1,252 matches
-
care acoperă majoritatea aspectelor discutate anterior, așa cum se poate vedea mai jos: Fig. pg. ms. 276 Tulburări psihice datorate unor afecțiuni cerebrale Acute Cronice I) Psihozele organice: - psihozele simptomatice - psihozele exogene - tipul exogen de reacție - sindromul amențial - delirul 1) Psihosindromul exogen al copilăriei timpurii 2) Psihosindromul organic sau psihosindromul cerebral cronic 3) Psihosindromul cerebral localizat sau „în focar” Descrierea formelor clinice I) Sindromul psiho-organic cerebral Sindromul psiho-organic cerebral desemnează grupul de tulburări psihice care afectează procesele de bază ale personalității și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihosindromul cerebral localizat sau „în focar” Descrierea formelor clinice I) Sindromul psiho-organic cerebral Sindromul psiho-organic cerebral desemnează grupul de tulburări psihice care afectează procesele de bază ale personalității și statutul social a individului respectiv. K. Bonhoeffer când a descris „tipul exogen de reacție”, a subliniat faptul că fiecare agent nociv care afectează creierul produce tablouri clinico-psihiatrice specifice. În felul acesta tulburările de conștiință pot fi determinate de procese toxice sau tumorale pe când stările demențiale pot fi rezultatul unei anoxii, a traumatismelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalitatea copilului: - frica și groaza de accese, - neliniștea anxioasă datorată nesiguranței în raport cu ambianța, - egoism accentuat, - gelozie față de frați, - iritabilitate și susceptibilitate exagerate, - capricii și încăpățânare, - explozii de agresivitate cu reacții antisociale, - tendințe la clastromanie, mitomanie, vagabondaj și fugi. 24. PSIHOZELE EXOGENE II (Psihozele toxice) Cadrul general Psihozele toxice ocupă un loc special în grupa tulburărilor psihopatologice. Din punct de vedere nosologic, în grupa psihozelor toxice sunt incluse afecțiunile neuropsihice datorate unor intoxicații cronice voluntare ale sistemului nervos central cu substanțe care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu imaturitate afectivă, - stări complexuale, în special complexe de inferioritate, - situații de dependență. Am putea considera aspectele mai sus enumerate ca fiind proprii naturii individului, sau având un caracter „endogen”. La acestea se mai adaugă o serie de factori exteriori, „exogeni” care contribuie la apetența persoanei cu „predispoziție” pentru alcool. În acest al doilea caz, „apetența pentru alcool” trebuie înțeleasă ca o „conduită de refugiu” sau ca o „situație de compensare” a unor eșecuri personale. În sensul acesta menționăm următoarele aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
provocatoare și agresive, - timiditate și hipersensibilitate. Un ultim aspect care se discută este legat de structura familiei de origine a toxicomanilor. Se notează în acest caz carențe emoțional-afective, frustrări, relații represive materne și un tată absent ca rol. 25. PSIHOZELE EXOGENE III (Psihozele endocrine. Psihozele metabolice și carențiale) Aspecte generale Spre deosebire de psihozele organice cerebrale și de psihozele toxice, psihozele endocrine și grupa psihozelor metabolice și carențiale sunt tulburări psihotice secundare care apar în cursul evoluției clinice a unor afecțiuni somatice primare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cursul evoluției clinice a unor afecțiuni somatice primare de factură endocrină sau metabolică etc. Aceste grupe de tulburări psihice traduc, așa cum spuneam deja mai înainte, o corelație strânsă între somatic și psihic. Spre deosebire însă de patologia psihosomatică, psihozele exogene, de tipul celor la care facem referință, sunt manifestări psihopatologice fie secundare unor afecțiuni somatice primitive, fie însoțesc evoluția clinică a acestor boli somatice, făcând parte din tabloul clinic al acestora. Vom prezenta în continuare cele mai importante aspecte psihopatologice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări ce recunosc cauze și mecanisme specifice, demonstrând, prin existența lor, o interdependență între sfera somatică și viața psihică a persoanei umane. Psihozele endocrine și cele metabolice și carențiale se înscriu împreună cu celelalte psihoze organice și toxice în grupul psihozelor exogene. Tot acest grup de tulburări psihice au o configurație proprie, care se diferențiază de psihozele endogene, așa cum am arătat deja mai sus. 26. PSIHOZELE ENDOGENE I (Aspecte psihopatologice generale) Domeniul psihozelor Psihozele nu constituie un grup psihopatologic unitar. Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
am arătat deja mai sus. 26. PSIHOZELE ENDOGENE I (Aspecte psihopatologice generale) Domeniul psihozelor Psihozele nu constituie un grup psihopatologic unitar. Din punct de vedere clinico-psihiatric, ele sunt diferențiate în raport cu factorii etiologici care le produc. În sensul acesta distingem psihoze exogene datorate unor cauze externe care acționează asupra sistemului nervos (traumatisme, infecții, intoxicații, tumori cerebrale, tulburări metabolice sau endocrine) și psihoze endogene datorate unor factori constituționali, unei predispoziții interne, probabil genetice (psihozele afective psihozele din grupa schizofreniei, psihozele schizo-afective, delirurile cronice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
având origine în greaca veche. Etimologic, grecescul endogenes corespunde latinescului domi natus sau intus genitus - ambele având aceeași semnificație. Noțiunea de endogen este introdusă în psihiatrie la sfârșitul secolul al XIX-lea de către Moebius (1893), care face distincția între bolile exogene și bolile endogene, după cum „condițiile principale de boală pătrund în individ din afară sau se găsesc în interiorul lui datorită unei dispoziții adusă cu sine”. A. Morel introduce, așa cum am arătat deja anterior, teoria degenerescenței, care susținea că la baza bolilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
factură constituțional-ereditară, expresie a unor tulburări pur endogene. În felul acesta, psihozele endogene vor fi considerate ca afecțiuni psihice ereditare, produs al unor dispoziții morbide particulare ale personalității, sau, după Berze, „psihoze de dispoziție” (Anlagepsychosen). K. Jaspers insistă asupra dialecticii „exogen - endogen” subliniind sensurile psihopatologice diferite ale acestora. K. Kleist consideră endogene numai acele boli psihice cu cauză necunoscută sau nespecificată organic, în raport cu cele a căror cauză fiind cunoscută se definesc drept „exogene”. Pentru K. Schneider noțiunea de endogen înseamnă renunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de dispoziție” (Anlagepsychosen). K. Jaspers insistă asupra dialecticii „exogen - endogen” subliniind sensurile psihopatologice diferite ale acestora. K. Kleist consideră endogene numai acele boli psihice cu cauză necunoscută sau nespecificată organic, în raport cu cele a căror cauză fiind cunoscută se definesc drept „exogene”. Pentru K. Schneider noțiunea de endogen înseamnă renunțarea la ordinea etiologică, întrucât psihozele endogene nu au o etiologie organic-cerebrală lezională. Endogenul apare numai ca o posibilitate de a fi a persoanei, ca un mod particular de trăire patologică a acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
central ai viului”. În perspectiva biosului biologiei, se deosebesc „ritmuri pur endogene” și „periodicitățile sincrone ale mediului extern” (Asckoff). În sensul acesta, organismul uman dispune atât de un „ritm endogen” propriu cât și de capacitățile sale de adaptare-integrare în „ritmurile exogene” ale mediului cu care se sincronizează. Formele exterioare, ritmice ale evenimentelor vieții se manifestă în diferite forme: ritmul somn/veghe, ciclul menstrual la femei, ritmicitatea activității sexuale, variațiile dispoziției emoțional-afective și impulsive etc. Același aspect de ritmicitate îl observăm și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele entități nosologice care vor constitui tematicele descrierii noastre ulterioare. În sensul acesta menționăm următoarele: - psihozele afective (PMD, boala afectivă etc.), - psihozele din grupa schizofreniei, - psihozele schizo-afective, - paranoia, - psihozele delirante sau delirant-halucinatorii cronice, - psihozele endogene atipice. Semnificația psihopatologiei endogene și exogene Deși aparente și net individualizate din punct de vedere clinico-psihiatric, în sens psihopatologic, se pune problema: ce apropie între ele „psihozele endogene” și care este diferența dintre patologia endogenă și „tulburările psihice exogene”? Elementul comun de referință, în toate psihozele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihozele endogene atipice. Semnificația psihopatologiei endogene și exogene Deși aparente și net individualizate din punct de vedere clinico-psihiatric, în sens psihopatologic, se pune problema: ce apropie între ele „psihozele endogene” și care este diferența dintre patologia endogenă și „tulburările psihice exogene”? Elementul comun de referință, în toate psihozele endogene îl reprezintă, așa cum s-a arătat de altfel, nucleul endogen al personalității, sau endonul. Direcțiile de dezvoltare pe care le poate lua endonul sunt cele care vor configura profilul psihopatologic al psihozei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
determinism și un alt tip de dinamică. Aspectele deja menționate, pe care le constatăm în cazul „psihozelor endogene” legate de o anumită „dispoziție sau „teren psiho-biologic constituțional”, raportate la structura particulară a endonului, o remarcăm și în cazul patologiei psihiatrice exogene. Este important de subliniat faptul că și „tulburările psihice exogene” depind de tipul de personalitate al bolnavului respectiv, în sensul acesta ne vom referi la cele trei tipuri principale: introvert, extravort și mixt. Această tipologie nu privește numai „structura Eului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe care le constatăm în cazul „psihozelor endogene” legate de o anumită „dispoziție sau „teren psiho-biologic constituțional”, raportate la structura particulară a endonului, o remarcăm și în cazul patologiei psihiatrice exogene. Este important de subliniat faptul că și „tulburările psihice exogene” depind de tipul de personalitate al bolnavului respectiv, în sensul acesta ne vom referi la cele trei tipuri principale: introvert, extravort și mixt. Această tipologie nu privește numai „structura Eului”, ci și modalitățile acestuia de deschidere în relațiile sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schema din pagina 307???. Analizând acum, comparativ, cele două „modele psihopatologice” suntem surprinși să constatăm că ele sunt superpozabile. Elementul comun de care depinde natura și semnificația psihopatologică a tulburărilor, atât în cazul psihozelor endogene, cât și în cazul patologiei exogene, este în relație cu Eul personal. NEVROZA UNICĂ NEVROZE (DIFICULTĂȚI DE ADAPTARE) REACȚII ALE PERSONALITĂȚII (ATITUDINI DE RETRAGERE-APĂRARE) REACȚII LA EVENIMENTELE VIEȚII COTIDIENE (RĂSPUNSURI EMOȚIONALE) TIPUL EXTRAVERTIT TIPUL INTROVERTIT TIPUL MIXT E-UL În cazul psihozelor asistăm la o transformare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Eului, la evenimentele vieții exterioare ale individului, în primul caz rolul patologic îl are structura endonului, pe când în cel de al doilea caz, rolul patologic revine tipului de personalitate. Aspectele mai sus discutate nu fac decât să clarifice raportul endogen/exogen în psihopatologie, demonstrând că acesta este în primul rând o modalitate de răspuns patologic (exogenia) sau o modalitate de transformare structurală (endogeni) a personalității. Endogenul și exogenul nu se exclud și nici nu au un caracter antitetic, ci ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de personalitate. Aspectele mai sus discutate nu fac decât să clarifice raportul endogen/exogen în psihopatologie, demonstrând că acesta este în primul rând o modalitate de răspuns patologic (exogenia) sau o modalitate de transformare structurală (endogeni) a personalității. Endogenul și exogenul nu se exclud și nici nu au un caracter antitetic, ci ele sunt complementare, iar din jocul acestui raport rezultă în final starea de echilibru a individului: sănătatea mintală, sau, dimpotrivă, stare de dezechilibru psihic: boala psihică. 27. PSIHOZELE ENDOGENE
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dimpotrivă, stare de dezechilibru psihic: boala psihică. 27. PSIHOZELE ENDOGENE II (Psihozele afective) Cadrul psihopatologic general Psihopatologia vieții afective, deosebit de importantă și complexă, reunește două grupe de afecțiuni psihiatrice, diferite între ele în raport cu factorii cauzali care le produc: - tulburările afective exogene (patologia afectivă de tip reactiv), - tulburările afective endogene (stările anxioase, sindroamele depresive și maniacale, boala afectivă, PMD). Tulburările afective exogene au fost prezentate anterior când am analizat patologia reactivă și nevrozele. Ne vom ocupa în continuare de psihopatologia vieții afective
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
importantă și complexă, reunește două grupe de afecțiuni psihiatrice, diferite între ele în raport cu factorii cauzali care le produc: - tulburările afective exogene (patologia afectivă de tip reactiv), - tulburările afective endogene (stările anxioase, sindroamele depresive și maniacale, boala afectivă, PMD). Tulburările afective exogene au fost prezentate anterior când am analizat patologia reactivă și nevrozele. Ne vom ocupa în continuare de psihopatologia vieții afective de natură endogenă. Pentru K. Schneider, psihopatologia vieții afective cuprinde două mari aspecte: 1) Reacțiile afective la evenimentele vieții trăite
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezentate anterior când am analizat patologia reactivă și nevrozele. Ne vom ocupa în continuare de psihopatologia vieții afective de natură endogenă. Pentru K. Schneider, psihopatologia vieții afective cuprinde două mari aspecte: 1) Reacțiile afective la evenimentele vieții trăite, cu caracter exogen, despre care am vorbit mai sus; 2) Dispozițiile sau sentimentele afective cu caracter endogen și care stau la baza patologiei afective endogene. În cadrul acestui grup, K. Schneider distinge următoarele aspecte: a) tristețea, în care sunt incluse grija și nostalgia, b
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dispoziție afectivă, în raport cu tipul de personalitate „stabil-echilibrat” din punct de vedere emoțional-afectiv. Această stare de echilibru se poate manifesta în două direcții și anume: a) în sfera somatică, cerebral sau visceral, b) în sfera vieții psihice, structural (endogen) sau relațional (exogen). De aici și aspectul modificărilor psihopatologice, de factură nevrotică sau psihotică (vezi schema de la pagina 315???). În aprecierea stărilor depresive, se discută următoarele aspecte: a) Distincția bipolar - unipolar: - un singur tip de manifestări clinice (depresie sau manie). Fig. pg. ms.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
discută următoarele aspecte: a) Distincția bipolar - unipolar: - un singur tip de manifestări clinice (depresie sau manie). Fig. pg. ms. 315 Grupul cu trăsături stabile de personalitate Depresie endogenă psihotică Depresie organică cerebrală tulburări nevrotice (tulburări endogene) (tulburări simptomatice) (endogen) psihic (exogen) (cerebral) somatic (visceral) Tipul de personalitate stabil/echilibrată (tulburări exogene) (tulburări simptomatice) Depresie exogenă somatogenă tulburări psihotice Depresie nevrotică Grupul cu trăsături instabile de personalitate - o alternanță de manifestări succesive (depresie sau manie), b) Dimensiunea „nevrotic - psihotic”: se apreciază în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de manifestări clinice (depresie sau manie). Fig. pg. ms. 315 Grupul cu trăsături stabile de personalitate Depresie endogenă psihotică Depresie organică cerebrală tulburări nevrotice (tulburări endogene) (tulburări simptomatice) (endogen) psihic (exogen) (cerebral) somatic (visceral) Tipul de personalitate stabil/echilibrată (tulburări exogene) (tulburări simptomatice) Depresie exogenă somatogenă tulburări psihotice Depresie nevrotică Grupul cu trăsături instabile de personalitate - o alternanță de manifestări succesive (depresie sau manie), b) Dimensiunea „nevrotic - psihotic”: se apreciază în raport cu formele și gradul de severitate al tulburărilor și evoluției psihopatologice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]