1,988 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ȚARA MEA Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Atâtea doruri ard în tine, și-atâta jale te răpune, Inima ți-este mici fărâme, și nu-s străbunii să le-adune. Puietul tot în zare zboară, lăsându-și cuibul părăsit, Doar bătrâni mai stau pe vatră, cu trupul gârbov, istovit. Grădinile ce altă dată, păreau că sunt rupte din rai, Zac în paragină uscate
ȚARA MEA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371884_a_373213]
-
zariștea liniștei ziua fulguia faianța Acul ceasornicului indică hartă întâlnirii, Așchiile întârzierii îmi alunga orice speranță A luminii de la capătul firii. Sub spuza așteptării nerăbdarea dădea peste privire Berbecul dorinței scăpa coarnele mentalității Când istovit de atâta iubire Îmi pierdeam fărâme de timp la ceasul universității. Aroma sângelui sfidă culorile zădărniciei Popasul meu retrage însemnele, inspirația Își ascunde confidenta cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă mileniul ce vine Nisipul se strecoară
APOTEOZA POETULUI, POEM DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371909_a_373238]
-
de dragoste și de dor: „Într-un sat de păstori/ Pe un câmp cu flori/ O poveste de dor se înfiripă./ Caterina visa/ Că în oraș va pleca,/Cu Andrei va trăi fericită./ Dintr-o clipă de dor/ Și-o fărâmă de amor/ S-a născut un fecior/ Ca o floare./ El întreba mereu:/ Unde este tatăl meu?/ Vreau să merg în a lui căutare.” „Tihâi Dunai” (Dunărea liniștită) este o doină de cătănie, de dragoste și de dor: „Dunăre liniștită
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
în timp am fi convins UE de unitatea indisolubilă care există dintre aceste state surori, dovedind-o prin colaborare, prietenie, înrudire și încuscrire ș.a.m.d., iar Unirea mult prea așteptată s-ar fi înfăptuit aproape insesizabil, fără nici măcar o fărâmă a unei opinii ’’contra’’ din partea altora... Unirea pe o altă cale s-ar fi făcut insesizabil ca state membre ale UE, prin aceleași sentimente de rudenie, împărtășire, comuniune de gând -dacă altfel n-ar fi fost posibil - așa după cum a
ROMÂNIA A VOTAT “MAREA UNIRE”? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371956_a_373285]
-
Mama e fotograful. Sunt eu? Nu mă recunosc, uneori, nici în realitatea actuală, darăminte atunci, când nu știam cine sunt, de ce sunt sau dacă sunt... Secundele trec una câte una și ,în goana lor nebună, iau din mine câte o fărâmă la fiecare îndepărtare. M-am risipit pe culoarul timpului, am dat vamă vremii trupul, înapoi nu am primit nimic... Și totuși am curajul să aștept. Aștept... Finalul? Atâtea lupte! Atâtea gânduri! Atâtea frământări! Și la sfârșitul sfârșitului ce rămâne? Nimic
CU OCHII ÎNCHIŞI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372026_a_373355]
-
trupurile răscolite De faldul unor adieri Pictăm icoane-nvăluite În veșnicia altor veri. Te prefaceai că vii din soare, Tu, Adam gol, eu, Eva ta, Să te dezleg de așteptare Și să te-ascund în umbră mea. Din ne-nțelesele mistere Luai fărâme de tumult, Le răsfirai în praf de stele Și-n pulbere de dor mărunt. Iubirea ne-o făceam albastră Și-n vals, pe sunet de clavir, Pe sufletul făcut fereasta Din ea îți aninam safir. Referință Bibliografica: Dor mărunt / Lăură
DOR MĂRUNT de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372079_a_373408]
-
putem face rugăciune pentru cel ce are sufletul bolnav. Dragă prietenă, greu să se vindece cei care nu au credință. Este boală grea invidia, orgoliul...Nesiguranța lor duce la complexe. Dacă vor conștientiza răul, mai au o șansă. Ceilalți, cu fărâma lor de credință, să arunce lumină asupra lor. Așa se vor simți protejați de rău. - Acest dialog pe care îl facem, nu este pentru a ne dezvălui sufletul și viața, ci pentru a arăta cum să ne ridicăm atunci când eșuăm
BOABE DE LACRIMI ŞI O INIMĂ PLINĂ DE IUBIRE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372500_a_373829]
-
un luptător în război, când în mâinile lui este putere mare. Pe capul Lui poartă pălăria mântuirii pe pământ, Dreapta Lui mântuiește, precum și brațul Lui sfânt. Picături de rouă sunt în părul Lui și luminează sorții, Cârlionții părului Lui poartă fărâmele nopții. El se fălește cu mine, fiindcă îi sunt drag la față Și tot El îmi va fi cunună, ca cea de cerb, măreață. Spre farmec și spre slavă, cununa ca cea de cerb, de strălucire, Poporul Lui îi pregătește
ŞIR HA-KAVOD – CÂNTEC DE SLAVĂ de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372560_a_373889]
-
alături, ia-așa, cum faci cruce. S-o aruncați unul din voi în sus, că-i știută pe care-a cădea, același vinovat. Ș-o aruncat în sus, ș-o căzut pe cei doi și i-o făcut mii de fărâme” (M.Eminescu, 2010:216), după care urmează răsplata: ”Și el a făcut o nuntă strașnică.” (M.Eminescu, 2010:216). Ca structură, basmele populare culese de Eminescu se bazează pe un model unic. Au loc intervenții destabilizatoare (basmul Călin-Nebunul: Acu` ei
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
Sasu. În acel moment, căpitanul Arnăutu îi aruncă o privire disprețuitoare. „Câtă prostie! Să mulțumesc stăpânului că-mi risc viața ca să-i aduc aur, apoi să-i cad la picioare, fiindcă-mi aruncă un galben ca unui câine flămând o fărâmă de pâine!” Căpitanii părăsiră încăperea. Pe coridor, Arnăutu îi plesni o palmă peste ceafă lui Sasu, de-l făcu grămadă. - Ce s-a întâmplat căpitane? - îl întrebă acesta surprins, adunându-se de pe jos, buimăcit de lovitură. - Altădată să termini cu
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
din Adjud are filele strânse într-o coperta sugestiva și o prefațata într-un scrisă în mod deosebit de Mihai Batog-Bujeniță, care-i atribuie poetei rangul de „prințesa în regatul poeziei”! Este un volum de versuri nou apărut, după „descătușările” și „fărâmele de azima” ce ni le dăruise la începutul acestui an (volumul „Descătușări - Fărâme de azima”, ianuarie 2012). Autoarea scrie în dulcele stil clasic, versuri cu rimă și ritm, cu acea simplitate care trece dincolo de frumusețe, oprindu-se la limita dintre
OCTAVIAN CURPAŞ [Corola-blog/BlogPost/372673_a_374002]
-
un scrisă în mod deosebit de Mihai Batog-Bujeniță, care-i atribuie poetei rangul de „prințesa în regatul poeziei”! Este un volum de versuri nou apărut, după „descătușările” și „fărâmele de azima” ce ni le dăruise la începutul acestui an (volumul „Descătușări - Fărâme de azima”, ianuarie 2012). Autoarea scrie în dulcele stil clasic, versuri cu rimă și ritm, cu acea simplitate care trece dincolo de frumusețe, oprindu-se la limita dintre vizibil și invizibil, în ideea de a netezi ușor strălucirea. Metaforă e simplă
OCTAVIAN CURPAŞ [Corola-blog/BlogPost/372673_a_374002]
-
din Adjud are filele strânse într-o coperta sugestiva și o prefațata într-un scrisă în mod deosebit de Mihai Batog-Bujeniță, care-i atribuie poetei rangul de „prințesa în regatul poeziei”! Este un volum de versuri nou apărut, după „descătușările” și „fărâmele de azima” ce ni le dăruise la începutul acestui an (volumul „Descătușări - Fărâme de azima”, ianuarie 2012). Autoarea scrie în dulcele stil clasic, versuri cu rimă și ritm, cu acea simplitate care trece dincolo de frumusețe, oprindu-se la limita dintre
OCTAVIAN CURPAŞ [Corola-blog/BlogPost/372673_a_374002]
-
un scrisă în mod deosebit de Mihai Batog-Bujeniță, care-i atribuie poetei rangul de „prințesa în regatul poeziei”! Este un volum de versuri nou apărut, după „descătușările” și „fărâmele de azima” ce ni le dăruise la începutul acestui an (volumul „Descătușări - Fărâme de azima”, ianuarie 2012). Autoarea scrie în dulcele stil clasic, versuri cu rimă și ritm, cu acea simplitate care trece dincolo de frumusețe, oprindu-se la limita dintre vizibil și invizibil, în ideea de a netezi ușor strălucirea. Metaforă e simplă
OCTAVIAN CURPAŞ [Corola-blog/BlogPost/372673_a_374002]
-
vrea să mor mereu. Mai bine să mă sting de dor, decât să-mi fie sufletul pustiu! Să nu-mi mai aibă dorul loc în piept și nici afară să nu vrea să iasă. Iar pieptul să-mi pocnească în fărâme, precum pocnește un boboc de mac, atunci când nu mai poate dorul să-l cuprindă. Bucăți de dor să-mi fie semănate, ca să răsară mii dintr-o fărâmă, și numai o bobiță să m-atingă iarăși, să mă învie dorul pentru
VIAŢA CA O SCENĂ (POEM) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372873_a_374202]
-
nici afară să nu vrea să iasă. Iar pieptul să-mi pocnească în fărâme, precum pocnește un boboc de mac, atunci când nu mai poate dorul să-l cuprindă. Bucăți de dor să-mi fie semănate, ca să răsară mii dintr-o fărâmă, și numai o bobiță să m-atingă iarăși, să mă învie dorul pentru un nou dor! Aș vrea să mor din prea multă iubire. Să fie multă, fără de hotare. Să dau din ea la toți care-mi vor cere. Să
VIAŢA CA O SCENĂ (POEM) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372873_a_374202]
-
nimic despre legile unice ale sufletului nostru. Fără dragoste am fi inutili iar zilele ar trece lipsite de emoții. Fără amintirea lacrimii, ochii noștri ar fi mai încrezători decât ne este permis. Cu fiecare zi învățăm că mai presus de fărâmele de viață, este întregul care dă rost zbaterii și credința că nimic nu este în zadar. De aceea, singuri nu valorăm nici pe departe cât am putea descoperi că valorăm prin ceilalți. Poate de aici și prețul cu care plătim
SUFLETUL ŞI PRIETENIA de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372854_a_374183]
-
unor așezări vestite, aflate în același tărâm, deopotrivă contemporan și biblic (Ierihon, Betleem). Oricând și pretutindeni, autoarea, ce se situează “pe verticala/ dintre/ țărână și cer”, ce viețuiește, acum, “între sacrul mister/ și profana secundă”, și se autodefinește “crâmpei/ din fărâma de-ntrebări/ a lumii”, resimte cum “în jur plutește/ un flux enigmatic”, aspiră “miros de fân/ edenic”, intuiește cum “o incantație/ cheamă/ ceva nedefinit”, cum “din rădăcini/ urcă/ aburi de taină”, i se pare că ascultă, îmbătată de atâtea miracole
EUGEN DORCESCU, CALEA INIŢIATICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373033_a_374362]
-
vrea să mor mereu. Mai bine să mă sting de dor, decât să-mi fie sufletul pustiu! Să nu-mi mai aibă dorul loc în piept și nici afară să nu vrea să iasă. Iar pieptul să-mi pocnească în fărâme, precum pocnește un boboc de mac, ... Citește mai mult Ca o scenă mi-a fost viața,pe care, tot timpulam făcut repetiție cum se moare.Am fost să mor de dor și de tristețe.Și de singurătate mi s-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
aș vrea să mor mereu.Mai bine să mă sting de dor,decât să-mi fie sufletul pustiu!Să nu-mi mai aibă dorul loc în pieptși nici afară să nu vrea să iasă.Iar pieptul să-mi pocnească în fărâme,precum pocnește un boboc de mac,... IX. "ADEVĂRURILE LUTULUI", AUTOARE MIHAELA - MARIANA CAZIMIROVICI, RECENZIE DE IOANA STUPARU, de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014. Adevărurile lutului Poezii de Mihaela - Mariana Cazimirovici Parcurgând volumul de debut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
despre nașterea ta și locurile natale. Sunt născut la 12 februarie 1981, în localitatea Cârța, din județul Sibiu,o așezare pitorească de la poalele munților Făgăraș, locuită de oameni gospodari, ardeleni profund însuflețiți de spiritul păstrării tradițiilor strămoșești. Cârța numește o fărâmă de Ardeal unde natura și oamenii urcă în mit și istorie culturala românească. Ce întâmplări și ce oameni de seamă împietresc în monografia locului renumele Cârței? La Cârța își are rădăcinile „pasărea măiastră” a cântecelor populare românești, Maria Tănase, prin
MIRCEA CÂRŢIŞOREAN-RAŢIU. IUBIREA DE MELOSUL FOLCLORIC, VOCAŢIE PRIMORDIALĂ ŞI IREPROŞABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371016_a_372345]
-
păstrăvi. Boiștenii de consolare pe care-i prindeam, în speranța că va apărea într-o zi și păstrăvului cel mare, erau puși în borcane și duși acasă. Îi vizitam mai des acolo unde îi puneam, le mai dădeam câte o fărâmă de mâncare să nu moară de foame. Odată i-am pus în știubei, un puț de apă făcut dintr-un trunchi scobit în interior, de brad, îngropat doi metri în pământ. I-am văzut multă vreme acolo, chiar și în
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
închin Majestății Sale Regelui întreaga trudă a alcătuirii acestei cărți și cartea însăși. Afirm totodată speranța că unii dintre artiștii evocați în carte sunt de partea acestei iubiri! Din nou, aceeași recunoștință pentru adăugarea la puținul meu a câte unei fărâme din multa dragoste de bine, din partea sorei mele, Maria Burcă, maeștrilor Benone Sinulescu și Octavian Ursulescu, oameni de bine, mai întâi de toate, artistului Paul Surugiu (Fuego), interpretei Stela Enache, interpretului Ștefan Vlad, prieten nu dintre cei mulți ci dintre
TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371058_a_372387]
-
Nu-si aducea aminte să fi văzut ceva atat de sexy și romantic în același timp.Parul fetei era de un roșu stins...și o șuvița ondulata i se încolăcise molatec pe gâtul aproape transparent.Se aplecă ușor și ridică fărâma de material și o strânse în pumn.Se așeza pe iarbă la o mică distanță de prosopul ei . Pentru o secundă el îi acoperise soarele și ea tresari speriata.Tipa scurt,surprinsă apoi într-un gest zadarnic și târziu își
POVESTE DE DRAGOSTE(1) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371188_a_372517]
-
prin porțile de suflet ce-am deschis și să te duc pe firul de lumină și în cuvântul care nu l-am scris. Tu poate nu mă vezi: sunt doar umilă apă, ce-și soarbe din lumină al ei zbor, fărâma unei boabe de sub pleoapă și cântec de prin munții mei de dor. Te-aștept să vii la mine-n orice seară și mâna ta pe frunte să mi-o pui... iubita mea, iubita mea imaginară, îți scriu acum scrisoarea cea
IMAGINARA MEA IUBIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371216_a_372545]