1,866 matches
-
făcliile”, CRE, 1935, 2589; C. Pan. [C. Pantazescu], „Se-aprind făcliile”, ȚA, 1935, 879; Ion Pas, Un nuvelist: N. Porsenna, „Se-aprind făcliile”, „Gazeta cărților”, 1935, 377; G. [Al. Gregorian], „Se-aprind făcliile”, PRV, 1935, 150; Stelian Segarcea, „Se-aprind făcliile”, „Flacăra”, 1940, 13; Aurel Chiriacescu, „Rug”, CAP, 1943, 2134; Mihai Atanasiu, „Rug”, SE, 1943, 1671; I. Tarbescu, „Rug”, „Observatorul poporului”, 1943, 32; Scrisoare de la Zoe Porsenna. 1985, ADLTR, P-82; Dicț. scriit. rom., III, 864-865; Florentin Popescu, N. Porsenna (1892-1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
Vatamaniuc], Despre romanul „Pâine albă” al lui Dumitru Mircea, ST, 1952, 6; Eugen Luca, „Pâine albă”, CNT, 1953,1; Ion Hobana, O prezentare viguroasă a chipului tânărului comunist, „Scânteia tineretului”, 1953, 5; George Munteanu, Un roman al transformării satului românesc, „Făclia”, 1953, 16; Paul Georgescu, Un roman al construirii vieții noi la sate, „Lupta de clasă”, 1953, 10; Silvian Iosifescu, Probleme și opere contemporane, București, 1954, 245-262; Aurel Martin, Dumitru Mircea, povestitor, „Tânărul scriitor”, 1956, 5; C. Dornescu [Leon Baconsky], „Întoarcerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
aprilie 1928 până în aprilie 1929. Director- proprietar: George Ulieru, redactori: preotul I. Răuțescu și Iosif Catrinescu (acesta din urmă de la numărul 4/1928). Revista, subintitulată „Foaie pentru luminarea poporului”, nu are un articol-program, dar s-ar dori o continuatoare a „Făcliei Muscelului” (1926-1927), coordonată tot de George Ulieru. Având un grup restrâns de colaboratori, gazeta publică rețete medicale și sfaturi practice, articole de combatere a alcoolismului și a fumatului, pledând pentru o morală sănătoasă, întemeiată pe valorile creștine. George Ulieru traduce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288808_a_290137]
-
tr. Mariana Zavati Gardner și John Edward Gardner, pref. Ion Cristofor, Uzdin (Serbia), 2001; Orbul din Muzeul Satului, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Dan Deșliu, Dintre sute de catarge, LCF, 1960, 4; Ulici, Prima verba, II, 129-130; Ionel Bota, „Fuga statuilor”, „Făclia”, 1979, 10 197; Constantin Zărnescu, Balade din Cornul Abundenței, R, 1982, 9; Vasile Val Telceanu, Între religie și filosofie, „Radix” (Namur), 1992, 23; Diana Tihu, „Nucul dintre două veacuri”, ST, 1993, 11; Mircea Popa, „Chipul din oglindă”, „Adevărul de Cluj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
literatură comparată și universală, limbi romanice și limba latină. În 1975 își susține teza de doctorat despre opera lui Ugo Foscolo, poet din care a dat cele mai bune traduceri în limba română. Debutase publicistic în 1960 în revistele clujene „Făclia” și „Tribuna” cu traduceri și articole despre literatura universală. Editorial, debutează cu piesa Stupii cu pricina (1962), între 1962 și 1969 continuând să scrie teatru (nu totdeauna foarte reușit) pentru amatori și profesioniști. Piesele sale au fost jucate pe scene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
acele „cărți de legi“ au ajuns la Bologna, pe căi aventuroase și În mare parte obscure: unii maeștri au Început să le recopieze și să le pună În ordine. Tradiția Îi atribuie meritul ini ția tivei lui Irnerius, Lucerna iuris, „făclia dreptului“, „lumina Bolog nei“; o Întreprindere de asemenea dimen siuni nu se putea totuși Împlini pe durata unei generații și nici, cu atît mai puțin, să fie opera unei singure per soane. În jurul acestor cărți iau naștere școlile bolog neze
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
mi-ai fost alături. Cheile le ține Eros pentru toată suflarea. El vechiul zeu. Copile te-am făcut să pătrunzi adâncuri de mistere, sublimii zei ți-au vorbit și i-ai văzut. Acum în ceasul morții mele îți las moștenire făclia mea s-o duci mai departe. -Smerit mă supun, slăvite. -Pe-această cărare să mergem. Să ne grăbim. Vrăjmașii să-i surprindem pe căile pedestre. Ascultă și întipărește în minte păstreză tainele, sublim. -Cu litere de foc le-ntipăresc și veacuri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pe cine. Mi-au raportat că sunt arătări ale strigoilor. -Să mergem-spuse contele luând un paloș din panoplia de arme, urmat de familie și gardă. Robert și Daniel fii contelui înarmați cu flinte și săbii ieșiră afară primii. La lumina făcliilor, au văzut cu uimire încăierarea, între două cete de oameni îmbrăcați ciudat. Atacatorii erau înbrăcați în mantii albe, cu cruci negre pe piept și spate, având scuturi de apărare cu același semn, mânuind săbii grele și lungi. Cavalerii care păreau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Trecu apa, ducând pe umăr o doniță plină cu miere proaspătă, se opri să-și tragă sufletul în josul unei mici pante care ducea spre casa lor. Vedea prin ușa întredeschisă siluetele celor două femei. Sașa stătea în picioare, cu o făclie în mână, soția lui era așezată, cu obrazul aplecat deasupra copilului. Nu auzea cuvintele, ci deslușea doar tonul, lent și egal, al conversației purtate cu glas scăzut. Se gândi la Sașa, cu recunoștința dureroasă pe care o încearcă cineva față de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. / Fiecare din ele avea patru fețe, și fiecare avea patru aripi. / [...] în mijlocul acestor făpturi vii [s.n.] era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși, care ardeau; și ceva ca niște făclii umbla încoace și încolo printre aceste făpturii vii; foculacesta arunca o lumină strălucitoare, și din el ieșeau fulgere. Făpturile vii însă, când alergau și se întorceau, erau ca fulgerul. Mă uitam la aceste făpturi vii, și iată că pe pământ
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în 1923 din inițiativa lui I. G. Duca, este scrisă aproape în întregime de A. El rămăsese adeptul modelului cultural german și biciuia haosul social de după război. Apar aici Belșug, Amintirile ierodiaconului Iosif. Varietatea publicisticii sale (în „Viața românească”, „Rampa”, „Făclia”, „Gândirea”, „Contimporanul”, „Clipa”, „Clopotul”, „Lumea”, „Integral”, „Țara noastră”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinteza”, „Viața literară”, „Ramuri” ș.a.), neaderența la vreun program, agresivitatea polemicilor, forma lor artistică fac din A. un gazetar fără egal. Poetul, în schimb, era parțial cunoscut, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Severin, Craiova și la Timișoara, unde va absolvi în 1938 Liceul Economic, apoi frecventează până în 1942 Academia de Înalte Studii Comerciale din București. Revine la Timișoara, unde scrisese în 1940-1941 la „Vestul”, iar acum va fi ziarist la „Românul” (1945), „Făclia” (1945-1948), „Drapelul roșu” (1948-1950). Din 1951 până în 1979 e secretar al Asociației Scriitorilor și, temporar, secretar de redacție la „Scrisul bănățean”. Începând cu 1993 conduce activitatea cenaclului „Pavel Bellu” și revista „Anotimpuri literare”. Debutează în 1937, cu povestirea Bătrânul lăutar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
primesc în palate. Europa, din secolul XIII înainte, este în întregime cucerită. Asia, însă, nu a fost niciodată pierdută. Marea moștenire a Chaldeeii au împărțit-o cu lăcomie mongolii, arabii, evreii. Toți au contribuit la dezvoltarea astrologiei, au aprins cu făclia lor torțele vecinilor și le-au împărtășit din belșug comoara fără fund și fără de preț a cunoștințelor astrale. Dar ceea ce poate face un singur om dintr-un popor și cu acest instrument din întreaga lume nu ne pot spune pe
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
traducerile arabe. Stiința mahomedană, oricât de plină de superstiții, de astrologie și de magie - a fost singurul licăr de lumină în noaptea acelor secole; a fost tăciunele rămas din focul antic, de la care s-a putut aprinde la vremea potrivită făclia Renașterii. La fel cum un bulgăre de zăpadă ce se rostogolește pe costișa unui munte, crește singur cu cât ajunge mai departe, în același fel, vibrația produsă de Al- Mamun în mediul propice al lumii arabe, a crescut de la sine
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
n. Diaconu) și al lui Dumitru Popescu, țărani. Frecventează școală primară în satul natal, apoi este elev al Școlii Normale „Andrei Șaguna” din Sibiu. Student al Facultății de Filologie-Istorie din cadrul Universității din Cluj (1952-1956), lucrează după licență la ziarul clujean „Făclia”, iar după câteva luni este angajat profesor de limbă și literatura română la Liceul „St. O. Iosif” din Rupea. Între 1960 și 1962 e, succesiv, sufleur și secretar literar-muzical la Teatrul Muzical „Gheorghe Dima” din Brașov, dar revine în învățământ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
1968-1987). În 1996 întemeiază Editură Dealul Melcilor, iar în 1998 revista cu același nume. După 1994 va fi lector la Facultatea de Filologie a Universității din Brașov, apoi la Facultatea de Jurnalism a Universității Româno-Canadiene (2001-2003). Debutează în ziarul clujean „Făclia” (1954), cu povestirea Prietenul meu, semnată Ion Popescu-Horști. Colaborează cu proza, versuri, însemnări și note critice la „Astra”, „Caiete de literatură”, „Brașovul literar și artistic”, „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Cronică”, „România literară”, „Karpaten Rundschau”, „Foaie pentru minte, inima și literatura”, „Luceafărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
logice, topica latinizantă. Un limbaj stereotip identificăm și în schimbul de telegrame din Urgent, dar și grotescul, comicul, satiricul în unele momente și schițe. În nuvele întâlnim un mod special de investigație umană, câteva note naturaliste vizând aspecte naturaliste. În O făclie de Paște punctul culminant îl constituie momentul nebuniei lui Leiba Zibal, anticipat de o serie de amănunte: spaima din copilărie, boala de friguri, amenințarea lui Gheorghe, tensiunea din noaptea Paștelui. În nuvela În vreme de război, popa Iancu are bani
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
idilă. În momente și schițe întâlnim anecdota (concizie, poantă), amintirea (material de viață, ironie, autoironie), relatarea jurnalistică. La Caragiale, tema tragică este dublu alimentată din punctul de vedere al rațiunilor semnificante: pe de o parte, prin stricta determinare psihologică (O făclie de Paște), ereditară (Păcat) și a iluziilor universului interior (În vreme de război), pe de alta, prin jocul neexplicat al întâmplării, (Mircea Tomuș). În povestirile de inspirație folclorică (La Hanul lui Mânjoală, Calul dracului, La conac, Kir Ianulea), scriitorul abordează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
comic și tragic (Două loturi, Inspecțiune, Cănuță, om sucit); nuvele fantastice de factură romantică, în care realul se îmbină cu irealul sau fabulosul (La Hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Abu-Hassan); nuvele psihologice de factură naturalistă (În vreme de război, O făclie de Paște"). I. L. Caragiale a fost un scriitor realist și moralizator, un mare creator de oameni și de viață, cu spirit de observație necruțător (O scrisoare pierdută, D' ale carnavalului, O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea). În orice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
loc În urma ei. Când au vrut să intre și părinții, poarta a rămas Închisă. Fata Îi roagă să se-ntoarcă acasă. Într-o odaie, a văzut un Împărat tânăr, lungit ca de moarte, fixat la dreapta și la stânga de două făclii aprinse. La picioare avea o carte groasă, iar pe piept o scrisoare adâncă, În care celui care a intrat acolo i se spunea să termine de citit cartea, pentru că numai așa se va trezi Împăratul. Fata citește timp de vreo
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
debutează foarte precoce în presă (în 1949, la doisprezece ani), cu o poezie ocazională (în revista „Pionierul”). Urmează Facultatea de Filologie-Istorie- Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-istorie, absolvind în 1959. Din 1958, încă student, intră corector la ziarul „Făclia” din Cluj, iar în 1959 devine șef al secției culturale la același ziar. Din 1961, e funcționar în Ministerul Afacerilor Externe. În 1963 obține, prin concurs, gradul diplomatic de atașat; devine diplomat de carieră, cu însărcinări privind domeniul cultural. Funcționează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
la față, București, 1970; Autografe pariziene, Cluj, 1972; România se prezintă, București, 1972; Franța, București, 1976; Inima cuvintelor, Cluj-Napoca, 1979; Carte de citire, București, 1983; Cântec de mai, București, 1989; Secunda câștigată, București, 1996. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, „Fructul oprit”, „Făclia”, 1968, 13 decembrie; Aurel Martin, „Fructul oprit” de Teofil Bălaj, RMB, 1969, 7545; Petru M. Haș, „Fructul oprit”, ST, 1969, 1; Zaharia Sângeorzan, Debuturi: Teofil Bălaj, Paul Drumaru, Marin Mincu, CRC, 1969, 9; Ion Lungu, „Fructul oprit”, TR, 1969, 15
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
ca un summum al conciziei, simplității și sobrietății, obținut în urma unui îndelungat travaliu și pe baza unei tehnici nu atât învățate, cât elaborate de artistul însuși. Nu e scutit însă de obiecții, reproșându-i-se prezența elementelor melodramatice în O făclie de Paște și în Năpasta, precum și a unui clasicism naturalist. Dintre contemporani Z. îi apreciază pe G. Ibrăileanu, devenit un adevărat prieten intelectual (este semnificativă și corespondența dintre ei), pe Tudor Arghezi, Ion Barbu, pe Lucian Blaga ca filosof, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
adaugă note de călătorie, le cultivă colaborând la „Toamna”, „Moda nouă ilustrată”, „Țara nouă”, „Noua revistă română”, „Convorbiri critice”, „Falanga”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Șezătoarea săteanului”, „Ilustrația”, „Flacăra”, „Arta”, „Noi pagini literare”, „Libertatea” (Craiova), „Doina”, „Scena”, „Dreptatea”, „Văpaia”, „Helios”, „Poezia”, „Făclia”, „Capitala”, „Cartea vremii”, „Cronica” ș.a. A scos împreună cu G. D. Mugur revista „În slujba adevărată” (1916). O parte din textele publicate în presă este strânsă în volumele Păcate vechi (1910), Așa i-a fost scris... (1911), Peste Dorna (1912), Ochiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286213_a_287542]
-
din satul Bașeu, a dus la îndeplinire o serie de prevederi din Testamentul lui Iordache Costache Boldur-Lățescu contribuind la construcția bisericii din satul Alba și dând ajutor și la cea din Vatra. învățătorul Ion Alexandrescu a fost el însuși o făclie aprinsă în lupta țăranilor din Lupeni pentru o viață mai luminoasă și mai bună. La fel și învățătorii Ion Niculiu și Costache Jacotă, foști directori ai școlii și-au adus o contribuție importantă în luminarea copiilor oamenilor din Lupeni. „Folosirea
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]