2,392 matches
-
ipoteze sunt verosimile prin coerența lor interioară (Curtea-Veche ca o Cetate Primordială sub masca unei «cetăți a Smintelii», simbolistica multiplă a Crailor...) și deschid o cale de analiză ce duce spre subsolurile textului matein. EUGEN SIMION SCRIERI: Al patrulea hagialâc. Exegeză nocturnă a „Crailor de Curtea-Veche”, București, 1981; La Dacie hyperboreénne, Puisseaux (Franța), 1987; Creangă și Creanga de aur, București, 1989; Monarhul ascuns, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Ștefan S. Gorovei, Iași, 1992; Incantația sângelui. Câteva elemente ezoterice din
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
va susține rubrica „Cronica edițiilor”), „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Manuscriptum” ș.a. Ș. se impune atenției cu micromonografia Mihail Sebastian, care indica un istoric literar riguros, echilibrat și atent la nuanțe. Relieful operei este schițat în termeni ce vor fi omologați de exegeza ulterioară: romancier și dramaturg onorabil, Sebastian a fost un excepțional eseist și cronicar literar, publicistica lui fiind apreciată ca un „jurnal intim obiectivat dintr-un spirit de pudoare intelectuală” și ca un document „autenticist”. Monograful va reveni asupra autorului cu
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
Augustin s-a dedicat vieții spirituale și organizării practice a Bisericii nu a fost diferită de aceea de care dăduse dovadă Ambrozie, de exemplu; interesul său pentru teologie fusese pregătit de speculația lui Ilarie și a scriitorilor orientali; în sfîrșit, exegeza biblică a fost pentru Augustin la fel de importantă ca și pentru Ieronim, chiar dacă mai puțin erudită. Toate aceste caracterizări fac din Augustin o figură care se potrivește bine și cu aceea a „literatului” din secolul al IV-lea, în cursul căruia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
diversis quaestionibus), în număr de optzeci și trei, a cărui scriere se prelungește pînă în 396. Pînă la quaestio 25 se discută probleme filozofice și teologice de larg interes; de la nr. 26 pînă la nr. 65 sînt abordate probleme de exegeză a Vechiului Testament și a Evangheliei, iar de la nr. 66 probleme inerente epistolelor pauline, pînă la nr. 75; în sfîrșit, probleme morale. Acum trebuie amintite și cele două cărți cuprinzînd Diverse întrebări către Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum), în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
referă la Rom. 7, 7-25 și la problema liberului arbitru. în această epocă, Augustin continuă polemica cu maniheii pe care o începuse la Roma în 388 și își îndreaptă atenția spre un domeniu nou pînă atunci pentru el, acela al exegezei biblice, compunînd un amplu tratat în două cărți, Explicarea Facerii, contra maniheilor (De Genesi contra Manichaeos), în care propune o explicație de tip alegoric a primelor trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două cărți, Explicarea Facerii, contra maniheilor (De Genesi contra Manichaeos), în care propune o explicație de tip alegoric a primelor trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe acum să își organizeze exegeza într-un mod mai clar și mai simplu, abordînd textul biblic punct cu punct; pentru fiecare fragment citează interpretarea maniheistă și o contracarează opunîndu-i-o pe cea ortodoxă. Deosebit de interesantă este interpretarea protologiei, încercarea de a explica în mod alegoric povestea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Profund neoplatonică este și opera învățătorul (De magistro), care abordează încă o dată problema sufletului și a cunoașterii. Cînd ne rugăm, urmînd preceptul divin, nu avem nevoie de cuvinte rostite, ci vorbim în interiorul nostru, amintindu-ne învățătura lui Cristos. Pornind de la exegeza unui vers al lui Vergiliu, Augustin începe să-și îndrepte atenția către problema limbajului omenesc, către cuvînt ca „semn” al lucrurilor, către raportul dintre cuvînt și lucru. Concluzia acestei lungi analize este că anumite concepte, cum sînt cele de adevăr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acesteia, așa cum se făcuse pînă atunci. în schimb, dintre cărțile biblice, cele profetice nu s-au bucurat de o atenție particulară din partea lui Augustin, așa cum se întîmplase în cazul lui Ieronim. Cercetătorii au observat că aceasta este o atitudine specifică exegezei occidentale: Ieronim, care constituie o excepție, trebuie considerat un exeget inspirat de coordonatele culturale orientale. O atenție deosebită merită cele 124 de Predici despre Evanghelia după Ioan (Tractatus in evangelium Iohannis), ca și cele zece predici Despre Epistola întîi a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
recurge la quaestiones și altă dată. în jurul anului 400 scrie întrebări despre Evanghelii (Quaestiones Evangeliorum) și cele Șaisprezece întrebări despre Evanghelia după Matei (Quaestiones sedecim in Matthaeum): nu putem să stăruim asupra subiectului, dar, așa cum spune și titlul, se abordează exegeza unor pasaje specifice (mai ales din predicile și din parabolele lui Isus, interpretate în mod alegoric). Lucrarea consacrată Evangheliei după Matei a fost însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai tîrzii (dintr-o perioadă neprecizată, dar înainte de 419) sînt cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apoi adunate de elevii săi; este o operă pe care chiar Augustin, în Retractări, o consideră obscură. Bibliografie. Ediții: CSEL 28, 2, 1895 (Quaestionum in Heptateuchum libri VII. Adnotationum in Iob liber unus: I. Zycha). Această serie de probleme de exegeză a textului biblic, căreia scriitorul trebuise să i se dedice încă de cînd fusese mai întîi ascet și apoi preot, l-a făcut în cele din urmă pe Augustin să mediteze asupra validității, dimensiunilor și caracteristicilor unei culturi creștine, evident
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
considerată legitimă, cu condiția să fie corectată ulterior. Această afirmație, care i-a uimit pe unii, poate fi înțeleasă dacă ne gîndim că țelul lui Augustin, într-o primă fază, nu era acela de a alcătui exclusiv un tratat de exegeză, ci de a îndemna pe orice creștin să facă eforturi ca să înțeleagă textul sacru. Din această obligație derivă, în al doilea rînd, necesitatea de a-l explica altora; și dacă Augustin însuși a arătat, în scrierile sale exegetice, cum trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
această obligație derivă, în al doilea rînd, necesitatea de a-l explica altora; și dacă Augustin însuși a arătat, în scrierile sale exegetice, cum trebuie înțeles, acum el consideră că trebuie să arate și cum trebuie explicat; trebuie însușită știința exegezei lui signum și a lui res, care se obține prin citirea textelor biblice. Firește, trebuie stabilit care dintre ele sînt autentice, și acest lucru este posibil prin cunoașterea limbii ebraice (pe care însă Augustin n-o poseda), a celei grecești
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și principiile științifice ale lui Augustin în raport cu acelea ale gînditorului din Stridon. A treia carte își propune să ofere instrumentele care ajută la realizarea unei cunoașteri a Scripturii lipsite de ambiguitate. în acest context, scriitorul examinează cele șapte reguli ale exegezei biblice formulate de donatistul Tyconius (cf. vol. t. 1, pp. 270-271) pe care le consideră valabile în esența lor. în sfîrșit, există anumite științe profane care sînt folositoare pentru viața oamenilor; cunoașterea unora dintre ele, cum sînt istoria și filozofia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a unsprezecea pînă la a treisprezecea) nu au legătură cu subiectul principal al operei, chiar dacă s-au făcut încercări de justificare a lor în mai multe feluri. Augustin tratează o serie de probleme cu caracter filozofic și teologic, cum sînt exegeza primelor versete din cartea Facerii, interpretarea creației lumii, în timpul căreia Fiul era prezent într-un raport de co-eternitate cu Tatăl și, în consecință, interpretarea timpului, problemă care stîrnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se termină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Contra Faustum: I. Zycha); 25, 2, 1892 (De natura boni: I. Zycha); 43, 1904 (De consensu Evangelistarum: F. Weihrich). 8. Marile tratate exegetice și teologice Cu siguranță împotriva maniheilor, dar nu numai, a fost scrisă cea mai importantă lucrare de exegeză a lui Augustin, Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la interpretarea alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (cf. p. 000); renunță la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dar nu numai, a fost scrisă cea mai importantă lucrare de exegeză a lui Augustin, Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la interpretarea alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (cf. p. 000); renunță la ea pînă și în ceea ce privește existența paradisului terestru și poziția acestuia. Studiul este, fără îndoială, una dintre cele mai semnificative scrieri dedicate de autorii vechi interpretării Facerii și una dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
7/1, 1978 (intr. A. Trapé, trad. M. Palmieri, V. Tarulli, N. Cipriani). Pentru problema sufletului: G. Menestrina, Tra il Nuovo Testamento e i Padri, Morcelliana, Brescia, 1995, pp. 133-150 și bibliografia citată acolo. Concomitent cu acest important tratat de exegeză, este construită treptat capodopera teologiei occidentale, Despre Treime (De Trinitate). Și această operă i-a luat lui Augustin mult timp, adică perioada dintre 400 și 420, iar compoziția ei, intersectîndu-se cu aceea a altor opere la fel de semnificative, s-a dovedit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
titlul Despre unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutație (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care Petilianus, episcopul donatist din Cirta, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui Petilianus, Contra litteras Petiliani): în această operă, Augustin repropune exegeza în sens ortodox a textelor citate de Petilianus; cele patru cărți, scrise în 405, după promulgarea legilor antidonatiste, și intitulate împotriva lui Cresconius (Contra Cresconium gramaticum), prin care e combătut un învățat care îl apărase pe Petilianus de precedentul atac
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alt tratat, dedicat și acesta lui Marcellinus, cu sopul de a-l ajuta să depășească unele dificultăți, intitulat Spiritul și litera (De spiritu et littera), unde Augustin, reluînd opoziția dintre spirit și literă (2 Cor. 3, 6), aplicată frecvent în cadrul exegezei Scripturilor, interpretează legea literei, care se rezolvă într-o poruncă, și legea spiritului, care implică invocarea harului; fără har, voința omului nu e în măsură să urmeze voința lui Dumnezeu. Aceleași probleme sînt abordate și în unele epistole, cum e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
folosește multe pasaje din Scriptură (el citează din una dintre vechile versiuni latine existente în Africa înainte de textul lui Ieronim), încît unii consideră această operă aproape o culegere de testimonia, chiar dacă nu este alcătuită cu precizia și rigoarea unui învățat. Exegeza sa se inspiră din tipologie. Scriitorul vrea să adune la un loc acele pasaje în care se pot vedea figura lui Cristos și cea a Bisericii (e vorba, aici, de pasaje extrase mai ales din Vechiul Testament), sau pe cele care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în termeni elogioși; planul operei îl determină să folosească mai ales Cetatea lui Dumnezeu și predicile episcopului de Hippona. Quodvultdeus l-a citit pe Orosius, de la care împrumută ideea succesiunii celor patru imperii: babilonian, macedonean, cartaginez și roman. Chiar și exegeza biblică este, în esență, cea augustiniană. Nici autorii profani nu sînt folosiți la prima mînă, datele fiind luate din Lactanțiu și din Augustin. O situație diferită este aceea a lui Vergiliu, citat destul de des (mai ales faimoasa bucolică a patra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arbitru împotriva celui ce scrie Prelegeri (De gratia Dei et libero arbitrio contra Collatorem), adică împotriva lui Ioan Cassian, considerat de obicei șeful școlii semipelagienilor. Tot din perioada petrecută la Roma, și cu un conținut exegetic mai evident, este o Exegeză a Psalmilor (Expositio Psalmorum: de la nr. 100 la nr. 150), care nu e decît o culegere de explicații extrase din Exegeza Psalmilor a lui Augustin; a scris și o Carte de maxime extrase din operele Sfîntului Augustin (Sententiarum ex operibus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
obicei șeful școlii semipelagienilor. Tot din perioada petrecută la Roma, și cu un conținut exegetic mai evident, este o Exegeză a Psalmilor (Expositio Psalmorum: de la nr. 100 la nr. 150), care nu e decît o culegere de explicații extrase din Exegeza Psalmilor a lui Augustin; a scris și o Carte de maxime extrase din operele Sfîntului Augustin (Sententiarum ex operibus Sancti Augustini delibatarum liber), o serie de 392 de sentințe care ar trebui să constituie un fel de summa a teologiei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la un conciliu convocat la Arles în jurul anului 461 și menit să pună capăt controversei dintre episcopul de Frejus și Faustus, starețul de la Lerin, cu privire la jurisdicția episcopului asupra mănăstirii. A scris o Exegeză mistică a pildelor lui Solomon și a Ecclesiastului (Expositio mystica in Parabolas Salomonis et in Ecclesiastem), sub formă de „întrebări și răspunsuri” schimbate între autor și fratele său; opera a fost rezumată în secolul al XII-lea de Honorius din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgîn Claudianus, care a scris între 395 și 405, și că a fost imitat de Claudius Marius Victor. Ar putea fi acel prezbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns pînă la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui Ciprian Galul este, în maniera lui Iuvencus, o parafrază în hexametri, însă nu pare un poem unic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]