2,528 matches
-
un soi de studiu aplicat - să privim micul op al lui Balzac nu cu Îngăduință, ci plini de curiozitate. Dacă avem umor, va trebui să recunoaștem Încă din primele pagini că tot ceea ce urmează e un joc. Poate chiar o farsă. Tratatul Își caută tonul, structura, ideile, ba chiar autorul. „Ce tânăr sau vârstnic ar fi suficient de Îndrăzneț pentru a-și pune În cârcă o atât de copleșitoare răspundere? Pentru a realiza un tratat despre viața elegantă, ar trebui să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tiran tot mai capricios că pe un egocentric Însuflețit exclusiv de insațiabile pofte de glorie, fast și panegirice (...). În pofida eforturilor convulsive ale funcționarilor de la Agitprop de a menține aparentă unanimit...ții naționale În jurul lui Ceaușescu, toți știu În România c... farsă cultului și excentricit...țile revoltante din ultimii ani sînt un sindrom canceros. Ceaușescu e v...zut așadar că simbolul unei boli tragice, iar introducerea reformelor radicale În Polonia și În Ungaria a Înt...riț și mai mult acest sentiment” (V.
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
bisericii - n. M.C.) și clericii de rang mic onorează un reprezentant de-al lor, ales cu urale, pe care Îl numesc episcop al nebunilor sau papă al nebunilor; acesta este confirmat În funcția sa prin bufonerii care pun În scenă farsa: un ceremonial burlesc, parodic și uneori satiric. Cel ales poartă haine sacerdotale cu ornamente bogate, Își pune mitra pe cap, ține crucea episcopală În mână și dă tuturor binecuvântarea sa solemnă. ș...ț Toți se supun episcopului sau papei nebunilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a saltimbancilor sau a histrionilor. Ei țin slujbe În aceste ținute laice și pot fi văzuți defilând În jurul altarului cu brațele pline de sticle de vin, pâini mari și hălci de carne. Purtând coroane de laur, se dedau la nenumărate farse; dansează În nef-ul catedralei, cântă cântece licențioase, mănâncă bucăți de carne grasă pe altar, joacă zaruri - lucru pe care Biserica și toate autoritățile Îl interzic prin multiple note care vorbesc despre amenzi și pedepse grave - lângă masa sfântă și vasele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 283; S. Kinser, 1999; P. Riggio, 2004, pp. 20-21; P. Stallybrass, A. White, 1993, pp. 280-290). Carnavalul este alcătuit din numeroase manifestări, integral sau parțial ritualizate. Lista componentelor ritualice esențiale variază Însă de la un autor la altul: performanțe artistice, farse și dramatizări hilare, forme de amenințare simbolică, defilări marcate de acte și declarații licențioase, travestiri, consum excesiv de băutură, spectacole stradale improvizate (D. Gilmore, 1998, pp. 16-26); mascări, acțiuni de negare a ordinii, relații ambivalente Între sexe, manifestări efemere, care neagă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de meșteșugari pe un măgar (donkeying). Sau sancționarea prin procesiuni gălăgioase și versuri usturătoare a bărbaților care Își maltratau soțiile (E.P. Thompson, 1981). Un exemplu spectaculos de charivari este identificat de Robert Darnton (2000), Într-o relatare aparent banală despre farsele ucenicilor tipografi din Parisul secolului al XVIII-lea. În culegerea de anecdote despre viața muncitorilor din tipografii realizată de Nicolas Contat, apare următorul episod: Iritați de mieunatul pisicilor care nu Îi lăsau să doarmă noaptea, dar și de pretențile exagerate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu stăpânii (vezi M. Coman, 1996); reprezentare a sexului excesiv, eventual satanic (R. Darnton, 2000, pp. 84-87). În felul acesta, tinerii organizează un charivari, care poate fi interpretat În funcție de cele două planuri specifice acestui ritual. La suprafață, el pare o farsă, o sărbătoare zgomotoasă, analoagă carnavalului: tinerii Își permit nenumărate excese, „ca și cum ar fi fost regii vreunui carnaval”, iar omorârea pisicilor pare a fi „echivalentă cu torturarea de pisici În Mardi Gras” (p. 88). În profunzime, ritul anunță o sancționare simbolică
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o cantitate însemnată de mostre. Apoi, pun întâmplarea în scenă și o joacă la un teatru. Văzând piesa, podgoreanul păcălit află cum a fost tras pe sfoară, dar totul se termină cu bine. Haz în sine au și relatările unor farse, replicile spirituale, perlele oratorice, dar și unele secvențe epice axate pe rezolvarea ingenioasă a unor situații oarecare (Aria de la miezul nopții, Ninsoare de iulie) sau care au ca scop inserarea unei poante. Nu lipsesc nici secvențele ușor ironice vizând eterne
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
cu cercurile socialiste. Cu banii primiți de acasă, editează o revistă de profil marxist, „L’Ère nouvelle” (1893-1894), în paginile căreia sunt inserate texte ale unor personalități de rezonanță. Se afirmase și el întrucâtva, nu numai prin spiritul lui de farsă. La Bruxelles prezidează primul congres internațional al studenților socialiști. E prezent, cu puncte de vedere îndrăznețe, într-o seamă de publicații franțuzești de antropologie, sociologie, drept ș.a. Revenit în țară la finele anului 1894 (după ce își luase licența în drept
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
cârjalii lui trăiesc din jafurile repetate prin Oltenia, de frica lor ajungând a se bejeni chiar și marii boieri. Capudan Hassan-pașa, care trebuia să-l prindă pe Pazvantoglu, petrece, la București, cu podărese și cârciumărese, travestite în cucoane, într-o farsă, viu colorată, a viciului balcanic. Constantin Hangerli, ce istovise țara în biruri și dări, sfârșește tragic. Un joc viclean, bine gradat, cu virtuți scenice, se consumă între perfidia trimisului sultanului, ce tocmise ucigaș un harap „buzat”, și lașitatea boierilor, ce
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
de idei, Mircea Grigorescu despre ziaristică. Au citit actrițele Marieta Sadova, Marieta Rareș, Lili Popoivici, Sorana Țopa. Combătuți deopotrivă în presa radicală de stânga și de dreapta, dar șicanați și de gazetele democratice (precum „Facla”, unde Oscar Lemnaru scrie despre „farsa” de la C., tot el denunțând, în 1944, „obscurantismul” de acolo), criterioniștii devin indezirabili pentru autorități; e găsit un pretext pentru a-i marginaliza și, în cele din urmă, pentru a-i interzice. În februarie 1933, din cauza grevei ceferiștilor de la Grivița
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
sau moralistul bătut, „Credința”, 1934, 314;Victor Medrea, Nicolae Roșu, Într-o chestie de onoare, „Credința”, 1934, 314; Sandu Tudor, Generația Criterion, „Credința”, 1934, 315; Sandu Tudor, Cavalerii de Curlanda sau Ciocoismul cultural, „Credința”, 1934, 319; Oscar Lemnaru, Spiritualitate și farsă. În jurul Criterionului, FCL, 1934, 1127; Agresiunea de la ziarul „Credința”, FCL, 1934, 1165 bis; Andrei Șerbulescu [Belu Silber], Feciorii lui Nae sau Tânăra generație. Profetul și subprofetul, „Șantier”, 1934, 12, 1935, 1; Un interesant proces de moravuri. A început judecarea procesului
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
de ce eliminăm amuzamentul de la locul de muncă? Cum să faceți munca atractivă Mulți manageri cred că distracția „nu-și are locul” la serviciu. Aceasta pentru că s-au obișnuit să vadă oamenii distrându-se numai când fac glume de prost gust, farse supărătoare, adunându-se bisericuțe în pauză, organizând petreceri de zilele de naștere și tot așa. Deseori, aceste evenimene sunt văzute ca oportunități de a evita munca sau de a lua o pauză de la munca monotonă. Dar când distracția este urmarea
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
literară, artistică și științifică”. În Cuvânt introductiv se spune: „Scopul nostru este de a face să renască spiritul tânăr în toate laturile lui”. În primul număr, se publică Povestea teiului de Eminescu în versiunea franceză a lui Dolphi Trost, o farsă în trei acte, Examenul de capacitate, de E. Lupescu, prezentarea unor romane de Paul Bourget etc. Alte materiale sunt semnate de Barbu Emandi, Dan Faur, Radu Cernea. Un articol e consacrat lui Panait Istrati, altele au în vedere Evoluția critică
COLUMNA LUI TRAIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286335_a_287664]
-
aplombul fanteziilor parodice, coloritul discursului, agrementat cu dialoguri sau scenete, cu ingenioase jocuri de cuvinte, recursul dibaci la alegorie propulsează această publicistică impetuoasă, efervescentă în zona literaturii. Cu ochi rău, C. țintește, la fel ca în comediile lui, parvenitismul, cosmopolitismul, farsa alegerilor, „binefacerile sistemului constituțional”, mascarada vieții politice. Nu întotdeauna, însă, aprecierile lui poartă semnul negațiunii. Se întâmplă ca, într-un context anume, el să deplore declinul sentimentului religios; altă dată, formulează ritos obligațiile școlii și ale familiei în procesul de
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
școală de moravuri i se pare un „moft”. Teatrul este mai ales distracție, petrecere. Ca o reacție față de creațiile moderne, care i se par prea complicate, sofisticate, „insipide”, iubitorul de confort tânjește după „o bună și caldă melodramă” sau „o farsă nebună”. În seria de comentarii Cercetare critică asupra teatrului românesc („România liberă”, 1877-1878), incriminând lipsa de probitate a criticii dramatice (dramaturgul însuși s-a dedat exercițiului critic), C. conturează un tablou cu mult mai multe umbre decât lumini al scenei
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
profilează ca un june de viitor. Sub aparenta lui ingenuitate pândește o ambiție care îi va servi, desigur, în carieră. De altfel, în comedia Titircă, Sotirescu & comp. plănuită de C., ar fi urmat să ajungă deputat. O capodoperă miniaturală este farsa într-un act Conul Leonida față cu reacțiunea (1880). Sunt înfățișate aici doar două personaje - pensionarul Leonida și cea de-a doua soție a lui, Efimița -, dar se configurează un (micro)univers întreg, acela al mic-burghezului mărginit și spăimos, amator
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
tertipuri, deoarece până la urmă alesul va fi Agamiță Dandanache, mai imbecil decât prolixul Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. Acesta va fi nevoit să conducă manifestația în onoarea decrepitului șantajist, întruchipare a degenerescenței unei clase și a unor idealuri. În farsa D-ale carnavalului (1885), virtuozitatea tehnică predomnește. Observația caracterologică nu și-a pierdut din agerime, dar autorul pare că se lasă furat de mecanica vivace a unor întâmplări, de coloritul unor nostimade. Intriga, încurcată și descurcată cu brio, antrenează în
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Drama este concepută sub imperiul unor rigori clasicizante, convocând puține personaje și respectând cu strictețe unitățile de timp și de loc, într-o compoziție strânsă, tensionată, dar neconsubstanțială înzestrării dramaturgului. Alte scrieri pentru teatru ale lui C. sunt ușurele, nepretențioase. Farsa într-un act O soacră (sau Soacră-mea, Fifina, jucată în 1883) nu e decât o incoloră comedioară de salon. Pentru opera bufă Hatmanul Baltag (1884), cu muzică de Eduard Caudella, C. a scris textul în proză, iar Iacob Negruzzi
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
plictisului, pe care încearcă să-l alunge mai cu o bere, mai cu o cleveteală. Din când în când își schimbă domiciliul (De închiriat). Cam zevzeci, ei nu sunt lipsiți de șiretenie și, cu o exuberanță aiurită, pun la cale farse, păcăleli (C.F.R., 1 aprilie), care provoacă situații de un comic inept sau de-a dreptul lugubru. Dacă zeflemeaua e un agrement în vacuitatea existenței lor amorale, iar calomnia, o descărcare a umorilor rele, obiceiul de a trimite scrisori anonime e
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în plictis, unde doar câte o gâlceavă, vreun adulter sau nesfârșita trăncăneală de la berărie par să împrăștie, pentru moment, monotonia. Și totuși, bârfa, scandalul, ofensele care duc la pălmuiri sonore nu alungă „tirania unei vieți idioate”. Totul se precipită spre farsă. Sinuciderile, bineînțeles, nu izbutesc, duelurile pe chestiuni de onoare au rezolvări burlești, iar procesele, la tribunal, sunt lovite de caraghioslâc. Mici dezastre caricaturale provoacă „încurcala”, confuzia, care, luxând stereotipii, declanșează în schimb o stare de nervi de un rizibil crescător
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
CRC, 1994, 11; Dicț. scriit. rom., I, 648-649; Eva Behring, Rumänienbezogene Forschungen in Deutschland, RITL, 1996, 1-4; George Bădărău, Tieck, Kleist, „Hanswurst emigrant. Despre teatrul de marionete”, CL, 1997, 11; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 118-119; George Bădărău, Câteva note despre farsă, CRC, 1999, 2; Popa, Ist. lit., II, 101-103, passim; Ghițulescu, Istoria, 421-423; Mihai Zamfir, Despărțirea de Ioan Constantinescu, RL, 2002, 2; Manolescu, Enciclopedia, 191. C.Dt.
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
prozaic, anecdotic, colocvial, ironic și autoironic. Timpul, moartea, dualitatea funciară a lumii rămân teme predilecte, dar, aspirând să pătrundă câte un înțeles, poetul percepe totul ca pe un spectacol factice, tragicomic. În Declinul elegiei (1983), ochiul-spectator, martor însingurat, surprinde iluzia, „farsa” pretutindeni în „teatrul lumii”. Farsa există chiar și „în orice elegie”, puritatea, tragismul lumii fiind pierdute; doar orbirea (tema centrală a volumului) ar putea recupera „augusta lumină” pierdută. Scrisori (1988) și Uite viața, nu e viața! Poezii de lume (1992
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
autoironic. Timpul, moartea, dualitatea funciară a lumii rămân teme predilecte, dar, aspirând să pătrundă câte un înțeles, poetul percepe totul ca pe un spectacol factice, tragicomic. În Declinul elegiei (1983), ochiul-spectator, martor însingurat, surprinde iluzia, „farsa” pretutindeni în „teatrul lumii”. Farsa există chiar și „în orice elegie”, puritatea, tragismul lumii fiind pierdute; doar orbirea (tema centrală a volumului) ar putea recupera „augusta lumină” pierdută. Scrisori (1988) și Uite viața, nu e viața! Poezii de lume (1992) se concentrează în jurul încercării de
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
adune scrierile în volume pe care le scoate la lumină grăbit, unele după altele. Sunt plachete de versuri având o tentă impetuoasă, moralizator-programatică, vorbind despre lumea de azi într-o perspectivă metaforizantă, cultivând discursul poetic oarecum mărturisitor. Volumul de proză Farsele unui îndrăgostit (1997) vădește umor în evocarea unor personalități cum ar fi Al. Andrițoiu. Publică și literatură pentru copii - Piticul cel bun (1996), în care vorbește cu duioșie, sensibil și sentimental despre oameni de azi care se comportă ca niște
CRISAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286495_a_287824]