1,458 matches
-
8 [28]. Un aspect deosebit de important este transferul diferitelor substanțe, în special nutrienți, prin membrana celulară. În acest sens, s’a arătat că transferul activ al cationilor [22] și aminoacizilor [61] are loc în consecința unui gradient de rH intra /extracelular; acest gradient a fost evidențiat în celula animală, unde citoplasma este mai electronegativă (reducătoare) decât mediul extracelular cu cca. 90 mV [62]. Substanțele bioactive acționează și în cazul animalelor printr’un mecanism similar celui descris mai sus (§2.2.2
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
acest sens, s’a arătat că transferul activ al cationilor [22] și aminoacizilor [61] are loc în consecința unui gradient de rH intra /extracelular; acest gradient a fost evidențiat în celula animală, unde citoplasma este mai electronegativă (reducătoare) decât mediul extracelular cu cca. 90 mV [62]. Substanțele bioactive acționează și în cazul animalelor printr’un mecanism similar celui descris mai sus (§2.2.2.3.2.4.), dar cu referire la modularea redox a mediului intern când este vorba de animale
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
prezintă interes în contextul secțiunii de față doar Flagellata, Sarcodina și Ciliophora, celelalte fiind parazite ale animalelor. Multe protozoare conțin substanțe minerale (CaCO3, SiO2 etc.) repartizate într’un schelet intern sau extern, ultimul fiind cel mai frecvent [90]. Uneori, învelișurile extracelulare sunt gelatinoase, fapt ce înlesnește aderarea unor corpuri străine [90]. Alteori ele formează cochilii tari (schelet extern), care generează cu timpul, în natură, zăcăminte minerale biogene, precum creta; aici putem face o remarcă speculativă: ceea ce unele microorganisme fac depunând, în
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
o remarcă speculativă: ceea ce unele microorganisme fac depunând, în mediu, fosforita, o face și „societatea“ de celule care este organismul animal, dar în interior, depunând apatita osului. Ca urmare, se pot discuta trei categorii mari de protozoare: − fără un înveliș extracelular, care au în foulingul biologic un rol exclusiv biocenotic (de întreținere a vieții biocenozei); − cu înveliș extracelular gelatinos, care pot constitui nuclee de acumulare a particulelor; impactul lor se reflectă mai ales prin efecte mecanice, termice, foulingogene; − cu înveliș extracelular
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
care este organismul animal, dar în interior, depunând apatita osului. Ca urmare, se pot discuta trei categorii mari de protozoare: − fără un înveliș extracelular, care au în foulingul biologic un rol exclusiv biocenotic (de întreținere a vieții biocenozei); − cu înveliș extracelular gelatinos, care pot constitui nuclee de acumulare a particulelor; impactul lor se reflectă mai ales prin efecte mecanice, termice, foulingogene; − cu înveliș extracelular mineral, care generează depozite necomestibile, deci stabile; acțiunea lor ar putea fi rezumată intuitiv ca o concentrare
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
extracelular, care au în foulingul biologic un rol exclusiv biocenotic (de întreținere a vieții biocenozei); − cu înveliș extracelular gelatinos, care pot constitui nuclee de acumulare a particulelor; impactul lor se reflectă mai ales prin efecte mecanice, termice, foulingogene; − cu înveliș extracelular mineral, care generează depozite necomestibile, deci stabile; acțiunea lor ar putea fi rezumată intuitiv ca o concentrare și insolubilizare a Ca și Si din apă; unele protozoare sunt fixate de substrat cu ajutorul unui peduncul [91] astfel încât acționează ca „ancore“ ale
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
mai primitive R - constanta gazelor, 8,314 J/grd receptor membranar - structură moleculară, de regulă de natură proteică, situată în membrana celulară care, în baza unui mecanism de compatibilitate „cheie-lacăt“, asemenea aceleia enzimă-substrat, transmite un mesaj celulei, relevându-i prezența extracelulară a unei substanțe RED - reducător, în sens relativ, ca extremă reducătoare a domeniului de rH propriu unui proces la care se face referire regn - v. sistematică rH0 - valoarea rH optimă pentru un proces dat rHt - valoarea rH caracteristică unui țesut
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
câteva substituții aminoacidice care îi anulează proprietățile enzimatice. Astfel, prin înlocuirea acidului aspartic din poziția 911 cu alanina și a alaninei cu acidul aspartic în poziția 877, IA-2 devine enzimatic activă (Magistrelli et al., 1996). Proteină IA-2 are un domeniu extracelular și unul intracelular. Imediat dupa sinteză, domeniul extracelular se află în interiorul granulelor secretorii, ulterior, prin fuziunea granulelor cu membrana celulară el devenind extracelular propriu-zis. Se presupune că posttranscripțional, IA-2 nativ (de 106 kDa) suferă mai multe clivări sub acțiunea unor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
Astfel, prin înlocuirea acidului aspartic din poziția 911 cu alanina și a alaninei cu acidul aspartic în poziția 877, IA-2 devine enzimatic activă (Magistrelli et al., 1996). Proteină IA-2 are un domeniu extracelular și unul intracelular. Imediat dupa sinteză, domeniul extracelular se află în interiorul granulelor secretorii, ulterior, prin fuziunea granulelor cu membrana celulară el devenind extracelular propriu-zis. Se presupune că posttranscripțional, IA-2 nativ (de 106 kDa) suferă mai multe clivări sub acțiunea unor proteaze, rezultând fragmente mai mici, de 60-70 kDa
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
aspartic în poziția 877, IA-2 devine enzimatic activă (Magistrelli et al., 1996). Proteină IA-2 are un domeniu extracelular și unul intracelular. Imediat dupa sinteză, domeniul extracelular se află în interiorul granulelor secretorii, ulterior, prin fuziunea granulelor cu membrana celulară el devenind extracelular propriu-zis. Se presupune că posttranscripțional, IA-2 nativ (de 106 kDa) suferă mai multe clivări sub acțiunea unor proteaze, rezultând fragmente mai mici, de 60-70 kDa (Leslie et al., 1999). IA-2 este exprimată în celulele neuroendocrine și poate fi izolată în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
ateroscleroză, anevrismul aortic abdominal și arterită. Câteva observații sugerează că un mecanism asemănător ar putea fi implicat în patogeneza anevrismelor intracraniene. Pierderea echilibrului dintre proteaze și antiproteaze este un posibil factor de risc pentru dezvoltarea anevrismelor intracraniene. Degradarea proteinelor matricei extracelulare de către enzimele proteolitice (proteaze) este reglată de inhibitorii de proteaze (antiproteaze). Un defect al matricei extracelulare a peretelui arterial, cea care asigură rezistența arterelor intracraniene, joacă foarte 388 probabil un rol în fiziopatologia anevrismelor intracraniene. Fibrele de elastină care se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
implicat în patogeneza anevrismelor intracraniene. Pierderea echilibrului dintre proteaze și antiproteaze este un posibil factor de risc pentru dezvoltarea anevrismelor intracraniene. Degradarea proteinelor matricei extracelulare de către enzimele proteolitice (proteaze) este reglată de inhibitorii de proteaze (antiproteaze). Un defect al matricei extracelulare a peretelui arterial, cea care asigură rezistența arterelor intracraniene, joacă foarte 388 probabil un rol în fiziopatologia anevrismelor intracraniene. Fibrele de elastină care se găsesc cu precădere în lamina elastică internă, sunt principalele elemente de rezistență și sunt responsabile de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
anevrisme intracraniene. În cele mai multe cazuri de anevrisme familiale acest model este neclar. Patru studii de tipare genetică au identificat locații genetice asociate cu anevrismele intracraniene. Trei dintre aceste locații includ gene funcționale candidate pentru codarea proteinelor structurale, componente ale matricei extracelulare: elastina și colagenul de tip 1A2 fiind cei mai promițători candidați deoarece, în cazul lor, s-a pus în evidență și asocierea alelică cu anevrismele intracraniene. Totuși, variațiile acestor gene explică doar o mică parte din factorii genetici implicați în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
Pe examinarea RMN, leziunile de tip MAV apar ca o zonă inomogenă de hiposemnal, cu aspect de „fagure de miere”, observându-se conexiunile cu vasele eferente și aferente tributare acesteia (fig. 5.39). În jurul leziunii se poate observa ocazional hemoglobina extracelulară în hiposemnal, aceasta fiind un indicator al unor hemoragii în antecedente, simptomatice sau asimptomatice. Asocierea cu studiul angio (angioRMN), completează datele anatomice și orientează asupra căilor de abord și a elementelor de risc în tratamentul MAV [1]. Studiile retrospective au
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
spălare) [13,14]. În faza portal-venoasă leziunile mici pot fi izosau hipodense față de parenchimul din jur, fiind dificil de vizualizat. Leziunile mari, peste 5 cm diametru, sunt heterogene, cu un aspect de mozaic [15], datorat distribuției neregulate a apei libere extracelulare, grăsimii, fibrozei și necrozei intratumorale [16]. Pe secțiunile tardive țesutul tumoral continuă spălarea (fig. 44d). În această fază se poate vizualiza mai bine capsula tumorală, unul dintre cele mai specifice semne de CHC. Clasificarea macroscopică a CHC distinge trei tipuri
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Anton () [Corola-publishinghouse/Science/92132_a_92627]
-
fibrele amielinice C; include leziuni tisulare, care afectează integritatea anatomică sau funcțională a receptorilor sau căilor de transmitere a durerii considerată durere neuropatică. Consecutiv acestei afectări a receptorilor sau căilor, local apar o serie de reacții farmacodinamice cum sunt: eliberarea extracelulară a ionilor de potasiu; eliberarea prostaglandinei E; formarea de bradikinine sub acțiunea proteazelor și α 2globulinelor plasmatice; formarea și eliberarea substanței P; eliberarea de histamină și serotonină; formarea de nitroxid. Ca urmare a acestor fenomene biochimice se ajunge la dezvoltarea
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
duc printro serie de reacții la formarea de perioxinitrit, compus cu puternică acțiune citotoxică. Formarea acestuia este inhibată de superoxiddismu tază, acțiune pe baza căreia aceasta a fost propusă În tratamentul unor boli inflamatorii reumatismale. Enzimele proteolitice atacă componentele matricei extracelulare (proteoglicanii, colagen și alte proteine de susținere) care sunt indispensabile pentru menținerea integrității țesuturilor și această lezare a matricei extracelulare are un rol major În bolile inflamatorii reumatismale. Odată activate de diverși agenți și/sau de exotoxine, neutrofilele eliberează extracelular
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
tază, acțiune pe baza căreia aceasta a fost propusă În tratamentul unor boli inflamatorii reumatismale. Enzimele proteolitice atacă componentele matricei extracelulare (proteoglicanii, colagen și alte proteine de susținere) care sunt indispensabile pentru menținerea integrității țesuturilor și această lezare a matricei extracelulare are un rol major În bolile inflamatorii reumatismale. Odată activate de diverși agenți și/sau de exotoxine, neutrofilele eliberează extracelular conținutul lizozomilor lor, constituit din radicali toxici liberi și proteaze extrem de agresive, unele În stare inactivă. Proteazele active, cum sunt
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
extracelulare (proteoglicanii, colagen și alte proteine de susținere) care sunt indispensabile pentru menținerea integrității țesuturilor și această lezare a matricei extracelulare are un rol major În bolile inflamatorii reumatismale. Odată activate de diverși agenți și/sau de exotoxine, neutrofilele eliberează extracelular conținutul lizozomilor lor, constituit din radicali toxici liberi și proteaze extrem de agresive, unele În stare inactivă. Proteazele active, cum sunt elastaza, catepsina G, mieloperoxidaza produc leziuni tisulare, iar proteazele inactive, cum sunt colagenaza și gelatinaza, sunt activate prin oxidare de
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
caracterizează mediul diabetic). Aceste tulburări conduc la activarea celulelor-țintă (endotelii, celule mezangiale) și stimularea sintezei unor molecule de semnalizare intracelulară (ex.: sistemul protein-kinazei C) și a factorilor nucleari de transcripție, rezultatul final traducându-se prin modificările structurale (acumularea de matrix extracelular) și funcționale (albuminuria) specifice BDR. 3.1. Factorii familiali și genetici în boala renală diabetică Faptul că BDR apare la unii pacienți diabetici cu un control metabolic aparent bun, în timp ce nu apare la alți pacienți, al căror diabet a evoluat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
face la nivelul membranei celulare și la nivelul anumitor vezicule citoplasmatice (endozomi), care sunt considerate „rezervorul”celular de STNH-3 [261]. Afinitatea STNH-3 pentru Na este foarte crescută, acesta fiind activat la valori de 10mmol/l (mult sub valorile fiziologice Na extracelular); de asemenea, afinitatea pentru H+ intracelular este crescută, transportorul fiind activ la pH-ul fiziologic intracelular de 7,2. În schimb, afinitatea pentru amilorid (inhibitor) este redusă, spre deosebire de alte izoforme (vezi în continuare). Reglarea activității STNH-3 este extrem de complexă, făcându
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
are o funcție importantă în modularea funcției renale, atât în condiții normale cât și patologice, deoarece determină în mare măsură procesele de reabsorbție a apei și Na, precum și producția de bicarbonat. Creșterea inadecvată a activității sale va produce expansiunea spațiului extracelular și creșterea TA, motiv suficient pentru efortul de a înțelege la nivel molecular mecanismele de reglare a activității acestuia. STNH-1 O altă izoformă a STNH (STNH-1) este localizată la nivelul membranei latero-bazale a celulelor tubulare proximale (și în alte teritorii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
este caracterizată prin 12 domenii transmembranare (TM), care sunt locusuri specifice de legare a moleculelor active (citochine, IL-4, IL-8 etc), precum și două „cozi”, N- și respectiv C-terminale, localizate intracelular. Din punct de vedere funcțional, afinitatea STNH-1 uman pentru Na extracelular (Km) variază între 23 și 136 mmol/l, având de asemenea o mare afinitate pentru amilorid, al cărui efect este inhibitor. Au fost descrise mai multe polimorfisme genetice ale STNH-1, în special la nivelul TM4 și TM9, care modifică semnificativ
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
spațiului intracelular (shrinkage); această activare se face prin fosforilarea anumitor locusuri situate pe domeniile intracelulare ale moleculei, de către o STNH-1 kinază încă neidentificată. Activarea constă în creșterea rapidă a afinității situsurilor intracelulare de legare pentru protonii citoplasmatici, care sunt eliminați extracelular în schimbul intrării Na și a apei, cu creșterea consecutivă a volumului și pH-ului celular. Studii experimentale recente [222] tind să confirme faptul că STNH-kinaza este o serin-kinază MAPK-dependentă, codificată p90RSK, iar activarea STNH-1 se face prin fosforilarea unui rest
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
celule mezangiale de șobolan s-a observat că expunerea la mediul hiperglicemic a produs inducția sintezei de STNH-1, iar alte studii (metaanaliză, [4]) au arătat o corelație importantă între creșterea ratei de activare a STNH-1 și producția excesivă de matrix extracelular în BDR incipientă. Implicarea STNH-3 a fost mai intens studiată în ultimii ani, în legătură cu patogeneza HTAE și a BDR; rolul său central în patogeneza HTAE a fost sugerat de faptul că șobolanii spontan hipertensivi prezintă o creștere a expresiei și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]