2,704 matches
-
trece vântul Mereu hoinar, precum un nor. Se leagănă pe câmpuri lanul Sub mângâierea razelor, Doar gândul și-a oprit elanul Răpit de vraja florilor! Pădurea este ca din basme Și ninge iar în luna mai, Noaptea cea plină de fantasme Coboară lin pe-un colț de plai. Peste salcâmi se-așază norii Și vântul parcă s-a oprit, Adorm în cuiburi puișorii, Iar timpul pare împietrit! Referință Bibliografică: Au înflorit sub cer salcâmii / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AU ÎNFLORIT SUB CER SALCÂMII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379054_a_380383]
-
de firesc. Tot ce făcea era pe placul stăpânii. Chiar și ea venea cu câte și mai câte scorneli ale imaginației sale pentru ceea ce trebuia sau urma să fie pictat. Nerun se trudea să fie grijuliu, atent, trebuia să transforme fantasmele din mintea stăpânei sale în capodopere de artă. Se înțelege, văzându-l așa de priceput, boieroaica își spori pretențiile în privința realizării tablourilor. Acum totul trebuia să fie măreț. Totul trebuia să impresioneze încă de la prima vedere. Nerun era nespus de
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
cerească și eu voi trimite luna să-ți prindă zâmbetul într-o constelație. Pleoapele-mi obosesc, se topesc sub atâta lumină pastelata. Sunt orb, căci nu mă văd nici măcar pe mine. Am rămas doar o umbră slab conturată, înconjurată de fantasme divine. Tu esti opusul meu, totul ia ființă sub formă de adevăr în jurul tău. Realitatea ți se răsfrânge în fața ochilor. Ești precum o călimara plină cu cerneală amară, iar pe mine mă prefaci condei, să aștern mii și mii de
DISTANTE EGALE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379969_a_381298]
-
doi ratați, cu bani ascunși în butoniere, veninul din pahare, gustă, seiful, chiar și plin, cifrează spaime, ascunde minciună multă, te voi iubi în continuare cu fracul închiriat din basme, ce poate face un coate-goale,să fugă de vise și fantasme, e colb pe strada asta ce miroase a băutură ieftină, de contrabandă- alunecând în timp, un domn ce rătăcește ... Citește mai mult Te voi iubi în continuare, doamnă, ca un bezmetic fără sens,voi sta supus și slugă tăcută-ți
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
doi ratați, cu bani ascunși în butoniere, veninul din pahare, gustă,seiful, chiar și plin, cifrează spaime, ascunde minciună multă,te voi iubi în continuare cu fracul închiriat din basme,ce poate face un coate-goale,să fugă de vise și fantasme,e colb pe strada asta ce miroase a băutură ieftină, de contrabandă-alunecând în timp, un domn ce rătăcește ... XVIII. A TE VINDECA DE VIAȚĂ, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016. A TE VINDECA DE
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
sau să mă calce vreun autobus. Tu ești singura care știe povestea mea cel mai bine, iar acum te întreb: crezi că trebuie să renunț la dreptul de a fi fericită? Chiar și dacă, așa cum ai spus, este doar o fantasmă. Tom este căsătorit și fericit. Niciodată nu v-a mai fii al meu și ceea ce e mai greu de suportat este faptul că totul este din vina mea. L-am lăsat să plece Tora. Ba nu! L-am gonit și-
CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380401_a_381730]
-
FOST EU? Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Lacrima cărei iubiri am fost eu? se întreba strângând în mână cuta cearșafurilor, sub care, acum zăceau cu capetele plecate amintirile. Ca o fantasmă, plutea prin camera goală mirosul stătut al iubirii din care mușcase atâția ani, fără milă. Încerca să adune, într-un ultim respir, patima cu care iubise, doar ca să-și sugrume avalanșa de întrebări ce o copleșeau. -Cu ce am greșit
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ecou romanței “către nime” S-a dus romanța vieții zbuciumate Nu mai vibrează coarde de piane Tristețea a născut singurătate Dar eu rămân soldat pe bastioane Nu deslușesc cum de plutesc fantasme Cum nici de-i vis ori doar ignor realul Nu am crezut și nici nu cred în basme Deși cu fiere, îmi golesc paharul! Citesc ades în “fluvii de cuvinte” Cum se frământă sufletele nude Nu pot să cred în
ECOU ROMANŢEI “CĂTRE NIME” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380626_a_381955]
-
neașteptate, ce angrenează în dezlănțuirea ei înfinitele stări sufletești, scânteile atâtor vise care sunt gata să aprindă cerul inimii. De multe ori, întrebările răscolesc în răni nevindecate și zguduie temeliile gândului care se năruie sub ceruri potrivnice și „doar o fantasmă a imaginației, îmi întărește Speranța, încrederea, Credința, seninătatea...” Asemenea “pietrei filosofale”, poetul trece printr-un proces de ardere nemiloasă, caută să smulgă adevărul fiecăre clipe, lăsând cuvintele, “necuvintele” să-și găsească sensul și drumul spre purificare... Întreaga existență este o
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
multe ori, poate duce pe culmile cele mai înalte ale spiritualizării ființei. *Versuri de mare finețe, însoțite de aluzii învăluitoare, relevă dorința poetului după plenitudinea iubirii: „mă bucur pentru ceea ce suntem - / freamăt într-o îmbrățișare de suflete pereche,” Extazele și fantasmele, adorația totală față de Femeie... sunt redate în tonuri de o intensă vibrație impresionistă, cu ample disponibilități sugestive. „rupând bucăți din inima-mi hăcuită de semeni/mă reinventez / în fiecare zi petrecută departe,/mă bucur pentru ceea ce sunt - / suflet prins în
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
veri sau hibernal decor, Dai pietrei zbor, împărățind Pământul. Nu aștepta să-ți mulțumesc... Nu știu!.. Te necăjesc, îmi pare rău, ades, Trăirea, versul, cântul, pana mea, Sunt deseori al suferinței mers. Tu, iartă-mă când gânduri n-au hotar, Fantasme adumbrind suflet sau cuget, Iubește-mă cum sunt, alint sau jar, Să simt sfios în mine, linu-ți umblet. Îți dăruiesc în prag de primăveri, Potirul plin cu dragoste nestinsă, Spre noi limanuri, tandri, efemeri, Plutind dual... Din ființă, spre neființă
FEMEIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379445_a_380774]
-
Din trecut Un val de nostalgie mă cuprinde, Copilărie dragă, te-am pierdut. Anii se duc în goana lor nebună, Lut... Amintiri rămân în urma lor... Copilărie te păstrăm în inimi, Lumina lumii, sfântă tuturor. Imagini vechi cu satul, dascăli, preoți, ( Fantasme vii, povețe mă-nsoțesc ) Bunicii mei sau mama... Dulce abur... Veghează Calea, protejând celest. Știi, uneori te chem din vremi trecute, Te retrăiesc și te iubesc mai mult, Fecioară blândă-a sufletului dalb, Tu? Veșnic rai, din vremuri de demult. BUNICA
POEME ALE COPILĂRIEI... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379469_a_380798]
-
vioară În grâul copt ce trebuie cosit. Ca ochii umezi, blânzi, de caprioară În adâncimea verde-a codrului, Că te doresc, la fel ca prima oară, Când mi-ai dat foc c-o șoaptă visului... E ora când ademenește noaptea Fantasmele ce-n mine trec râzând, De după colț, atent, pândește moartea Indiferent îi spun să stea la rând, Mai am încă în mine-un dor ascuns, Ce gându-mi chinuie la ora când Chemări așteaptă doar să-mi răspuns Hălăduind prin
ORA CÂND... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379587_a_380916]
-
stele în pleiade cred în tăcerea apei și-n susuru-i din șoapte cred în cocori, în aripi și-n mânji firavi de lapte cred în sirene vii și-n duhuri vii din basme cred în făpturi trăind în lumea de fantasme cred în efemeride, în nimfe, în albine cred în reîncarnare, a sinelui din sine cred în desăvârșirea din alte universuri cred în culori, în note, în teatru și în versuri cred în eternitatea într-o secundă-nchisă cred în credința
CRED ÎN ÎNGERI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379622_a_380951]
-
stele în pleiade cred în tăcerea apei și-n susuru-i din șoapte cred în cocori, în aripi și-n mânji firavi de lapte cred în sirene vii și-n duhuri vii din basme cred în făpturi trăind în lumea de fantasme cred în efemeride, în nimfe, în albine cred în reîncarnare, a sinelui din sine cred în desăvârșirea din alte universuri cred în culori, în note, în teatru și în versuri cred în eternitatea într-o secundă-nchisă cred în credința
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379629_a_380958]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CUPA SORȚII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Zidiți în cochilia de fantasme, Abrutizați de dogme sau plăceri, Absenți la tot, refugiați în basme, Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri. Ne închinăm la-nvățături abstracte, Dorind, cu zel, pe toți să-i epatăm. Ființe de carton, nu suntem apte Nici dragoste
CUPA SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381199_a_382528]
-
ta ființă,Sucombă inabila mea voință,Când numai curcubeul stă de strajă.Mă simt a ta mai mult decât, chiar mie... V. CUPA SORȚII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017. Zidiți în cochilia de fantasme, Abrutizați de dogme sau plăceri, Absenți la tot, refugiați în basme, Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri. Ne închinăm la-nvățături abstracte, Dorind, cu zel, pe toți să-i epatăm. Ființe de carton, nu suntem apte Nici dragoste
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
sorții ne e izbăvirea, Amară ca licoarea de pelin. E-o luptă dârză a ne-nvinge firea, Când clipa-i înecată de venin. (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Zidiți în cochilia de fantasme,Abrutizați de dogme sau plăceri,Absenți la tot, refugiați în basme,Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri.Ne închinăm la-nvățături abstracte,Dorind, cu zel, pe toți să-i epatăm.Ființe de carton, nu suntem apteNici dragoste, nici
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
le vedem noi pe pământ. Fără să-mi rostească ceva, a vorbit cu mine. Mesajul venea la mine ca un vânt. Și atunci mi-am dat seama că este reală. La fel de reală ca viața mea pe pământ. Nu era o fantasmă trecătoare. Mesajul ei a fost compus din trei părți: “Ești foarte iubit si apreciat, pentru totdeauna !” “Nu ai de ce te teme !” “Nu ai cum să faci ceva greșit !” Mesajul a venit spre mine ca o senzație de ușurare. Era ca și cum
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
De ce nu. transferul dintre realitate și ficțiune e egal cu numărul celor care mai cred în povești. în lumile albe și negre sunt oameni în culori. în marile povești de dragoste și mutulică e albă ca zăpada. povestea e o fantasmă reală în care sinele cel vast își actualizează stările. Îmi vine să strig ceva. însă atâtea gânduri în devălmășie mă aiurează. să spun cuiva ceva atâtea gânduri mă aiurează. de parcă aici aș fi acolo aș fi. câte un pic din
POEME TIMIDE (3) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381440_a_382769]
-
rostească, printr-un joc de cuvinte personificat, bune și rele, în două categorii distincte, albe și negre, uzitând, prin analogie, de metaforă. Lebede albe - „zilele mele”, „Bunele mele”, „speranțele mele”, „Certele mele”. Lebede negre - „Nopțile mele”, „relele mele”, „Fricile mele”, „fantasmele mele”. - pentru a declama în finalul poeziei, ca o firească acceptare: „Eul din mine trăiește prin ele.” (poetul latin Juvenal scria termenul „lebăda neagră” în expresia ”rara avis in terris nigroque simillima cygno”- „un om bun e la fel de rar ca
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
argintii trimise în exil, să dispară nefericite, înghițite de apele lacome ale mării. Doar vântul deznădăjduit mai execută ordinele absurde ale Stăpânei, rămasă fără oaste și fără muniție. Furia ei se revarsă peste țărmurile încremenite sub suflarea-i geroasă, construind fantasme din undele îndrăznețe. Marea se răzvrătește în depărtare, mușcând furioasă din podul de gheață, ce-i îngrădește libertatea. Gerul câștigă lupta, dar nu războiul, astfel că țărmurile cotropite de gheață rămân pentru o vreme, sub ocupație. Cuptoarele adâncului intră în
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
ce geme doar Dumnezeu este viu! ...târziu... tu ,calmă iubire ,înflorești în neștire peste pământul verde necuprins ...târziu... ești doar o clipă de fericire care va pleca spre paradis viața e o împletire de dor necuprins! ...târziu... clipă e locul fantasmei de foc dragostea naște din esențe ad-hoc tragedii de legendă cuprind un mijloc ...târziu... esență ce în viață nu ai loc vei pluti mereu pe cai puștii vei arde în cuvintele de foc ....târziu... cuvinte slabe ,esența de șoc plutire
...TÂRZIU... de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374520_a_375849]
-
Acasa > Poezie > Credinta > FERICIT E OCHIUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1563 din 12 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Nici tu nu vei crede ceea ce îți scriu Și așa e lumea de fantasme plină, Pe la miezul nopții, poate mai târziu Mi-au înflorit singuri pomii din grădină... Simt cum dă în floare și Poemul meu Și va fi atâta zumzet de albine, Mi se umple Cerul pân' la Dumnezeu- Nu auzi cum arde
FERICIT E OCHIUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374527_a_375856]
-
ai plecat îndurerat Acum, ce aș mai putea face prin timpul neînduplecat? Doar lacrima timpului aș preschimba-o în lumină, Durere, de ce mă lași mult prea senină? DEZLĂNȚUIE IUBIREA DIN INIMA MEA Te văd senin, venind în umbra unui unicorn, Fantasme revărsate printre adâncimi de întuneric, O rază se desprinde dintre tărâmuri ce aștern, În oglindirea apelor, ochii tăi mari lucesc himeric, O lume se revarsă, prin care multe inimi ferecate, Găsesc din bezna vremii a Ta dreptate. Iubirea dezlănțuie în
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]