Romanul lui Thomas Prinz intitulat Ankunft im Bukarest (Sosirea la București) constituie o astfel de excepție. Motivul este evident: cum aș fi putut rezista tentației de a citi această a
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
o iau drept adevărată dintr-un motiv mai degrabă personal decît obiectiv: cu minime excepții, romanele polițiste nu fac parte din lista lecturilor mele preferate. Romanul lui Thomas Prinz intitulat Ankunft im Bukarest (Sosirea la București) constituie o astfel de excepție. Motivul este evident: cum aș fi putut rezista tentației de a citi această a doua carte a autorului german, diplomat de profesie, devreme ce pentru oricare cititor german originar din România și mai ales, cunoscător al realităților românești, titlul sună
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
-ăi mai incertă, dar una dintre ipotezele etimologice merge în aceeași direcție. E interesant că -ui a fost încadrat de E. Petrovici în categoria sufixelor specializate în adaptarea verbelor străine - slave, maghiare, mai puțin germane și romanice (acestea, cu puține excepții, precum a undui, nu s-au impus). Oricum, despre respectivele sufixe specialiștii au afirmat în genere că au devenit în prezent neproductive. Adaptarea actuală a unor verbe neologice infirmă ideea neproductivității (judecată adesea doar la nivelul limbii standard, fără a
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
că nu doar intelectualilor, dar nici politicienilor nu le trece prin cap să-l atace pe Vadim! Și nu pentru că ar fi conduși de o identică ideologie (această afirmație a contradictoriului intelectual budapestan e o pură prostie!) Ci pentru că, fără excepție, de la liberali și țărăniști la pediști și pedeseriști, sunt prea prinși în mucozitățile propriei meschinării pentru a vedea și a le păsa de ce se întâmplă cu adevărat în România. Pe acest fundal, Vadim și Funar sunt singurii politicieni români consecvenți
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
că-i copilul cel mai mic. Pentru mine, înainte, scara era inversată și suprem era esteticul. Asta cred că e încă valabil pentru mai toți scriitorii români, esteticul scuză tot. De unde cred că lipsa de profunzime a literaturii noastre, cu excepțiile de rigoare, desigur. La judecata de apoi a istoriei mergem cu opera". Eu cred că la judecata de apoi a istoriei nu mergem cu opera, mergem cu viața pe care am trăit-o. Nu cred că de dragul operei îți poți
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
fi periculos, și mustrări de cuget publice. Pînă atunci este o complacere generală și o conivență cu un trecut neclarificat încă. Care este mecanismul care creează acest tip de reacție, generală, iată? Să fie Franț Țandără, torționarul care a mărturisit, excepția de la regulă? Și dacă da, să însemne că trebuie să purtăm în spate acest lest de indivizi care se simt absolviți de toate grozăviile pe care le-au comis, noi, societatea care vrea să devină normală? N-am nici un dubiu
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
să însemne că trebuie să purtăm în spate acest lest de indivizi care se simt absolviți de toate grozăviile pe care le-au comis, noi, societatea care vrea să devină normală? N-am nici un dubiu că Franț Țandără este o excepție, și n-aș zice "Slavă Domnului că este așa", că ar fi bine pentru societatea noastră să fie și alții. Ne putem pune întrebarea de ce este el o excepție. Ce l-a determinat pe el, ce mobiluri ascunse are? Este
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
devină normală? N-am nici un dubiu că Franț Țandără este o excepție, și n-aș zice "Slavă Domnului că este așa", că ar fi bine pentru societatea noastră să fie și alții. Ne putem pune întrebarea de ce este el o excepție. Ce l-a determinat pe el, ce mobiluri ascunse are? Este un nevrotic, are o nevoie inepuizabilă de-a fi compătimit și ăsta este mecanismul care-l împinge pe el la mărturisire continuă? Nu cred că trebuie să ne punem
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
a trecutului pentru a servi unor interese prezente este un act imposibil de justificat în plan moral și intelectual. Timp de aproape jumătate de secol cât a durat stăpânirea bolșevică directă la noi trecutul a fost mistificat în totalitate, fără excepție, căci până și paleoliticul a fost supus pervertirii. Personal fac parte din generația când în școli autoritățile au încercat să impună ideea că românii suntem un popor slav - persistența până în ziua de azi a acestei concepții s-a văzut în timpul
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
trebui comparate cu cele din limbi în care aceeași zonă semantică este împărțită între două verbe (de exemplu, în franceză, mettre și poser; existența verbului românesc a așeza, care nu are același grad de generalitate și nu formează - cu minime excepții - locuțiuni, nu ajută la echilibrarea sistemului). Nu folosesc prea mult nici dicționarele de expresii: ele pot da o idee generală despre ponderea anumitor construcții, dar depind de deciziile luate de autorii lor asupra modului de înregistrare sau asupra graniței dintre
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
averi și-i convoacă la servicii neplătite pe enoriași. Mai știu că moralitatea preoțească n-a fost la noi niciodată un etalon - de unde și zicala "Fă ce zice popa, nu ce face popa!" Și mai știu că există și minunate excepții la acest tablou nu tocmai paradisiac. Dar ce te faci când la vârf, cocoțat acolo încă sub Ceaușescu, supraviețuind miraculos sub Iliescu, înflorind ca un boboc de orhidee sub Constantinescu, și încă viguros la a doua venire diavolicească a lui
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
chiar performanțe actoricești nu ies la iveală. Aș vorbi mai degrabă despre corectitudine față de această punere în scenă cu apariții (mai mult sau mai puțin) episodice. Nu există excese, fie în zona plusului, fie în aceea a minusului. Cu o excepție: finalul (al doilea), o lipitură ciudată la felul în care au mers lucrurile pînă acolo. Toată povestea oarecum ridicolă și prețioasă, cu agentul rus și cel prusac, mi se pare că poate lipsi cu desăvîrșire. * Trupa lui Gonța, Eminescu și
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
nu se poate mai exact, într-o comparație sugestivă: graba scriitorilor de a publica și de a dobîndi, în acest fel, faimă și privilegii, este asemuită cu nerăbdarea servitoarei de a-și oficializa legătura cu stăpînul. Evident, sînt menționate și excepțiile care confirmă regula, scriitori ca Mircea Ciobanu sau Ileana Mălăncioiu care au refuzat orice fel de compromis. " Producțiile"apărute în astfel de condiții, într-o literatură care nu ar putea fi bine înțeleasă în afara presiunilor contextuale, se situează, după opinia
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
credincioșilor lor sau chiar cruțarea unor cetăți întregi ca Roma sau Antiohia în împrejurări grele sau chiar dramatice. Alții au fost sfetnici ai împăraților, ca Sfântul Ambrozie, Sfântul Grigorie de Tours etc., cu rezultate cel mai adesea pozitive. Toți, fără excepție, au semănat dragostea și înțelegerea între oameni, au cultivat prietenia la toate nivelurile, au militat cu căldură pentru pace, mama tuturor bunurilor, împotriva războiului. Au luptat contra sclavagismului, pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, pentru dreptatea socială, pentru ajutorarea socială, pentru
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
întărirea acestor afirmații, eseistul îl invocă, drept autoritate supremă, pe un autor de romane polițiste, San Antonio, din care citează: " Poți să-mi spui ce vrei, dar un futai reușit, atunci când se petrece în dragoste, te înnobilează." (Nu este o excepție. Cu aceeași evlavie sunt reproduse în alte etape ale demonstrației și citate dintr-un autor de romane de spionaj, John Le Carré. Asocierea unor nume de acest fel cu Platon, Tolstoi, Balzac ș.a. creează o impresie de amatorism.) Un alt
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
ca și cum ai lăsa un prunc neajutorat pradă haitei de lupi (nu vreau, evident, să jignesc pe nici unul din editorii noștri de frunte, dar comparația își are skepsis-ul ei!) Ce întrevedeam atunci - și, regret s-o spun, am rămas printre puținii, excepție făcînd-o angajații înșiși, care-au protestat împotriva acestei ticăloșii drapată în prostie - s-a împlinit la milimetru astăzi. Domnul Ornea, excelent cunoscător nu doar al istoriei culturale românești, ci și al moravurilor noastre naționale, descrie felul stupefiant în care una
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
impresionează naturalețea cu care privește fenomenul acest observator extrem de intransigent în alte cazuri. Tema este foarte actuală și ascunde și o importantă problemă de mentalitate a intelectualului român. Dacă privim publicistica intelectuală de sfîrșit de mileniu, vom vedea că, fără excepție, bingo-ul este privit ca un blestem național; iată o delimitare a intelectualului extrem de simplistă. Dimpotrivă, Noica privea fenomenul cu multă indulgență, el nesimțind nevoia unei desprinderi drastice de masa bingomanilor. Acest lucru dovedește încă o dată că elita zilelor noastre suferă
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
Când în 1968 Nicolaus Harnoncourt lansase afirmații tranșante ca de exemplu "Capodoperele bachiene să fie cântate și auzite ca și cum nu ar mai fi fost niciodată executate... niciodată distorsionate" stârnise scandal. Dar de atunci, la mijlocul distanței dintre pozițiile extreme, muzicieni de excepție ca însuși Harnoncourt, Gustav Leonhardt, Rliot Gardiner, Sigiswald Kuijken, William Christie ș.a. au revelat un imens tezaur de muzici necunoscute, de sonorități inedite și un univers estetic seducător. Toată această mișcare de revival producându-se într-o epocă în care
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
crezi în om. * Într-un răstimp de peste douăzeci de ani, de cînd trăiesc în Amarul Tîrg, nici unul din sutele - ce zic? - din miile de vise ce mi le amintesc nu s-a desfășurat în locul cu pricina. Pare-se cu o excepție: un vis în care se făcea că mă găseam în parcul orașului, singurul colț mai acceptabil al acestuia. Spune oare ceva acest detaliu de viață (onirică)? * Delir geometric. * Privesc, prin geamul spitalului, învălmășirea norilor lăptoși care intră și ies, ceremonios
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]