1,082 matches
-
Ipsilant. GR. H. GRANDEA Gr. H. Grandea (1843-1897), care se credea nepot al lui Byron, a fost un scriitor foarte cunoscut o vreme. Apoi fu complet uitat. Dintre poeziile lui cursive merită citarea câteva ecouri ale șederii lui în Belgia, exclamațiile de Verhaeren prematur pentru o Meusă înconjurată de furnale și acoperită de fum industrial: A! iacă-mă pe culmea ce valea o domină, În purpură se stinge a zilei stea divină. Acuma văd cetatea cu turnurile ei Și Meusa întinsă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi spus lunei? ELENA FARAGO Începuturile Elenei Farago sunt coșbuciene și eminesciene, caracterizate printr-un conceptualism verbios. Când a venit în contact cu simbolismul, poeta a decolorat vechile imagini din epoca Semănătorului, dîndu-le o nuanță de vag. Adverbele, vorbele, pronumele, exclamațiile, scrise cu majusculă, devin personagii misterioase: Încotro, De unde, Ce va să fie, statornicul Este, tristul N-a fost, blândul Că n-a fost să fie, gingașul Noi. Se vorbește de ființe oculte, Ostașii luminii, Pasărea albastră, și se uzează (influență
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vervă sarcasmul său de învins sentimental. Interesul este interior. Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război își face despre femeie o imagine irealizabilă. El ar dori-o și frumoasă și capabilă de speculația filozofică, de aceea exclamațiile soției "Uf... și filozofia asta" îl exasperează și se încearcă a-i face în patul conjugal o mică Einführung în metafizică, vorbindu-i despre eleați și heraclitieni. Soția se arată (efect mai mult al antipatiei scriitorului) nefilozoafă, geloasă, înșelătoare, lacomă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
alternativ pe nas și gură; suflatul în lumânare, în apă cu paiul, a unor obiecte ușoare de pe masă, suflatul în perdea (de exemplu: facem valuri!); jocuri de mișcare însoțite de text și cânt (de exemplu „Bate vântul frunzele”); emiterea unor exclamații, unor interjecții, onomatopee, silabe. Educarea auzului fonematic este esențială pentru diferențierea sunetelor, perceperea silabelor și a cuvintelor pentru realizarea unui control auditiv corect. În această etapă se fac următoarele tipuri de exerciții: exerciții de imitare a onomatopeelor în șoaptă, apoi
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
hârtie, în perdea, în morisca etc; umflarea baloanelor; aburirea oglinzii prin expirul aerului pe buze sau pe nas; exerciții de inspir și pronunțare pe expir a unor versuri „Ce frumos miroase floarea!”, numărare rapidă, de emitere a unor tonuri muzicale; exclamații, interjecții; pronunțarea prelungită a unor vocale. 34 EXERCIȚII PENTRU ANTRENAREA ȘI DEZVOLTAREA APARATULUI FONOARTICULATOR exerciții pentru mobilitatea fetei și expresivitatea facială (imitarea rasului, imitarea anumitor stări/trăiri); exerciții pentru mobilitatea maxilarelor; exerciții pentru motricitatea limbii; exerciții pentru gimnastică buzelor. EXERCIȚII
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
balenă, nu uita! Ă Zău c-aș dori mai degrabă să-l mănînce balena pe el decît el pe balenă! Al naibii să fiu dacă nu-i mai rechin decît jupîn Rechin însuși, mormăi bătrînul, depărtîndu-se șontîc-șontîc. Și, cu această exclamație înțeleaptă, merse drept la hamacul său. Capitolul LXIV BALENA CA ALIMENT A te hrăni tocmai cu făptura care-ți furnizează uleiul pentru lampă, ba chiar a face asta, aidoma lui Stubb, la însăși lumina ei - pare un lucru atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sună cam tot așa. Ai dat vreodată o mînă de ajutor la căratul unui sicriu și l-ai auzit ciocnindu-se de poarta cimitirului? Ă Pe onoarea mea, domnule... Ă Onoarea ta? Ce-i aia? Ă Păi, un soi de exclamație, nimic altceva, domnule căpitan! Ă Hm! Bine, continuă! Ă Voiam să spun, domnule, că... Ă Ce, ești un vierme de mătase? îți teși singur ciulgiul? Ia uită-te la firul ăsta ce-ți iese din piept! Hai, repede, să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de doctrine). Ea afirm] c] judec]țile morale sunt construcții care pot fi adev]rate sau false. Judec]țile morale pretind c] prezint] lucrurile așa cum sunt. Naturalismul se opune astfel noncognitivismului, emotivismului și prescriptivismului care ethicheteaz] judec]țile morale că exclamații, „stimuli” psihologici sau cvasi-comenzi. Într-un sens mai modest, naturalismul este și o doctrin] realist], considerând unele judec]ți morale ca fiind adev]rate. (Explicații mai detaliate despre aceste curente pot fi g]site în capitolul 35, „Realismul”, în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bani nu i-ar putea convinge s] fac] așa ceva. Pe urm], el i-a întrebat pe niște indieni care mâncau de obicei trupurile taților lor decedați, contra c]rei sume de bani ar accepta ei s] ard] trupurile taților. Printre exclamații r]sun]toare, aceștia i-au poruncit s] nu vorbeasc] despre o astfel de blasfemie (opera lui Montaigne, Of Custom [Despre obiceiuri] (1595) și cea a lui Herodot R]zboaiele persane, Cartea a III-a, 38). Dar, în timp ce mulți au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zile printre invitații de sînge și de rang ai reginei-mamă.) Albionul își omagiază, în persoana originalei regine-mamă, însăși istoria. Ne-o imaginăm pe nobila sărbătorită, care și-a dus viața în seninătate și modestie, contemplîndu-și fastuosul ceremonial cu detașata-i exclamație predilectă: vai, ce hazliu! Zaiafetul mergea bine. Lume multă, bucate alese pe masa care se-ntindea pînă dincolo de odăi, în veranda cu vitrouri. Taifasurile erau în voia lor, dulce-moldovenească. Pînă în momentul cînd... cineva pomeni de Rege. Din grupul pestriț
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ciucurencu, aflat, prin anii optzeci, la Iași, în sejur pleinairistic și participînd la o adunare de breaslă ieșeană, a fost rugat de un maestru local să-și spună părerea despre... școala ieșeană de pictură. Rictusul orgoliosului bucureștean, completat și de exclamația: Școală ieșeană de pictură?!?, a însemnat, de fapt, și răspunsul. Singurul valabil, de altfel. Căci, urmîndu-l în spirit pe acrul Ciucurencu, ar trebui să văd în termenul de școală (Școală ieșeană de pictură) aproximarea unei însumări întîmplătoare de personalități, fiecare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
discuții pentru regândirea modului În care Statele Unite ale Americii definește progresul economic 92. Într-adevăr, este probabil corect să spunem că dacă unii dintre consilierii economici ai președintelui ar fi Încercat să introducă subiectul, aceștia ar fi fost primiți cu exclamații de neîncredere de către colegii lor. Totuși, În Europa cei aflați la putere par să fie Înclinați, chiar doritori, să pună sub semnul Întrebării vechile șabloane și să schimbe presupunerile de bază a ce este progresul economic. Ce legătură au toate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
al lui Dumnezeu, ci pentru că a insinuat că el va sta la judecată împotriva marelui preot ca și cum acesta din urmă ar fi un dușman al lui Dumnezeu. Nu e de mirare că răspunsul temerar al lui Isus este întâmpinat cu exclamații de blasfemie și strigăte care cereau moartea (14,63-65). În acea dimineață, autoritățile iudaice au discutat și hotărât trimiterea lui Isus la Pilat, guvernatorul roman. Mingea se afla acum în terenul lui Pilat, deși capii iudeilor deciseseră. De acum înainte
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
bătălie crâncenă, căpitanul englez se adresează dușmanilor săi dintotdeauna, făcându-și palmele pâlnie: „Voi, francezii, vă bateți pentru bani. Iar noi, supușii reginei, ne batem pentru onoare!” Atunci, de pe nava franceză, se aude venind, cu o pală de vânt sărat, exclamația veselă a căpitanului: „Fiecare se bate pentru ceea ce-i lipsește, sire!” Într-o bună zi, era cât pe-aci să se înece de-a binelea. O bucată întreagă de gheață i-a cedat sub picioare. Doar capul îi ieșea din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
este lumina și în care tușa este elementul ordonator al panoului, îi succed piesele fove citate, la care adăugăm „Făclierele” și „Verdele soarelui”. Cât de tonică și de invidiat - în sensul bun al cuvântului - este pofta de viață, prospețimea retinei, exclamația de surpriză în fața unei infinitezimale schimbări de lumină, a unei aproape insesizabile schimbări de ton în armonia formală a buchetului. Steliana-Delia BEIU - 1986 O ARTISTĂ ÎNTRE ISTORIE, FILOSOFIE ȘI ARTELE PLASTICE [...] Se poate afirma cu certitudine că în exercitarea oricărei
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
structurală a universului ritual: pe de o parte, acesta beneficiază de o vizibilitate șocantă (oricine, chiar și outsider, poate identifica o manifestare ceremonială) și, pe de altă parte, de o obscuritate a semnificațiilor, descurajante pentru orice cercetător. Reluând parcă o exclamație a lui Durkheim („Totemul este mai presus de toate un simbol, o expresie materială a ceva. Dar a ce?”), Sally Falk Moore (1977, p. 151) scrie: O ceremonie este o evidență etnografică, dar a ce? Numărul Înțelesurilor, explicite sau implicite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
disprețuitoare, "de excludere"), sarcasmul (ironia acerbă, ireconciliabilă), cinismul (ironia înrăită, "canină") etc.137 O altă distincție se poate face ținând cont de faptul că ironia, ca posibilitate literară, presupune inserarea în text a anumitor semnale: repetarea unei propoziții în context, exclamațiile, punctele de suspensie, parantezele. Frecvența masivă conduce spre așa-numita ironie crasă, spre deosebire de ironia superioară, al cărei grad de semnalizare este aproape nul. În sfârșit, utilă în încercarea de taxonomie a ironiei, este și perspectiva pragmatică. Așa cum observam în capitolul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru ironie, remarcată și comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele mărturii biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama spectacolului uman și pune sub semnul unei fugare dispoziții sufletești
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este glasul poetului? De ce vorbește în șoaptă, atât de șoptit, încât nu-i poți distinge vocea. Unde sunt gândurile care-i frământă mintea, sentimentele ce-i răscolesc inima? Urmărind înșiruirea obositoare a unor adevăruri de mult cunoscute, întrerupte ici-colo de exclamații stereotipe, admirative sau reprobative (...) încerci zadarnic să descoperi pulsațiile inimii poetului, să auzi râsul său năvalnic sau plânsul său amar (...). Poetul rămâne într-o tăcere supărătoare cu toate că în aparență versurile vorbesc despre multe. Iată de pildă, poezia Lângă furnale de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se schimbă ca fețele, și-mi spun: "da, e de aici, de la "Opinia"" sau "și ăsta e plecat tot de la Iași"! Și încă foarte mulți dintre ei au părăsit între timp presa, că altfel n-ar trece ziua fără vreo exclamație de felul acesta. Dorin Popa: Revin la demisia lui CTP... Ioana Lupea nu crede în candoarea acestuia și scrie în editorialul de astăzi: Nu avem decât să ne bucurăm de criza CRP care încheia înțelegeri cu guvernul Adrian Năstase în timp ce
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fi niciodată continuat. Amintirea viitorului. E evident, la acest punct, de ce intriga Desperado n-are nimic de-a face cu așteptarea viitorului. Chiar din contră, sentimentul cu care se încheie o narațiune Desperado, în ce privește existența acestui viitor, este mai degrabă exclamația "Nu încă!" Viitorul nu e așteptat, el este chiar terifiant, iar eroul nu-și dorește decât să-l țină departe. Până la Fluxul conștiinței, viitorul era o creație a prezentului. Prezentul era activ, energic, hotărât să înainteze. Intriga se rezema clar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tot atunci un vis înspăimântător despre nebunie, când alunecă într-o gravură de Hogarth reprezentând casa de nebuni. Lecția de pictură demonstrează că există armonie și în nenorocire, iar muzica înțelegerii însoțește fiecare clipă de viață. Visul se încheie cu exclamația, " Fericit priceputul născocitor!", care ne duce cu gândul la Peter Ackroyd însuși. Romanul se unduiește ca o apă stătătoare. Nu curge nimic, dar suprafața se agită. De-a lungul lui, cum spune Clement Harcombe, " Nu există nici trecut, nici viitor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ascultă să fie surprinși, nici fără să le spună cauza: căci trebuie presupus totdeauna că acela care face un Aparteu, vorbește numai cu gândurile lui și nu vorbește tare. Poetul trebuie deci să acorde timp pentru o Admirație, pentru o Exclamație, și pentru orice alt sentiment asemănător care pune o persoană în situația de a putea rămâne câteva momente fără să spună nimic și fără să asculte nimic; iar în aceste momente, va putea plasa câteva cuvinte, sau o jumătate de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dorește el suprimarea unităților care, prin constrângerile pe care le impun, îl împiedică pe autorul dramatic să creeze situații emoționante, și proslăvește o tragedie în proză după modelul teatrului shakespearian. Ah mamă ! ah fiule ! ah frate ! ah soră! Numai aceste exclamații dacă ar fi și ne dau siguranța lacrimilor; și, fără să ne mai ostenim să aflăm dacă recunoștința se aseamănă cu altele, nici dacă este țesută cu destulă justețe, ne lăsăm antrenați de emoția personajelor; căci, cu cât sunt ele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
patru fii ai săi de către turci la 15 august 1714 - , dar senzațional, care a stârnit o impresie puternică asupra tuturor. Întreaga opera stă sub semnul puterii: pe de o parte, textul face referire la puterea divină: Facă Dumnezeu ce vrea! exclamație retorica repetată de patru ori pe parcursul operei cu varianta Doamne! Fie-n voia ta!. O a doua sursă de putere este cea morală, Întruchipata prin voievodul Brâncoveanu și atitudinea să În fața torturii și a morții nu numai proprii ci
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]