1,083 matches
-
modului în care sunt aranjate separatoarele de fascicule, "fotonul-martor întârziat" poate fi detectat de către detectoarele marcate cu D1, D2, D3 și D4. Rețineți că: - În cazul în care acesta este înregistrat la detectorul D3, atunci el poate proveni doar de la fanta A. - În cazul în care acesta este înregistrat la detectorul D4, el poate proveni numai de la fanta B. - În cazul în care "fotonul-martor întârziat" este detectat la detectorii D1 sau D2, el ar putea veni de la oricare din fante (A
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
D1, D2, D3 și D4. Rețineți că: - În cazul în care acesta este înregistrat la detectorul D3, atunci el poate proveni doar de la fanta A. - În cazul în care acesta este înregistrat la detectorul D4, el poate proveni numai de la fanta B. - În cazul în care "fotonul-martor întârziat" este detectat la detectorii D1 sau D2, el ar putea veni de la oricare din fante (A sau B). Astfel, detectorul care recepționează "fotonul-martor întârziat" fie dezvăluie informații, fie, respectiv nu dezvăluie informații, despre
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
este cuplat sau inter-corelat. Dacă "fotonul-martor întârziat" este detectat fie la D1 sau D2, informațiile despre calea urmată au fost "șterse", astfel încât nu există nici o modalitate de a ști dacă acesta (la fel ca și "fotonul-semnal" cuplat) a venit de la fanta A sau de la fanta B. Dacă "fotonul-martor întârziat" este detectat la D3 sau D4, știm faptul că (la fel ca și fotonul-semnal cuplat) a venit de la fanta A respectiv B. Prin folosirea unui , experimentatorii au reușit să izoleze semnalul de la
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
Dacă "fotonul-martor întârziat" este detectat fie la D1 sau D2, informațiile despre calea urmată au fost "șterse", astfel încât nu există nici o modalitate de a ști dacă acesta (la fel ca și "fotonul-semnal" cuplat) a venit de la fanta A sau de la fanta B. Dacă "fotonul-martor întârziat" este detectat la D3 sau D4, știm faptul că (la fel ca și fotonul-semnal cuplat) a venit de la fanta A respectiv B. Prin folosirea unui , experimentatorii au reușit să izoleze semnalul de la fotonul cuplat din omniprezentul
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
a ști dacă acesta (la fel ca și "fotonul-semnal" cuplat) a venit de la fanta A sau de la fanta B. Dacă "fotonul-martor întârziat" este detectat la D3 sau D4, știm faptul că (la fel ca și fotonul-semnal cuplat) a venit de la fanta A respectiv B. Prin folosirea unui , experimentatorii au reușit să izoleze semnalul de la fotonul cuplat din omniprezentul semnal de fond - zgomot - din laborator - înregistrând doar evenimentele în care ambii fotoni (de semnal și întârziat) au fost detectați. În cazul în
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
de interferență. Cu toate acestea, atunci când s-au uitat la „fotonii-semnal” ai căror "fotoni-martor întârziați" cuplați au fost detectați la D3, sau în mod similar la D4, nu au găsit interferență. Acest rezultat este similar cu cel al experimentului dublei fante, din moment ce interferența este observată când nu se cunoaște calea pe care fotonul a trecut, în timp ce interferența nu este observată când se cunoaște calea urmată. Cu toate acestea, ceea ce face acest experiment uimitor este faptul că, spre deosebire de experimentul clasic al dublei-fante
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
fi o neînțelegere despre proveniența acestui model de interferență. S-ar putea crede că „fotonii-semnal” formează modelul pe calea către detectorul D0 interferând unul cu celălalt. Dar la detectorul D0 este proiectată de către lentilele convergente doar o imagine neclară a fantei duble, acoperind efectiv orice modele directe de interferență de la fante. Pentru a înțelege sursa modelului de interferență derivat, trebuie să se concentreze atenția pe cel de-al treilea separator de fascicule BSC, unde se întâlnesc căile fotonilor din ambele fante
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
fantei duble, acoperind efectiv orice modele directe de interferență de la fante. Pentru a înțelege sursa modelului de interferență derivat, trebuie să se concentreze atenția pe cel de-al treilea separator de fascicule BSC, unde se întâlnesc căile fotonilor din ambele fante. În acest punct există o diferență de fază între căile care fuzionează, care este dependentă de lungimea drumului diferit de la fanta A respectiv B până la separatorul BSC. În plus lungimea de drum optic și diferența de fază depind în parte
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
se concentreze atenția pe cel de-al treilea separator de fascicule BSC, unde se întâlnesc căile fotonilor din ambele fante. În acest punct există o diferență de fază între căile care fuzionează, care este dependentă de lungimea drumului diferit de la fanta A respectiv B până la separatorul BSC. În plus lungimea de drum optic și diferența de fază depind în parte de unghiul de deviere al "fotonului-martor întârziat" ce părăsește prisma Glan-Thompson. Atâta timp cât o poziție fixă de pe detectorul D0 este corelată cu
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
se observă cu detectoarele D3 și D4. Datele de la evenimente corelate cu fotoni de la detectoarele D3 și D4 nu prezintă modele derivate de interferență, în primul rând deoarece nu există nici o interferență a căilor diferite ale fotonilor proveniți din ambele fante. Notând care dintre fotonii care ating detectorul D0 corespund cu fotonii care ating detectorii D1, D2, D3 și D4, se pot sorta înregistrările fotonilor colectate de D0 în 4 grupe. Numai atunci devine posibil să vedem modele de interferență în
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
este misterul de bază a mecanicii cuantice. Potrivit lui Kim și celorlalți, "Mecanismele actuale care impun complementaritatea variază de la o situație experimentală la alta." În experimentul dublei-fante, opinia generală este că această complementaritate aparent face imposibil de a determina prin care fantă trece fotonul, fără ca, în același timp, aceasta să producă o perturbare suficientă pentru a distruge modelul de interferență. O lucrare din 1982 a lui Scully și Drühl a eludat problema perturbării produse ca urmare a măsurării directe a fotonului, în conformitate cu
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
devine edemațiat, tumefiat, cianotic și dureros datorită congestiei venoasă și care împiedică recalotarea. Dacă strangularea persistă se produce ocluzia arteriala cu posibilitatea dezvoltării unei necroze a prepuțului sau glandului. Parafimoza se produce datorită unei inflamații cronice, care duce la stenozarea fantei prepuțiale (fimoza) și la formarea unui inel tegumentar îngust, atunci când prepuțul este retractat înapoia glandului. Parafimoza poate apărea după o decalotare forțată, după o erecție sau masturbare la un pacient cu fimoză sau datorită automutilării. Strangularea peniană accidentală mai poate
Parafimoză () [Corola-website/Science/337528_a_338857]
-
este redusă, iar cel de-al doilea și al treilea os epibranhial sunt măriți și constituie suportul principal al dentiției faringiene superioare. Supraoccipitalul separă unul de altul cele două parietale și se unește cu frontalele. Parapofizele sunt unite cu vertebrele. Fanta branhială aflată în fața înotătoarei pectorale. Vezica înotătoare, cu puține excepții, a pierdut comunicația cu tubul digestiv (pești fizocliști). Ovarele se continuă cu oviductele. Este un supraordin vast și destul de variat de pești marini și de apă dulce. Sunt în mare
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
patru turnuri de colț și doi contraforți, între aceștia desfășurându-se curtinele cu înălțimi variate, între 5 și 10 m. Cel mai impresionant element îl constituie turnul cel mare, de plan trapezoidal, cu poarta de intrare monumentală prevăzută cu o fantă în zidărie ce permitea apărarea verticală a accesului. Turnul 2, pe plan pentagonal la exterior și patrulater în interior. La mijlocul distanței dintre turnul 2 și turnul 3 se află un contrafort patrulater. Turnul 3, pentagonal, prezintă din punct de vedere
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
dacă lumina e o particulă sau o undă. Încă mai era la modă teoria corpusculară a lui Isaac Newton, chiar dacă deja începuseră să apară dovezi că lumina nu se propagă în linie dreaptă, cum o demonstra de exemplu experimentul cu fantă dublă al lui Thomas Young publicat în 1807. În acest context, Academia de Științe a Franței a organizat în 1819 un concurs pentru a elucida natura luminii. Între membrii juriului se găsea fizicianul francez Siméon Denis Poisson, care era unul
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
cu aguti ("Rodentia": "Dasyproctidae"), dar sunt mai apropiate de camelide și de suide decât de cervide. Spatele rotund arcuit, gâtul scurt. Capul este mic, iar botul ascuțit. Capătul botului golaș. Nasul îngust, golaș și cu nările înguste în formă de fantă care sunt situate în vârful nasului pe suprafețele nazale golașe. Sunt lipsite de coarne. Ochii mari, urechile mici și ascuțite sau mijlocii, rotunjite. Membrele tetradactile sunt lungi, subțiri și delicate, fiind cam de mărimea unui creion. Radiusul și ulna sunt
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
îngust. Date biometrice la exemplarele din România. Lungimea totală (cap + trunchi + coadă) 1160-1840 mm (în medie 1496,6 mm) la masculi, 800-1272 mm (în medie 1065,8 mm) la femele. Lungimea cap + trunchi (de la vârful botului la marginea anterioară a fantei cloacale) este de 695-1345 mm (în medie 1044 mm) la masculi; 655- 977 mm (în medie 817,6 mm) la femele. Lungimea cozii: 351-460 mm (în medie 409,8 mm) la masculi, 268-295 mm (în medie 281,4 mm) la
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
de localnici. Date biometrice. Este un șarpe mare. Masculii au de obicei o lungime totală (cap + trunchi + coadă) de 1275-1425 (în medie 1346) mm, femelele 1208 mm, juvenilii 400 mm. Lungimea cap + trunchi (de la vârful botului la marginea anterioară a fantei cloacale) este 1035-1125 mm (în medie 1070,4 mm) la masculi, 1010 mm la femele și 327 mm la juvenili. Lungimea cozii (de la marginea anterioară a fantei cloacale la vârful cozii) este de 240-300 mm (în medie 275,6 mm
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
juvenilii 400 mm. Lungimea cap + trunchi (de la vârful botului la marginea anterioară a fantei cloacale) este 1035-1125 mm (în medie 1070,4 mm) la masculi, 1010 mm la femele și 327 mm la juvenili. Lungimea cozii (de la marginea anterioară a fantei cloacale la vârful cozii) este de 240-300 mm (în medie 275,6 mm) la masculi, 198 mm la femele și 73 mm la juvenili. Lungimea capului (de la vârful botului până la colțul gurii) 30-35,3 mm (în medie 32,7 mm
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
teoria oscilatorie a luminii. În 1850 și în 1862, Léon Foucault a făcut determinări din ce în ce mai bune ale vitezei luminii, înlocuind roata dințată a lui Fizeau cu un instrument cu oglindă rotativă (Figura 2). Aparatul implică reflectarea luminii trecute printr-o fantă "S" pe o oglindă rotativă "R", formând o imagine a fantei pe oglinda staționară "M" aflată la mare distanță, imagine care este apoi reflectată înapoi pentru a forma din nou imaginea fantei. Dacă oglinda "R" este staționară, atunci imaginea fantei
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
a făcut determinări din ce în ce mai bune ale vitezei luminii, înlocuind roata dințată a lui Fizeau cu un instrument cu oglindă rotativă (Figura 2). Aparatul implică reflectarea luminii trecute printr-o fantă "S" pe o oglindă rotativă "R", formând o imagine a fantei pe oglinda staționară "M" aflată la mare distanță, imagine care este apoi reflectată înapoi pentru a forma din nou imaginea fantei. Dacă oglinda "R" este staționară, atunci imaginea fantei se va forma suprapusă peste "S" , indiferent de înclinația oglinzii. Situația
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
2). Aparatul implică reflectarea luminii trecute printr-o fantă "S" pe o oglindă rotativă "R", formând o imagine a fantei pe oglinda staționară "M" aflată la mare distanță, imagine care este apoi reflectată înapoi pentru a forma din nou imaginea fantei. Dacă oglinda "R" este staționară, atunci imaginea fantei se va forma suprapusă peste "S" , indiferent de înclinația oglinzii. Situația este diferită însă dacă "R" este în rotație rapidă. Întrucât oglindă rotativă "R" se va fi mutat ușor în timpul necesar luminii
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
fantă "S" pe o oglindă rotativă "R", formând o imagine a fantei pe oglinda staționară "M" aflată la mare distanță, imagine care este apoi reflectată înapoi pentru a forma din nou imaginea fantei. Dacă oglinda "R" este staționară, atunci imaginea fantei se va forma suprapusă peste "S" , indiferent de înclinația oglinzii. Situația este diferită însă dacă "R" este în rotație rapidă. Întrucât oglindă rotativă "R" se va fi mutat ușor în timpul necesar luminii pentru a se reflecta din "R" la "M
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
R" se va fi mutat ușor în timpul necesar luminii pentru a se reflecta din "R" la "M" și înapoi, lumina va fi deviată față de sursa originală de un unghi mic. După cum se vede în Figura 3, imaginea deplasată a sursei (fanta) este la un unghi de 2"θ" față de direcția inițială. Având motivații similare cu fostul lui partener, Foucault era în 1850 mai interesat de soluționarea disputei particulă-contra-undă decât de determinarea exactă a valorii absolute a vitezei luminii. Foucault a măsurat
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
erau, probabil, cu circa 4% prea mari. Limitările tehnice îl împiedicau pe Foucault să țină oglinzile R și M la distanțe mai mari de 20 de metri. În ciuda acestei limitări a lungimii căii, Foucault a reușit să măsoare deplasarea imaginii fantei (mai puțin de 1 mm) cu mare precizie. În plus, spre deosebire de cazul experimentului Fizeau (care necesita calibrarea vitezei de rotație a unui mecanism cu roată dințată cu viteză reglabilă), el putea roti oglinda cu o viteză constantă, determinată cronometric. Măsurarea
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]