1,387 matches
-
este mai curând implicită și transcendentă. Celălalt perseverează În dialogul direct cu „imperfecțiunea” lumii. Exaltare și mânie, speranțe și disperare, o intensitate (și o crispare!) greu de găsit În jur. Deși avea mult mai multe de Împărțit și Împărtășit cu exilatul emancipat peste Ocean decât presupunea relația traducător-autor și chiar relația scriitor-scriitor, „complicele” berlinez se ținuse de cuvânt și În privința traducerilor. Paul Schuster a adăugat celor peste cinci mii de pagini excelent traduse din literatura română părți din Roboterbiographie, volumul de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
său autoflagelator, celebrele versuri ale lui Celan din Tangoul morții. Eliberarea de premise conjuncturale este doar o parte minoră din marea eliberare, până la urmă: deposedarea de Patrie. Kertész nu o numește exil, dar scrisul său este, fără Îndoială, a unui exilat pentru care nu prea mai contează de unde anume s-a exilat. Prea puțin abordată, tema limbii, unic și ultim refugiu, este lăsată, de asemenea, În suspensie, din cauză, poate, că proaspătul laureat nu trecuse (Încă?) și prin această esențială deposedare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
incitante scurte eseuri În jurul temei și subtemelor fiecărui volum, dar și lapidare incursiuni biografice, conectând fermecător anecdoticul cu semnificația. I-am invidiat, din nou, grația elegantă a stilului, erudiția firească, gentilețea convivială, curtoazia cărturărească. În ciuda unor poticneli fonetice, pe care exilatul din mine le simpatiza și pe care musafirul le ironiza, amuzat, Într-o seducătoare lipsă de morgă academică sau când Îmi cerea un echivalent În engleză al unui cuvânt german, În care tradusese gândul italian, studenții au simțit, prompt, că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
m-ar putea ajuta, eventual, să găsesc tonalitatea potrivită unei prea complicate tematici. Chiar În timpul călătoriei În România, de unde Îi adusesem o amplă colecție de ilustrate ale anilor ’30-’40, mi s-a Întâmplat să-l am, uneori, În fața ochilor: exilatul, ajutat În dificila sa adaptare la noile locuri și coduri de resentimentele pe care țara sa natală i le Întreținuse, dar tulburat, totuși, continuu de memoria magicei Inițieri În existența care debutase, cândva, În vechiul tărâm. Tărâmul fără Întoarcere al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Canal Street, downtown New York, a cărui imagine mi-a și dăruit-o). În „Passport Photo” 1953, amprenta În formă ovală a chipului uman este completată de guler și cravată Într-o rezultantă mai adecvată a obișnuitei fotografii de pașaport, emblema exilatului. Solitar a fost și a rămas Saul Steinberg nu doar În volutele spectaculosului său traseu existențial, ci și În convulsivul său drum creator. Nimic „natural” nu pare să-i solicite atenția, doar natura „artificială”, creată de om, În același fel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
volumului era enunțată astfel: „America revelându-se sieși prin intermediul unei mari conștiințe artistice a acestui veac”. Semnul de Întrebare rămâne Însă, pe drept, acolo unde apare și acolo unde nu apare, emblemă implicită a Întregii opere, cum se cuvine unui exilat și unui artist. Noțiuni, de fapt, nu doar complementare, ci și sinonime, și nu doar În cazul Saul Steinberg. În desenul „WHO DID IT?” din 1968, supremația semnului de Întrebare asupra pronumelui WHO și asupra verbului DID și asupra realității
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Și cine Întreabă, de fapt? Nimeni altcineva decât Însuși Semnul de Întrebare, confruntând și judecând fapta. Cei trei oameni sunt primprejur, pentru necesitățile de proporție și animism”. Central rămâne, Într-adevăr, semnul de Întrebare. Semn de recunoaștere a copilului. Legitimația exilatului. Identitatea artistului. New York, 2 septembrie 1999 (New York Review of Books, 10 februarie 2000; Apostrof, nr. 12/1999) Partea a treiatc " Partea a treia" Vorbind pietreitc "Vorbind pietrei" Voi che vivete sicuri Nelle vostre tiepide case, voi che provate tornando a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de evrei au fost privați de cetățenie, restul pierzând o parte substanțială a drepturilor politice și totuși nu era decât începutul a ceea ce avea să urmeze, deși regimul legionar, care îl înlocuise în septembrie 1940 pe cel al lui Carol, exilat, nu a atins gradul de violență, pe care îl anticipase majoritatea populației evreiești, junta militară a lui Ion Antonescu (instaurată la putere patru luni mai târziu) a fost responsabilă pentru o îngrozitoare baie de sânge și mai departe la pag
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
literar contemporan din România, elaborată din perspectiva „conștiinței estetice”, impune o situare a valorii în relație cu etica receptării ei. Cele două cărți propun atitudini față de o realitate politică trăită înăuntrul sau în afara țării de „răzvrătiți, emigranți sau de simpli exilați”. Criteriul receptivității estetice se interferează esențial cu cel moral, oferind cheia pentru înțelegerea și structurarea operelor. În Întoarcerea proscrișilor sunt înfățișate, din aceste perspective convergente, scrierile și personalitatea lui Lucian Blaga, Eugen Ionescu, Pamfil Șeicaru, Mircea Eliade, Emil Cioran, Vintilă
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
și semnificația operei, București, 1955; Însemnări despre teatrul lui Ibsen, București, 1956; Leonardo da Vinci, București, 1957; ed. (Leonardo da Vinci, titan al Renașterii), București, 2000; Ovidiu, poetul Romei și al Tomisului, pref. Tudor Vianu, București, 1960; ed. (Ovidiu, marele exilat de la Tomis), București, 2001; François Villon și opera lui, București, 1960; Rabelais, București, 1963; ed. (Rabelais și Renașterea europeană), București, 2003; Istoria literaturii universale, I-III, București, 1963-1971; ed. definitivă, I-II, București, 1998; Scriitori, cărți, personaje, București, 1969; ed.
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
stelelor, cerul și marea albastră” (Deznădejde). În 1957 Editura Carpații din Madrid publică și un volum colectiv de nuvele, Povestiri fără țară, reunind texte de Faust Brădescu, Nicolae Novac și G., ale cărui contribuții stau sub titlul generic Scrisorile unui exilat. Este o proză autenticistă, înregistrând cu precădere episoade din viața de front și din primii ani ai exilului. Relatarea faptelor e realizată în registru contrastant. Povestirea Soldatul Mihai Cimbirică, evocând luptele de pe malul Prutului, de la începutul războiului, debutează cu întâmplări
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
Licurici, Sighet, 1936; Cântece din Maramureș, Iași, 1939; Cocorii de atunci, Iași, 1943; Quelque part sur le Dniester, Paris, 1949; Acolo șezum și plânsem, în Poeme fără țară, pref. Aron Cotruș, cu desene de Eugen Drăguțescu, Madrid, 1954; Scrisorile unui exilat, în Povestiri fără țară, Madrid, 1957; Transilvania românească, Madrid, 1979; Relații româno-ruse, I-III, Madrid, 1979-1986; 81 epigrame, Madrid, 1979. Repere bibliografice: Manolescu, Enciclopedia, 363-365. M.P.-C.
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
unor personaje mecanice și autenticitate unei literaturi prizoniere convenției. În romanele lui Jean Echenoz - dintre care Le Méridien de Greenwich, 1979, L’Equipée malaise, 1986, Nous trois, 1992 și Les Grandes blondes, 1995 rămîn probabil cele mai bune - protagoniștii sînt exilați sociali, vagabonzi sau foști dereglați psihic. Pentru ei nu există acasă. Cu toate acestea, ele nu Încetează să fie obligate la a locui, fie În apartamente de hotel, birouri, fie În mijloace de transport, fie În subteran sau În aeronave
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fugi agonice, “muzică” ce ne amintește ritmurile macabre, de data aceasta În sens propriu, ale piesei formației cehești Leibach - Quel est le privilège des morts? Acela de a bîntui etern? Viața și literatura lui Antoine Volodine sînt cele ale unui exilat. Explorator neobosit al limitelor În care textul mai poate lua forma narațiunii, avangardist În idei - plutind Încă În aerul rarefiat al Noului roman francez - Volodine nu scrie totuși nici manifeste literare, nici nu seamănă teroare prin maniera de construcție a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Pop) îndreptățesc așezarea sa în categoria „fantezismului abstract și ermetic” (Radu G. Țeposu). Din activitatea de comentator literar și traducător sunt de reținut cercetarea monografică a biografiei și operei din exil a lui Aron Cotruș din perioada 1944-1969 (Aron Cotruș, exilatul, 1999), tălmăcirile din scriitori belgieni (Paul Emond, Philippe Jones, Alain Petre, Alain Jadot ș.a.), interviurile cu scriitori belgieni (tema centrală: traducerea) și succintele „însemnări pe marginea cărților”, în fapt un minidicționar de literatură belgiană. SCRIERI: În odăile fulgerului, pref. Petru
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
Petre, Alain Jadot ș.a.), interviurile cu scriitori belgieni (tema centrală: traducerea) și succintele „însemnări pe marginea cărților”, în fapt un minidicționar de literatură belgiană. SCRIERI: În odăile fulgerului, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1982; Cina pe mare, Cluj-Napoca, 1988; Aron Cotruș, exilatul, Cluj-Napoca, 1999; Seneffe sau Vocația dialogului, Cluj-Napoca, 2000; Scriitori belgieni, Cluj-Napoca, 2000; Scriitori din Țara Sfântă, I-II, Cluj-Napoca, 2000- 2002; Marsyas, Cluj-Napoca, 2001; Aron Cotruș: între revoltă și rugăciune, Cluj-Napoca, 2003; Nicolas Catanoy sau Avatarii unui peregrin, Cluj-Napoca, 2003
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
vest, I, 29-31; Alexandru Ruja, Aron Cotruș. Viața și opera, Timișoara, 1996; Alexandru Ruja, „Este poate cel mai eficient atașat de presă străin de la Madrid”, MS, 1998, 1-2; Lovinescu, Unde scurte, II, 240-242; Popa, Reîntoarcerea, 54-66; Ion Cristofor, Aron Cotruș, exilatul, Cluj-Napoca, 1999; Dicț. analitic, II, 133-134, IV, 93-94; Dicț. esențial, 212-214; Popa, Ist. lit., I, 627-630; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 92-96; Cornelia Ștefănescu, Stăruința pe document, RL, 2003, 34; Manolescu, Enciclopedia, 203-209; Ion Cristofor, Aron Cotruș: între revoltă și rugăciune
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
exil. Colaborează la toate cele trei serii ale revistei „Drum” (Pittsburg), la „Apoziția” și „Revista scriitorilor români” din München, la „Vatra” din Freiburg și la „Buna Vestire” de la Roma. Marcată de nostalgia depărtării, sensibilitatea lirică a poetei surprinde toate dorurile exilatului. Imaginația reconstituie dimensiunile spațiului originar în gesturi și atitudini altădată familiare: „Încins de focul verii / într-un ceas mic / sfârtec cămașa subțire / de borangic. / Netezesc părul / ascuns subțiori / firele una cu alta surori. / Deșir bob după bob, / e dulce savurosul
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
prelungirii lumii prin durere”. Poetul își apare sieși ca un nou Oedip, ispășind o vină care nu este a sa, și își compune cântecul din „halucinații și oracole”, pribegind în afara cetății pradă unui „extaz al suferinței”. Din când în când, exilatul mai găsește totuși resurse pentru a sublima materialul poetic în imagini estete, mallarmeene: „Armonios obosită, vara era pe sfârșite. / Luna ca o iacobină se ridicase / pe genunchii apocalipsului. Nimic nu înflorește mai frumos ca un corolar. / Ți-au fost dragi
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Noului Vampir”. În anii ’90, energia desfășurată în formula bizar-explozivă și sentimentalist-analitică a anilor ’60 își caută o altă matcă, și anume o literatură în marginea preceptelor biblice și a experimentalismului psihoterapeutic. Himera (1996) este un roman captivant despre drama exilatului, însă Radiografii pentru iubire (1992), Radiografii pentru succes (1993), Gabriel vorbește din împărăția spiritului (1996) propun căi de autoameliorare a profilului interior prin meditație, autocunoaștere, supunere la exigențele morale ale creștinismului. Iubirea se încarcă de atributele aventurii spirituale, adevărul erotic
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
conflicte care îl frustrau în sfera discursului literar, nelipsit de teză, reprezenta soluția cea mai sigură de a-și lua revanșa asupra contemporanilor săi. Aceasta era soluția pe care o aleseseră explicit, printre alții, Horatiu și, mai ales, un alt exilat, Ovidius. Este vorba de o "aroganță" creatoare a celui care socotește orice nedreptate care i se face drept un afront adus superiorității spiritului de către plebeianul simț comun. Cantemir nu era deloc lipsit de astfel de accente. Pentru el, literatura însemna
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o șansă - rară - de a ocupa o poziție în afara cadrului invizibil de convenții și "iluzii" care condiționează practicile literare. Scriitorii stau în fața literaturilor așa cum Josef K. stă în fața castelului Legii: contemplând edificiul în întregul său, și percepându-i "intrările". Numai exilatul mai are acest privilegiu, pentru că singurele momente în care o literatură se arată sunt cele în care se intră și cele în care se iese. E cazul lui Cioran, cel care a trecut dintr-o literatură periferică într-una centrală
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
De aceea distanța în timp care separă textul lui Russo din 1846 de textul lui Alecsandri din 1849, mică la scară istorică, implică o diferență radicală de percepție. În vara lui 1848 s-a petrecut Revoluția, în toamna aceluiași an exilații noștri erau la Paris, iar mai târziu vor ajunge la Londra sau la Bruxelles. Marea istorie a recuperării folclorului și mai ales noul concept de apreciere a poeziilor populare sunt sincrone cu episodul postrevoluționar și sunt strâns determinate de experiențele
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
validare a producției folclorice românești, ci mai degrabă de un proces, desfășurat în mai multe faze, de inflitrare cu reprezentări "străine". Putem, cu destul de multă acuratețe, să schematizăm acest mecanism de recunoaștere ca un proces în patru pași: primul pas - exilații români la Paris ascultă cursurile și citesc cărțile profesorilor francezi, identificând temele lor fundamentale; al doilea pas - ei propun faptele de spiritualitate românească ca ilustrări ale acestor idei; al treilea pas - intelectualii francezi reiau pe cont propriu exemplul românesc în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
evită orice mediere sau convenție: suflete în contact, care se "ating" direct, conduse doar de dorința de a-i semăna celuilalt. Aș vrea să redau acestor idei ceva din forța și din aplicabilitatea lor originară, care i-a impresionat pe exilații români. Într-un volum colectiv recent, Qu'est-ce qu'un peuple (2013), mai mulți gânditori contemporani, printre care se numără Alain Badiou și Judith Butler, au ales să revină asupra noțiunii poporului plecând de la Michelet, pe care îl și citează
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]