5,276 matches
-
însemne pentru dumneavoastră Marele Premiu „Ovidius"? Iarăși, fără complezență, vă spun că sunt premii care, sufletește vorbind, au o însemnătate mai mare decît rîvnitele onoruri oficiale. În limba franceză, distincția dintre singularul „onoare" și pluralul „onoruri" e tranșantă și foarte expresivă. Onorurile țin de conjuctura favorabilă, de poziția socială și de anumite cîmpuri de forță. În schimb onoarea ține de prețuirea pe care o resimți spontan din partea celor de care te leagă anumite afinități. De aceea premiul pe care l-am
Jean d’Ormesson: „Onoarea e mai importantă decît onorurile“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6243_a_7568]
-
că, în filosofie, talentul literar mărește gradul intuitiv al ideilor. O nuanță abstractă, spusă în litere vii, este mai inteligibilă, pentru ca tot ea, înfățișată sub pragul minim de toleranță estetică, să fie iremediabil obscură. Michel Onfray știe că, fără dichis expresiv, gîndirea conceptuală se sufocă sub monotonia clișeelor, tocmai de aceea scrie personal, arțăgos și patetic, cu o vervă care nu numai că nu obosește, dar chiar atrage prin sămînța de scandal pe care o aruncă. Autorul e din familia iconoclaștilor
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
Ceea ce contează înainte de toate, din punct de vedere editorial, este textul schițelor și povestirilor „plimbate" dintr-un loc într-altul, adică felul în care editorul adaptează versiunea inițială a autorului la normele lingvistice actuale, fără a altera trăsăturile stilistice și expresive caracteristice acestuia. O comparație cu ediția Vârgolici, făcută pe oricare pagină a „ediției" de la Regis, relevă o bizară identitate a celor două texte. Asemenea „demersuri" sunt mai periculoase decât par. Ele relativizează, în mintea școlarului, noțiuni foarte delicate, cum sunt
Un pericol: edițiile-pirat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6048_a_7373]
-
diplomatică" totuși, ce evită ascuțișurile conflictuale. Actantul stă „lungit șerpește sub clipe / mestecînd neuitări", cu grija de-a nu dezlănțui conflicte formale ce-ar putea fi evitate. Dezolările se petrec în surdină. Întru liniștirea spiritului sînt introduce densificări ale materiei expresive, conturînd pe alocuri un barochism elegiac: „tu fiind acum îngerul meu / preacurat/ coapsă rotundă a pămîntului // din care se nasc mările / lîngă țărmuri / și toate apele lumii" (2). Dar obsesia trecutului blocat nu poate fi înlăturată. Ca urmare poetul face
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
mai luminoasă cu cît e mai tonică. Mai precis, sunt trei motive care fac din Despre Cioran sau fascinația nebuniei o lectură plăcută: primul e că, în fața unui stil ca al lui Cioran, Dan C. Mihăilescu vine cu un nerv expresiv pe măsură, verva criticului scutindu-l de pericolul de a-l terfeli pe francez datorită neputinței de a se ridica la înălțimea virtuozității sale. Dimpotrivă, Dan C. Mihăilescu scrie mustos, inspirat, cu acea poftă pe care nu o au decît
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
cu premeditare și extravagant din lipsă de conținut. Nu acesta e cazul lui Ciprian Măceșaru, puține fiind notațiile din volum la care cititorul să nu încuviințeze spontan. Numai că, grație fondului atavic de bonomie temperamentală, autorul e inapt de necuviințe expresive, jurnalul fiind o mostră de consemnări decente pe seama unor resemnări adînci. Mai mult, avînd cultura și discernămîntul unui autentic intelectual, autorul alege calea virtuții cu tentă umanistă, mizînd pe șlefuirea statornică a predispozițiilor de duh. De aceea, jurnalul de față
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
cunoscut. În fond, cartea părintelui Moise este o culegere de mărturii privitoare la hierofania care a încăput în ființa lui Gafencu. Și mai e un amănunt menit a întregi natura pelorică (nefirească) a genului hierofanic: sfîntul nu trece pragul scrisului expresiv. E una din cele mai izbitoare impresii să vezi cît de placizi, terni și plicticoși sunt sfinții atunci cînd scriu. Gafencu nu face excepție: puținul care a rămas în urma lui în materie de grafie intimă are transparența seacă a cuvintelor
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
care să-i trădeze o voință estetică. Lui Sorin Dumitrescu îi repugnă estetica, fie ea a cuvîntului, fie a culorii. Tocmai de aceea, autorul pare a cădea peste expresii fericite fără să-și propună asta, muncit parcă de un drac expresiv care îi pune în gură, la momentul potrivit, vorba cea mai nimerită. Iar cînd un om scrie savuros nu fiindcă vrea, ci fiindcă așa îi vine, dintr-un imbold de praștie discursivă, atunci putem fi siguri că avem de-a
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
Zauberflöte și, deși o asculta de 40 de ani, acum i s-a părut a fi mai minunată ca oricând. Luca, fiul scriitorului, surprinde în memorialistica sa trăirea intensă a impresiilor muzicale de către marele dramaturg: „Când asculta muzica, obrazul lui expresiv și veșnic mișcător se imobiliza într-o expresie luminoasă și ochii îi sclipeau de lacrimi“15. Dumitru G. Dimitriu, profesor la Conservatorul de Muzică din București, a fost invitat în mai multe rânduri să locuiască în casa lui Caragiale, din
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
situație. Regman scrie lung pentru că găsește impropriu faptul de a scrie scurt. Ce e atunci cu aceste Reflexii și reflexe ajunse la ediția a doua? N-ar trebui, mă gândesc, să le supralicităm încărcătura morală. Mai ales în dauna celei expresive. Practic, critica lui Cornel Regman și aceste însemnări fugitive (multe emise spontan și transcrise ulterior) sunt consubstanțiale. Multe dintre încheierile frapante ale cronicilor sale vor fi fost inițial astfel de spirite colocviale. N-avem de unde ști. Dar un examen stilistic
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
cartea Biancăi Burța-Cernat despre „proza feminină interbelică” (Fotografie de grup cu scriitoare uitate, Ed. Cartea Românească, 2011) are însușirile proprii unei astfel de lucrări (este doctă, riguroasă, amplă) și încă una care nu le este totdeauna proprie: atrage literar, este expresivă, o citim cu neslăbită plăcere de la titlu până la sfârșit. A constatat-o înainte de mine confratele Cornel Ungureanu care notează pe ultima copertă: „Expresivitatea scrisului Biancăi Burța-Cernat începe de la nivelul titlului și se manifestă pe tot parcursul analizelor”. Să spun înainte de
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
propriului angajament face să transpară tot mai mult falsitatea și imoralitatea ei. Dacă sexualitatea constituie liantul în relația cu Roman, o formă de spiritualitate și o altă serie de valori devin expresia relației cu Adam. Regizorul alege, din nou, contrastele expresive, amorul cu fostul boxeur este brutal, pătimaș, cu năbădăi, pe când cel cu profesorul este stilizat, eterat, încărcat de tandrețea pe care diferența de vârstă o subliniază sensibil. În primul caz, relația este ierarhică, bazată pe dominație și supunere, suprimând orice
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
lor neguros, în aparența de neverosimil pe care-l capătă, mărturia unui caz izolat, ci înfățișează în genere suferința deținuților politici din țara noastră, în contextul suferințelor întregii țări comunizate. Ne oferă un eșantion, e drept, unul dintre cele mai expresive, al unei situații echivalate, fără exagerare, cu o bolgie infernală. Referindu-se la anii 1962-1964, pe care i-a petrecut în închisoarea Aiudului, autorul mărturisește cu litere incandescente: „Pentru toți cei care au refuzat reeducarea, (aceasta) a reprezentat cea mai
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
limbajului cotidian de acum două decenii. Fiindcă de obicei, cu cât acestea sunt mai vii, cu atât se estompează mai repede. Glumele în doi peri își pierd cele dintâi farmecul. Jocurile de cuvinte încep să ruleze în gol. În timp ce argoul, expresiv prin definiție și neconcesiv prin uz, îmbătrânește imediat. Riscul ar fi fost, așadar, ca lejeritatea să-i joace, lui Bogdan O. Popescu, un renghi. Sunt destule situațiile când umorul trădează autorul. (Ceea ce e în esență foarte trist.) Aici, însă, nu
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
E o candoare de spirit naiv în ființa Serenelei Ghițeanu. Mai mult, limba franceză, pe care o predă la Universitatea din Ploiești, i-a imprimat acuratețe fonetică și cadență sigură. Serenela Ghițeanu are urechea limbii, dar nu are virtuozitatea ei expresivă. De aceea scrie limpede și corect, avînd un ton neutru, de perorație rece. Nu e o autoare patetică, neavînd nimic din tulburarea viscerală a talentelor de esență temperamentală. După cîteva cronici, ți-ai fi dorit ca autoarea să fie mai
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
urmat un plan bine stabilit, observăm că „raiul dacic” din Memento mori a avut aici o primă reprezentare tulburător de asemănătoare. Spontaneitatea și lipsa de măsură comandă textul. Versul lung, alexandrinul românesc, prezent în pasajele descriptive, alternează cu un vers expresiv și neobișnuit, cu alexandrinul clasic sub forma lui dactilică, săltăreț și cadențat. Cele mai spectaculoase înfruntări din epopee adoptă ritmul și măsura din Mihnea și baba, episodul cavalcadei; spontaneitatea vitală a scriiturii poetice se manifestă în construirea deliberată de imagini
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
Rodica Zafiu Între mijloacele expresive ale limbii române, apte să producă - prin conotaț iile lor peiorative și prin sonoritatea deloc eufonică - efecte comice, se numără și sufixul -ăraie. Substantivul căruia i se adaugă sufixul popular și familiar capătă sens colectiv, dar mai ales semnificații depreciative
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
sau de materie (sticla-material): „Cheful lui Adi s-a udat cu sticlăraie peste sticlăraie de vin” (zappy.ro); „afară, dacă nu mori înghețat (de frig), sigur te alegi cu ceva rupt, la ce sticlăraie e pe jos” (twitoaster.com). Derivatele expresive apar uneori în serii, creații ad-hoc după model, atrăgându-se una pe alta: „vând tot ce am sub pat, mufăraie, căblăraie, plăci etc.” (forum.softpedia.com), „am îndopat bătrânul oltcit cu dulciuri pentru mamaie, roșii și legume de București, sticlăraie
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
avid în găsirea unor amănunte insolite are impulsul de a tresări repede la contactul cu ele. De aceea atenția îi sare de la detaliul observat la expresia prin care încearcă să-l prindă, forma aceasta de impulsivitate dînd naștere unei virtuozități expresive de tip alert. Se naște o țesătură deasă de comentarii livrești a căror principală calitate stă în sacadarea frazelor. Paragrafele curg ritmat într-o ondulare scandată, a căror parcurgere îți insuflă o detașare aparte, de martor asistînd la o înșiruire
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
frizează anarhia, Lucia Negoiță nu părăsește liniamentele unei existențe date, conservînd o anume disciplină a mărturisirii. Exploziilor care se țin lanț la Angela Marinescu le corespund aici tensiuni ce se contrag în propriul contur, fără vanități așa-zicînd suicidare, mixînd cutezanța expresivă cu umilitatea asumării unui dramatism organic: „desenul stîngaci al sudorii/ peste sprîncenele castității rebele/ o dîră de sînge dintr-o apă a morții/ pe inul cămășii// prima menstră aduce cu ea macularea// te doare iar copilul necunoscut/ care ar vrea
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
numi jurnalul personal ca spectacol. Și, în același timp, au marcat o schimbare în folosirea mijloacelor de exprimare: în locul altor modalități plastice și verbale, proprii performance-ului, pe primul loc s-a aflat de astă dată, din nou, mișcarea cu capacitate expresivă, adică dansul. Să ne aflăm oare într-un moment de cotitură, conștientizat sau nu, în care dansului i se înapoiază ceea ce i se cuvine? E prea devreme ca să putem trage o concluzie, ci doar exprima o oarecare speranță. Jurnalist cultural
Deschiderea stagiunii în companiile de dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5154_a_6479]
-
în ea. De fapt, ținând cont de performance-urile de până acum ale Mădălinei Dan, ea a fost reconvertită la exprimarea prin dans de această nouă prietenie și mai trebuie să se descopere pe sine, pentru a ajunge la formele firesc expresive ale Mihaelei Dancs. Pe diverse paralele și în diferite companii, dansul își caută, deci, noi forme de exprimare, la acest început de stagiune.
Deschiderea stagiunii în companiile de dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5154_a_6479]
-
noi, însă așa de necesariu, încât subscrisul o crede de a sa datorie a atrage atenția profesorilor asupra acestui punt ca asupra unei condițiuni sine qua non studiului latinei în gimnaziu”. Rareori un omagiu a fost mai adevărat și mai expresiv decât acesta, datorat unui tânăr de 23 de ani, care se va dovedi, nu peste mult timp, adversarul redutabil al exagerărilor latiniste, atât în limbă și în scriere, cât și în istoria dreptului și, în general, a civilizației. Obiectivitatea clasicilor
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
desprinse din Pateric,/ silabisind cu o voce dogită.” (p. 22) Până acum, livrescul fusese o simplă prezență. Ghilimelele funcționau ca semne de punctuație. Servind, cu alte cuvinte, gramatica poeziei, nu poezia însăși. Citatele, prea înalte pentru a mai fi și expresive, nu făceau decât să pregătească, parcă, o concluzie ce se va revela abia mai târziu. De data aceasta, în siajul aceleiași figurații contrastive, lectura unei pilde reușește să amorseze (și aproape să detoneze) poemul. În întreaga lui frumusețe: „Un frate
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
me, Valentina de Piante Niculae și-a pus în valoare mai ales vocea, foarte sugestiva, care a creat atmosferă și a conceput pentru interpreta să Timea Kovacs, un dans unduitor, ca o melodie tăcută, unul dintre corpurile cele mai nuanțat expresive din tot Festivalul. Premianții de anul trecut și-au implicat publicul în demersul lor, cum au făcut și cu un an în urmă, de astă dată invitând pe fiecare să vândă ce știe mai bine, într-o piață improvizată în
eXplore dance festival 2011 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5188_a_6513]