2,253 matches
-
însușirile de umorist, este una dintre restituirile meritorii înfăptuite de D., la fel ca și Gheorghe Banea, scriitor urmărit parcă de un blestem în destinu-i mult încercat. În dezacord cu G. Călinescu - ale cărui opinii le contrează de câte ori are prilejul -, exegetul filtrează printr-o logică personală „contradicțiile”, marcate de ciudățenii, ale lui Mateiu I. Caragiale. Emil Botta, bântuit de angoase, în transa unor frenezii halucinante, face obiectul unui comentariu ce dă măsura aptitudinilor de critic de poezie ale lui D. Apropiindu
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
în descrierea influențelor străine, în Explorări în istoria literaturii române (1969) autorul dezvăluie modul în care tradițiile culturale românești au asimilat creații de prestigiu, cel mai adesea remodelându-le. Pornind de la enciclopedismul cărturarilor români, de la desprinderea de slavonă și greacă, exegetul subliniază mutațiile importante, tranzitorii, din secolul al XVIII-lea. Deși experiența spirituală se menține în forme colective, devin sesizabile atunci intențiile de individualizare a creației literare, care se vor dezvolta eficient la finele secolului, anul 1848 marcând un moment de
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
și la publicații din afara țării: „Acta Ethnographica”, „Ethnographia”, „Jahrbuch für Volksliedforschung”, „Makedonski folklor”, „Nerodopisné actuality”, „Népi Kultúra - Népi Társadalom”, „Néprajzi Látóhatár”. Începându-și activitatea încă în anii studenției, F. și-a consacrat viața cercetării tezaurului folcloric maghiar din România. Culegător, exeget, istoric al folcloristicii, editor de folclor, el publică un număr mare de cărți, studii și articole, preocupându-se constant de baladă, basm, cântec liric și de interferențele folclorice româno-maghiare. Creația populară românească intră, de asemenea, în sfera preocupărilor sale, prin
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
îndrăzneață și substanțială, orientându-se către reinterpretarea marilor scriitori români dintr-o perspectivă critică modernă. Eseul Caragiale (1984; Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, la ediția a doua, augmentată, din 1997) propune câteva ipoteze originale pentru explicarea creației clasicului român. Exegetul așază scrisul caragialean sub semnul realismului ironic, formulă eficientă teoretic și productivă analitic. Examinează situațiile generale, temele (lumea-lume, trista duminică, „falsa întâlnire cu celălalt” etc.), personajele specifice, precum și caracteristicile formale ale literaturii lui Caragiale. Analizele, sprijinite pe argumente teoretice de
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
Bratu și germanistica ieșeană (1982), pe care o îngrijește. Întemeiate pe o documentare vastă și pe o solidă pregătire filologică și istorică, acestea urmăresc punțile de legătură dintre culturile română și germană, stabilite prin intermediul învățământului liceal și universitar, prin contribuția exegeților care au avut în vedere relațiile dintre cele două literaturi. Interesul lui F. s-a îndreptat apoi către viața culturală și literară a șvabilor dunăreni, mai ales a acelora din Banat. Este autorul a două ample monografii despre teatrele de
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
de la Berlin, 15 ianuarie 1850 fiind data botezului. Un alt aspect biografic investigat de F. este drumul de la Cernăuți la Blaj, părerea lui fiind aceea că poetul a urmat ruta Vatra Dornei-Bistrița- Reghin-Târnăveni-Blaj. Nu este, de asemenea, de acord cu exegeții potrivit cărora Eminescu ar fi fost „propriu-zis” membru al cercului literar „Orientul”, condus de Gr. H. Grandea. Dacă aceste opinii privind biografia poetului comportă discuții, aceea că Titu Maiorescu l-a internat pe „incomodul și periculosul” Eminescu ca să dea satisfacție
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
Renașterii M. demonstrează că literatura română s-a dezvoltat la începuturile ei într-un spațiu cultural oriental, format pe bazele tradiției culturale și literare bizantine și utilizând ca instrument de comunicare a valorilor spirituale greaca și slavona. Renașterea românească - precizează exegetul - începe cu Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Altă lucrare, Proza oratorică în literatura română veche, este o cercetare amplă și propune interpretări care ordonează într-un sistem cu articulații ferme și acorduri profitabile numeroasele producții aparținând vechii
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
cele profetice nu s-au bucurat de o atenție particulară din partea lui Augustin, așa cum se întâmplase în cazul lui Ieronim. Cercetătorii au observat că aceasta este o atitudine specifică pentru exegeza occidentală: Ieronim, care constituie o excepție, trebuie considerat un exeget inspirat de coordonatele culturale orientale. O atenție deosebită merită cele 124 de Predici despre Evanghelia lui Ioan (Tractatus in evangelium Iohannis), ca și cele zece predici Despre prima epistolă a lui Ioan (In epistolam primam Iohannis). Bibliografie. Ediții: CChr.Lat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cei mai importanți discipoli ai lui Mani). Bibliografie. Ediții: CSEL 84, 1, 1971 (J. Divjak); Despre minciună, trad. și introd. de M. Bettetini, Rusconi, Milano 1994. 6. Episcopul din Hippona și doctrina creștină Această intensă activitate de predicator și de exeget, care era asociată cu o viață de neîntreruptă rigoare ascetică, sporise tot mai mult faima și autoritatea lui Augustin în calitatea sa de preot asistent al episcopului Valeriu. La patru ani de la hirotonisire are loc mișcarea decisivă, numirea ca episcop
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după moartea lui Boethius: în epoca lui Carol cel Mare, doctrina sa nu era considerată perfect ortodoxă, iar în secolele mai apropiate de noi, din dorința de a rămâne fideli „dogmei” care consfințea opoziția dintre operele creștine și cele profane, exegeții au hotărât că adevăratul Boethius ar fi cel aflat sub influența filosofiei neoplatonice, în timp ce operele explicit creștine ale lui Boethius ar fi neautentice. Evident, acest tip de metodă de cercetare a fost abandonat, chiar dacă de puțin timp. Potrivit interpretării valabile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse când Grigorie se găsea la Constantinopol ca nunțiu papal. Așa cum indică titlul, exegetul are preocupări preponderent morale, chiar dacă reușește încă să valorifice învățătura lui Origen care, deși îndepărtată în timp, ajunge până la el; însă, oricum, nu neglijează nici exegeza istorică. E vorba probabil de o serie de conferințe, prezentate unor grupuri de călugări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o „istorie a Bisericii”, asemănătoare cu a istoricilor dinainte, ci cu o istorie a poporului în care predomină iraționalul și miraculosul, iar politica sau impactul problemelor economice și militare rămân în planul secund. Grigorie nu e nici teolog și nici exeget; puțin înclinat spre speculație, el se mulțumește să accepte simplu și fără complicații Revelația și învățătura Bisericii; în mod logic, e adept al Crezului de la Niceea pe care îl plasează intenționat la începutul scrierii sale. Însă nu pentru că ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Ieronim, Augustin și Cassian referitoare la educația călugărițelor. A murit în 600 sau 601. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 72. Traduceri: BTP 66, 1987 (Lettera alla sorella Fiorentina: O. Giordani). Studii: L. Navarra, Leandro di Sevilia..., Japadre, L’Aquila 1987. 3. Exegeți În Spania vizigotă a fost cultivată și exegeza biblică, într-un mod nu foarte original, bineînțeles (dar aceasta înseamnă oricum că în această țară începuse renașterea unei culturi atente la aceste probleme „științifice”): avem, așadar un Comentariu mistic (deci cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu spirit enciclopedic, adică vrea să concentreze cât mai multe informații și reflecții într-un spațiu cât mai redus. Oricum, Isidor vrea să reia învățătura lui Origen, chiar dacă îl cunoaște doar din traduceri, pentru că îl consideră cel mai mare dintre exegeții credinței creștine. Astfel, Isidor a devenit o cale importantă de răspândire a exegezei lui Origen în Evul Mediu: pentru el, cea mai interesantă parte a acesteia este tipologia cu valorile pe care le atribuie Bisericii și lui Cristos. De aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
locuitorii cetății Ninive, așa cum Fiul este trimis de Tatăl său să anunțe omenirii evanghelia; însă Iona a încercat să nu-și îndeplinească mandatul, în timp ce Cristos s-a jertfit din propria voință pentru a-l aduce la îndeplinire. Chiril conchide că exegetul trebuie să procedeze ca albina, adică să aleagă și să pună la un loc acele lucruri din Sfintele Scripturi care pot ilustra misterele referitoare la Cristos (Comentariu la Iona, ed. Pusey, vol. I, pp. 562-565). Spre deosebire de elementele narative, discursul profetic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre care ne dă informații în capitolul 39 din tratatul Contra gramaticului nelegiuit (cf. aici, p. ???). El afirmă că a descoperit că Isidor nu era episcop așa cum reieșea din textele ce-i fuseseră atribuite, ci preot al Bisericii din Pelusium, exeget valoros și ortodox; Sever menționează trei discursuri ale acestuia împotriva gentililor* și despre inexistența destinului, ca și peste trei mii de scrisori care circulau în culegeri foarte rău întocmite, unde aceeași epistolă apărea de mai multe ori și unde fuseseră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
B. Grillet et G. Sabbah, traduction par A.-J. Festugičre: livres I-II). Studii: Eltester; Chesnut; Downey, citați mai sus. 4. Teodoret din Cyr Din extrem de întinsa producție literară a acestui scriitor, care a fost teolog (cf. pp. ??? sq.) și exeget (cf. pp. ??? sq.), face parte, ca o consecință a vastității extraordinare a preocupărilor sale, și istoriografia. a) Istoria Bisericii Și Teodoret e un istoric „eusebian”, în sensul că punctul său de pornire este încheierea Istoriei bisericești a episcopului din Cezareea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
interesul cititorului, și de aceea a fost tradus în mai multe limbi și a avut o largă răspândire. Bibliografie. Text: Corpus Scriptorum Historiae Byzantine, Bonn, 1831 (L. Dindorf); PG 97, 9-790; Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 121-122. Capitolul XXI Exegeți greci minori din secolele al cincilea și al șaselea După perioada de mare înflorire din vremea școlii antiohiene și a comentariilor lui Chiril, exegeza creștină tinde să se închidă în sine și, vlăguită parcă, să se întoarcă la autorii din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scăzută a producției exegetice creștine din secolul al cincilea are drept cauză și faptul că aceasta s-a pierdut în bună parte și de aceea nu putem să reconstruim profilurile acestor scriitori cu aceeași siguranță ca atunci când îi analizăm pe exegeții din epocile precedente. Ca atare, și noi vom fi constrânși să prezentăm un repertoriu de informații sărac și nimic mai mult. 1. Adrian Ne-a parvenit o operă atribuită unui autor, Adrian, prea puțin cunoscut, și intitulată Introducere la Sfintele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trei scrisori (PG 79, 225, 437 și 516). Bibliografie. Text: PG 98, 1273-1312. Studii: O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur, Freiburg im Breisgau, 1924, IV, pp. 254-255. 2. Victor din Antiohia Așa cum ne indică orașul din care provenea, și acest exeget pare să aparțină curentului reprezentat de Diodor și de adepții săi. Nu avem informații despre el, în afară de faptul că unui presbiter cu acest nume, care era originar din Antiohia și a trăit în jurul anului 500, i-a fost atribuit un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
manuscrise ce cuprind comentarii la Vechiul și Noul Testament. Textul acestui Comentariu diferă mult de la un manuscris la altul. Pare să fie o operă de compilație în care contribuțiile personale ale autorului sunt mult mai mici decât cele preluate de la alți exegeți. Scriitorul pare să fi alcătuit o exegeză a Evangheliei după Marcu pornind de la diverse explicații ale celorlalte trei Evanghelii, fără să simtă nevoia de a indica proveniența interpretărilor sale. Sunt citați câte o singură dată Irineu, Basilius, Chiril din Alexandria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din interpretările existente în text. În esență, e greu de separat comentatorul de autorul Catenei. Bibliografie. Text: I.A. Cramer, Catenae in Evanghelia S. Matthaei et S. Marci, Oxonii, 1840; O. Bardenhewer, op. cit., pp. 225-257. 3. Esihie din Ierusalim Un exeget mai cunoscut a fost monahul și preotul Esichie din Ierusalim care a trăit în prima jumătate a secolului al cincilea, și-a desfășurat activitatea la curtea patriarhului Ierusalimului, Juvenal, și este pomenit în perioada 428-429. Esihie dusese viață de călugăr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
morți; în acest fragment apar trimiteri superficiale la 1 Petr. 3,19, dar nu e un motiv suficient pentru a spune că face parte dintr-un comentariu. Bibliografie. Ediții: PG 85, 1361-1826; O. Bardenhewer, op. cit., pp. 83-86; Th. Zahn, Der Exeget Ammonius und andere Ammonii, ZKG 38 (1920) 1-22; 311-336. O dată cu trecerea de la secolul al cincilea la secolul al șaselea, activitatea exegetică slăbește și mai mult și crește ponderea materialului compilat, așa cum s-a putut constata la scriitorii amintiți mai sus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
serie de pericope exegetice de proveniență diversă, înșirate una după alta ca să formeze un fel de lanț, o catenă. Autorul unor astfel de catene (care, în general, a rămas anonim, chiar dacă unele au ajuns să fie recunoscute după numele unor exegeți) a preferat să comenteze pasaje izolate dintr-un text biblic prestabilit folosind opera exegeților dinaintea sa și alegând de la fiecare din ei comentariile adecvate pe care le-a pus apoi la un loc și a adăugat doar numele autorului (de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fel de lanț, o catenă. Autorul unor astfel de catene (care, în general, a rămas anonim, chiar dacă unele au ajuns să fie recunoscute după numele unor exegeți) a preferat să comenteze pasaje izolate dintr-un text biblic prestabilit folosind opera exegeților dinaintea sa și alegând de la fiecare din ei comentariile adecvate pe care le-a pus apoi la un loc și a adăugat doar numele autorului (de exemplu, „al lui Atanasie”, sau „al aceluiași”, dacă un al doilea sau un al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]