2,300 matches
-
din spatele meselor consiliului apăru un slide de titlu, omniprezentul template Nature. Cu font Mistral, titlul spunea: Noi călători pe bătrânul nostru râu. Karin se răsuci spre Daniel, nevenindu-i să creadă. Dar el și Adăpostul se pregăteau pentru reprezentație, cu fălcile strânse. Slide-urile se derulau rapid, șerpuind ca râul aflat în discuție. Punctul culminant viza ultima țintă la care s-ar fi gândit Karin: ceea ce Consiliul de dezvoltare numea „Sectorul de ospitalitate“. Un grafic cu coloane arăta numărul de turiști care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cei mai mulți dintre ei pleacă până de ziua Sfântului Patrick... Ce păsări deștepte, spuse Sylvie. Și mari cunoscătoare ale sărbătorilor. Soțul ei încuviință din cap, cu ochii la ecran. —Toate sunt irlandeze, ha? Soțul ei nu spuse nimic. Ea-și încleștă fălcile și-i mângâie umărul ceva mai apăsat. De Presidents Day, luându-și adio de la toată lumea, Mark începu tratamentul. Doctorul Hayes dublă doza, față de cea din cazul australian: o doză încă prudentă, de zece miligrame în fiecare seară. — Deci ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jumătate. Puteam să ajung pe un post important, unde să-mi duc traiul liniștită până când mă trimiteau la plimbare. El se holbează la semnele de îmbătrânire de pe gâtul ei, pe care nu le remarcase până acum. Tendoanele se umflă sub falca ei strânsă. O să i se crape fața și din ea va ieși ceva ce crescuse înăuntru. —Aveam probleme. O pană, așa i-au zis ei. N-ar fi trebuit să se întâmple niciodată. Eram superfemeia. Adică, Doamne, fusesem la Waco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și fălcile gălbejite În adîncurile pătate ale unei cești de cafea sau să-și poarte mai departe scrumul cenușiu al timpului fără a rosti nici un cuvînt. Amintirea chipurilor lor și a pașilor fără odihnă În noapte - imagine bine cunoscută și firească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o să-ți dăruiesc ceva fără pereche! — Dacă te ții de cuvînt, răspunse marinarul curtenitor, strîngîndu-și pumnul puternic Într-un gest de sălbatică mîngîiere care-i făcea plăcere femeii, o să mai vin pe-aici și-o să-ți ard una drept În falcă, mă, nenorocito! Îi răspunse el tandru, În șoaptă, și o strînse lîngă el. CÎt era șirul de lung se puteau observa discuții și gesturi asemănătoare: glume triviale, rîsete obscene și strigăte pline de nerăbdare adresate zgomotoșilor ocupanți ai cabinelor, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a văzut scena cu ochii lui - oare poate fi ceva mai Îngrozitor? Ei bine, după felul cum pășea, se vedea că domnul Gates este deosebit de agitat: era și el un tip Înalt și gras și se vedea cum Îi tremură fălcile cînd se apropia. — Doamne! exclamă tata. Iată-l pe Bunny cum vine clocotind. Domnul Gates i se adresă tatei de la jumătatea salonului și toți cei de față se opriră și-l priviră. — Joe! Joe! strigă el - avea o voce răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne îndreptăm», ci numai «să trăim în condiția celui care nu se îndreaptă nicăieri”. Un om care trăiește fără speranța într-un viitor ultim și cu convingerea că nu trebuie să dea socoteală nimănui în seara vieții sale, cade în fălcile tigrului cinismului. Astăzi devine din ce în ce mai vădită „criza” de valori și de credințe moderne prin întunecarea orizontului sensului: „este nașterea unei lumi cinice, fără speranțe, fără viitor și care pare să poarte în sine germenii sfârșitului”. f) A favoriza primirea Cuvântului
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sistemul întăriturilor romane se vede aplicat la cetățile dace, mașinile întrebuințate de Romani, nu se văd a le fi fost cunoscute în aceeași măsură. Nu se știe dacă Dacii cunoșteau și celelalte mașini întrebuințate la Romani pentru baterea cetăților, precum fălcile murale, un soi de instrumente care slujeau spre a scoate pietrele din ziduri; terebrele, un fel de berbece, care în loc de cap de animal spre a lovi, se sfârșea într-un vârf ascuțit spre a găuri zidul; turnurile mișcătoare si altele
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să-l strângă pe omul care, după o lovitură atât de eficace, se dovedea nu doar mai rapid, dar chiar și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
când ați urcat la bord Ofițerul exterior însărcinat cu admiterile a uitat probabil să... Se opri din nou, părând să realizeze cât de puțin, probabil era ca ofițerul de la admitere să fi uitat una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
realizeze cât de puțin, probabil era ca ofițerul de la admitere să fi uitat una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu avea nici un motiv să facă dintr-o dată pe misteriosul cu Enro în legătură cu distrugătorul. Gosseyn îl privea calm pe Enro. Venise momentul să-i mai aplice un șoc. - Discipolul nu știe nimic? întrebă. Enro era pe punctul de a vorbi. Fălcile îi pocniră și-l privi pe Gosseyn complet derutat. După un timp spuse: - Așadar, îl cunoști pe Discipol. Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gay i se lăsă pe lîngă șoldul. Văzu că tălpile îi erau la cîțiva centimetri deasupra trotuarului. Corpul îi pendula în fața lui Lanark de parcă ar fi fost agățat într-un cîrlig fixat în creier; zîmbea în gol, prostește; îi căzu falca, iar vocea care îi ieșea din gură nu era compusă din mișcarea limbii sau buzelor. Deși avea un ecou ușor cavernos, recunoscu vocea lui Sludden, care-i spuse volubil: — Ar fi timpul să ne întîlnim din nou, Lanark, în timp ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
placi acum, cînd sînt pe punctul de a mă duce, dar nu-i cazul să mai stai. — Ascultă! Ascultă-mă! strigă el și nu mai găsi nimic de spus. Se întinse pe ea și-și împinse cu disperare capul între fălcile ei. Căldura îi pîrjoli fața și părul i se ridică în sus. Se auzi un trosnet, iar vocea lui Ozenfant tună: — Ai zece secunde să pleci, domul trebuie sigiliat imediat, ar fi trebuit să fie deja sigilat, ai șapte secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai ai cui să-i citești, Thaw? Dar mi-am întins aripile și o să zbor acolo unde tu nu poți ajunge, mă voi înălța cu părul în flăcări și voi devora bărbați ca pe aer. — O să i se închidă curînd fălcile, spuse Ozenfat. Uite, știu că nu mă placi, dar îți mai dau cinci secunde, cinci secunde neoficiale, începînd de acum. Peste o clipă se auzi un șuier slab, iar avalanșa de abur care-i ieși din gură fu atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era cotonog. în timpul bătăii, țipa mult și după aceea dădea din picioare, urla, își smulgea părul și se dădea cu capul de perete pînă cînd părinților li se făcea frică și domnul Thaw țipa: — încetează sau o să te plesnesc peste falcă! Atunci Thaw își dădea singuri pumni și țipa: Așa, așa, așa? Era greu să-l potolești fără să renunți la justețea pedepsei. La sfatul unui vecin, într-o zi l-au dezbăcat pe băiatul furios și bătăios, au umplut baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un lătrat ascuțit și un cîine negru alergă spre ei pe un trotuar curbat. — E Gibbie! spuse Marjory și se ghemui luînd capul cîinelui în poală. Ce mai faci, Gibbie? Ei, Gibbie? Gibbie e un cîine cuminte, șopti ea frecîndu-i fălcile cu mîinile. Cîinele gîfîi și-și scoase limba, rînjindu-i cu ochii închiși și extatici. Ea se ridică, iar el o zbughi de unde venise. Merseră apoi pînă ajunseră la poarta unei case cu gard viu, unde era o femeie înaltă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intenționează să se bombardeze reciproc. Ne strîngem milioane să cooperăm cînd e vorba de a ucide, dar atunci cînd e vorba de acțiuni generoase și frumoase, nu sîntem mai mult de cîteva zeci sau sute. Domnul Thaw își frecă o falcă și zise: — Ai citit mai multe cărți decît mine. De cînd trăiește omul pe pămînt? — De aproape trei sute de mii de ani. — De cînd avem orașe? — De vreo șase mii de ani. — Și de cînd sînt puterile mondiale? N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi arată cum eșuează lamentabil. Iluzionistul își imaginează Cum să ne facă pe toți fericiți — Ceea ce demonstrează, zise Lanark, care mînca salată, că marile povești ale omenirii sînt, în cea mai mare parte, niște minciuni. Iluzionistul oftă și-și frecă falca. Vrei să-ți spun sfîrșitul pe care-l dorești? zise el. Imaginează-ți că atunci cînd vei părăsi această încăpere și te vei întoarce în salonul mare, o să descoperi că soarele a apus și dincolo de marile ferestre se vede un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ocupația aceasta sporadică nu-mi răpea cine știe cât din ceasurile destinate lecturii tomurilor vremii, adevărate urinoare solid construite și prevăzute cu instalații subtile, ultraperfecționate, din robinetele cărora curgea teoria, șușotea poezia, să vomiți, nu alta, înțepenite, gata să te înhațe în fălcile lor de lemn; pe acestea le citeam cu dârzenie, din scoarță în scoarță, nu scăpăm o literă : „Dacă am început, trebuie să merg până la capăt“, îmi spuneam, era una din probele cele mai dure pe care mi le impusesem, și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să-l strângă pe omul care, după o lovitură atât de eficace, se dovedea nu doar mai rapid, dar chiar și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
când ați urcat la bord Ofițerul exterior însărcinat cu admiterile a uitat probabil să... Se opri din nou, părând să realizeze cât de puțin, probabil era ca ofițerul de la admitere să fi uitat una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
realizeze cât de puțin, probabil era ca ofițerul de la admitere să fi uitat una ca asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu avea nici un motiv să facă dintr-o dată pe misteriosul cu Enro în legătură cu distrugătorul. Gosseyn îl privea calm pe Enro. Venise momentul să-i mai aplice un șoc. - Discipolul nu știe nimic? întrebă. Enro era pe punctul de a vorbi. Fălcile îi pocniră și-l privi pe Gosseyn complet derutat. După un timp spuse: - Așadar, îl cunoști pe Discipol. Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
patru roți de cauciuc. În jurul lui Grosvenor, oamenii încetaseră lucrul și se zgâiau, livizi, la monstruoasa mașina. Unul dintre ei se întoarse brusc spre Grosvenor și-i spuse, furios: - Dumneata ești de vină, Grosvenor. Tare-aș vrea să-ți mut fălcile, înainte de-a fi iradiat de unul din proiectilele astea! - Păi, dacă o să fii omorât, o să mor și eu odată cu dumneata! îi replică, foarte calm, Grosvenor. Vorbele astea părură să-l potolească puțin pe celălalt, deși continuă să bombăne: - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]