2,422 matches
-
umbrele pe care discursul patriotard le ignoră, ca emblemă a defetismului. Reveria lui Pratt, ca și parcursul lui Koinski, sunt impreg nate de briza marină pe care o aduce în spațiul ficțiunii proprietara miticului bordel din Djibouti. Italiancă, dar ostilă fascismului, prostituată al cărei curaj o face pandantul natural al amazoanei Ghula, ea este fereastra prin care povestea lui Koisnki se deschide către melodramă cinematografică. Sunetul și culorile sunt re cog noscibile fără dificultate. Schema mitică se suprapune peste realitatea istoriei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și tirania.” A trebuit să mai treacă atâția ani, făcându-se pași mărunți, modești. Raportul lui Hrușciov la Congresul XX al P.C.U.S a fost o lovitură fatală dată „credinței comuniste”. Se dovedea astfel că atât comunismul cât și fascismul au produs și au ordonat genocide abominabile. în octombrie 1956, în timp ce Occidentul rezolva Criza Suezului, sovieticii zdrobesc cu tancurile revoluția maghiară pe străzile Budapestei, Parisul clocotea de indignare scandând vehement: Libertate Ungariei și Sovieticii sunt asasini. În același Paris revoluționar
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din tată-n fiu. Un popor trecut prin sabie și foc, rupt de la vatră și împrăștiat prin lume ca puzderia. Sunt drumurile pătimirilor, a mii și mii de oameni nevinovați ai Basarabiei, crucificați de teroarea roșie stalinistă, mai sălbatică decât fascismul” (pag.202). concluzionând, la sfârșitul primei părți a volumului se afirmă: „Nici chiar fasciștii totuși nu și-au nimicit în asemenea măsură poporul. Ciuma, fie ea brună sau roșie, tot ciumă rămâne!” „Teroarea comunistă leninistă, stalinistă, începând cu 1917 a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
devenit o țară comunistă? A fost vreo mișcare populară? — Nu. — Atunci? După cel de-al Doilea Război Mondial, România era regat, iar partidul comunist era o glumă, avea doar 1 000 de membri În total. Comunismul nu era la modă, fascismul, În schimb, da. Cel puțin așa mi-a spus bunica mea. Avea șaisprezece ani și i se părea că tipii din Garda de Fier erau grozavi. Cred că o atrăgeau hainele lor negre de piele. — Și aici pe fete le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
futurismului spiritului „romantic-feminin” al suprarealismului, considerat... vetust; dat afară pe ușă, acesta intră însă pe fereastră, marinettiștii Mihail Cosma (viitorul Claude Sernet) și Stephan Roll deplasîndu-se, alături de Voronca, spre imagismul suprarealist în momentul în care vor simți nevoia delimitării față de fascismul ideologic al futuriștilor italieni. Constructivismul programatic al Contimporanului - afin cu stilul Art Deco al anilor ’20 - este moderat, eclectic și sintetic, afirmativ și popularizator, vizînd, la modul „pedagogic”, emanciparea unei culturi resimțite drept minoră și provincială. Ecourile dadaisto-futuriste din numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Corneliu Zelea Codreanu și formați la școala lui A.C. Cuza. Vinea s-a aflat acolo, fiind chiar agresat, împreună cu Ion Marin Sadoveanu (pe atunci, colaborator al Contimporanului); spre sfîrșitul anilor ’30, ultimul va adera la Mișcarea Legionară... Este combătut fascismul (v., între altele, Ion Vinea, în „Fascia română“) cu agresiunile sale antisemite desfășurate la adăpostul guvernării liberale, pretins antifasciste. De asemenea - așa-numita diversiune a „pericolului bolșevic”. Rolul învățămîntului și al „luminătorilor neamului” în promovarea concepțiilor ultranaționaliste și antisemite este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Al. Țankov. Cauzele prezumate - incapacitatea populației rurale de a se mobiliza asemenea celei muncitorești... Un articol virulent la adresa politicii liberale a Brătienilor („Bîlciul de succese“) se încheie cu un ironic, ambiguu „Trăiască Sovietele!”. Și așa mai departe. Totuși, în „Fascismul e de origine română“ (nr. 27), averescanismul e denunțat ca fascism balcanizat à la roumaine, dizolvat de „plutocrația mercantilă”, fără ca „trista aventură a generalului Averescu să fi avut ceva din strălucirea surprinzătoare a guvernării lui Mussolini”. Antibrătienist intratabil, Vinea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mobiliza asemenea celei muncitorești... Un articol virulent la adresa politicii liberale a Brătienilor („Bîlciul de succese“) se încheie cu un ironic, ambiguu „Trăiască Sovietele!”. Și așa mai departe. Totuși, în „Fascismul e de origine română“ (nr. 27), averescanismul e denunțat ca fascism balcanizat à la roumaine, dizolvat de „plutocrația mercantilă”, fără ca „trista aventură a generalului Averescu să fi avut ceva din strălucirea surprinzătoare a guvernării lui Mussolini”. Antibrătienist intratabil, Vinea se pronunță și împotriva politicii lui Constantin Argetoianu, a conservator-democratului Take Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urmează, asupra articolelor strict social-politice din publicațiile avangardiste ale anilor ’20 (mai precis, din prima etapă a revistei Contimporanul sau din publicația-satelit Clopotul). Mai importantă mi s-a părut a fi relația dintre orientările artistice aferente și extremele ideologice europene (fascism, bolșevism). Un caz aparte în acest sens îl constituie „devierea de dreapta” a Contimporanului, manifestată prin conexiunile cu ortodoxismul și cu programul tinerei generații interbelice. Această deplasare ideologică va duce - în 1930 - la prima ruptură majoră din interiorul avangardei autohtone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o parte - moderația ecumenică și oarecum elitistă a lui Ion Vinea, Marcel Iancu, Jacques G. Costin, de cealaltă - insurgența dogmatică a celor de la revista unu. În Contimporanul an. II, nr. 45, este recenzat la rubrica de „Cărți” volumul Futurism și fascism al lui F.T. Marinetti, care „demonstră, pe fapte, alianța și paralelismul celor două curente. În 1908 futurismul, inovator contra Austriei. În 1915, Marinetti și Mussolini sînt arestați pentru iredentism și agitații. În 1919, de asemeni pentru atentate fasciste. Futurism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al lui F.T. Marinetti, care „demonstră, pe fapte, alianța și paralelismul celor două curente. În 1908 futurismul, inovator contra Austriei. În 1915, Marinetti și Mussolini sînt arestați pentru iredentism și agitații. În 1919, de asemeni pentru atentate fasciste. Futurism și fascism contra muzeelor, imitațiilor, academismului și paseismului. Spirit atletic, constructiv. Discursul lui Mussolini în Parlament e un discurs futurist: «guvernul meu e un guvern de vitessă»”. Tonul sobru, aparent neutru, nu exclude simpatia. Fascinația față de futurismul fascist al lui Marinetti indică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
futurismul fascist al lui Marinetti indică, în cazul de față, o „estetizare a politicului”; însă Contimporanul, publicație de stînga, consideră că „paralelismele și alianțele” politice au loc după specificul fiecărei țări: „futurismul în celelalte țări nu este necesarmente aliat cu fascismul, mișcare specific italiană. Spre exemplu, în Rusia, futurismul e arta oficială a sovietelor”. Observație corectă (cu precizarea că futurismul rus, diferit față de cel italian, s-a definit dintru început polemic față de acesta), care lasă a se înțelege faptul că arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
față de acesta), care lasă a se înțelege faptul că arta de avangardă (futuristă, în cazul de față) este transnațională, în vreme ce alianța ei cu politicul implică determinări locale. Potrivit lui Simion Mioc, „Pe Vinea și colaboratorii săi nu-i șochează relația dintre fascism și futurism, deoarece ei se conduceau după ideea greșită a Faclei: arta e una, politica alta”. Tributar poncifelor marxizante ale epocii, criticul ține să adauge că „Independența artei este o iluzie. Estetica marxist-leninistă a fundamentat științific determinările” (Opera lui Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în stilul 1840 apar cel puțin ciudat numele unor Carra, Ungaretti, Ardengo Sofici”. Ceva mai jos este prezentată neutral, „obiectiv” lucrarea Histoire de Mussolini de Louis Roya (Kra, editeur). Refuzînd ideea unei „baze naționale” autentice a mișcării, autorul notei personalizează fascismul, văzînd în el un instrument de ascensiune al charismaticului dictator italian: „Fascismul? o mișcare a Italiei întregi către ordine? Fascismul, o legătură națională? Nu. Fascismul este instrumentul personal de luptă al omului care a pronat regicidul, care a stigmatizat parlamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sofici”. Ceva mai jos este prezentată neutral, „obiectiv” lucrarea Histoire de Mussolini de Louis Roya (Kra, editeur). Refuzînd ideea unei „baze naționale” autentice a mișcării, autorul notei personalizează fascismul, văzînd în el un instrument de ascensiune al charismaticului dictator italian: „Fascismul? o mișcare a Italiei întregi către ordine? Fascismul, o legătură națională? Nu. Fascismul este instrumentul personal de luptă al omului care a pronat regicidul, care a stigmatizat parlamentul, briganzii finanței, armata, imperialismul, clerul, dumnezeul, religia Mussolini”. Personalizarea fascismului implică... depolitizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lucrarea Histoire de Mussolini de Louis Roya (Kra, editeur). Refuzînd ideea unei „baze naționale” autentice a mișcării, autorul notei personalizează fascismul, văzînd în el un instrument de ascensiune al charismaticului dictator italian: „Fascismul? o mișcare a Italiei întregi către ordine? Fascismul, o legătură națională? Nu. Fascismul este instrumentul personal de luptă al omului care a pronat regicidul, care a stigmatizat parlamentul, briganzii finanței, armata, imperialismul, clerul, dumnezeul, religia Mussolini”. Personalizarea fascismului implică... depolitizarea („adevăratul Mussolini - cel care a creiat acest spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Louis Roya (Kra, editeur). Refuzînd ideea unei „baze naționale” autentice a mișcării, autorul notei personalizează fascismul, văzînd în el un instrument de ascensiune al charismaticului dictator italian: „Fascismul? o mișcare a Italiei întregi către ordine? Fascismul, o legătură națională? Nu. Fascismul este instrumentul personal de luptă al omului care a pronat regicidul, care a stigmatizat parlamentul, briganzii finanței, armata, imperialismul, clerul, dumnezeul, religia Mussolini”. Personalizarea fascismului implică... depolitizarea („adevăratul Mussolini - cel care a creiat acest spirit mussolinian - era ignorat, fiind prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dictator italian: „Fascismul? o mișcare a Italiei întregi către ordine? Fascismul, o legătură națională? Nu. Fascismul este instrumentul personal de luptă al omului care a pronat regicidul, care a stigmatizat parlamentul, briganzii finanței, armata, imperialismul, clerul, dumnezeul, religia Mussolini”. Personalizarea fascismului implică... depolitizarea („adevăratul Mussolini - cel care a creiat acest spirit mussolinian - era ignorat, fiind prea ascuns îndărătul aparențelor înșelătoare ale politicei”), avînd drept corelativ estetizarea „aurei” personajului: „Nimic nu e mai romanesque și mai tragic ca evoluția acestui bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a acestui institutor, zidar, ziarist devenit dictator al poporului celui mai capricios și mai pasionat”. În epilogul la Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Walter Benjamin va teoretiza, cu referire expresă la Marinetti, estetizarea politicului ca „rezultat logic” al fascismului: „Fiat ars - pereat mundus este cuvîntul de ordine al fascismului care, după cum admite și Marinetti, așteaptă ca războiul să ofere satisfacție artistică unei percepții senzoriale care a fost modificată de tehnică. În mod evident, l’art pour l’art a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai capricios și mai pasionat”. În epilogul la Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Walter Benjamin va teoretiza, cu referire expresă la Marinetti, estetizarea politicului ca „rezultat logic” al fascismului: „Fiat ars - pereat mundus este cuvîntul de ordine al fascismului care, după cum admite și Marinetti, așteaptă ca războiul să ofere satisfacție artistică unei percepții senzoriale care a fost modificată de tehnică. În mod evident, l’art pour l’art a ajuns astfel să se împlinească. Omenirea, care pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o atitudine egal favorabilă față de „revoluționarismul” bolșevic. Altfel, la rubrica „Note, Cărți, Reviste“ din nr. 84, un Dr. C. semnează un text foarte critic la adresa lui Mussolini („Mussolini și tratatele“) - și exemplele pot continua oricît. De fapt, notele de simpatie față de fascism recuperează doar elementele care țin de estetica futurismului: revoluționarism artistic, spirit combativ antiburghez, aristocratism intelectual ironic, spirit „atletic”, „constructiv” etc. O atitudine ferm ostilă față de futurismul italian și de politica fascistă a lui Marinetti au avut în schimb - după 1928
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
italian și de politica fascistă a lui Marinetti au avut în schimb - după 1928 - cei de la revista suprarealistă unu. Într-un fragment diaristic din 1931 încorporat în memoriile sale, Sașa Pană merge foarte departe în privința apropierilor dintre grupul Contimporanul și fascismul mussolinian: „20 decembrie. Adevărul de azi publică o scrisoare deschisă adresată lui Marinetti de Vinea, Marcel Iancu, Milița Petrașcu și J.G. Costin, care se încheie cu «Trăiască Italia futuristă!» deci și cea fascistă. Mi-e scîrbă. Voi păstra acest document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu toate că neagă modernismul românesc în calitate de curent constituit - recunoaște drept „moderniști” autentici doar cîțiva corifei ai... Contimporanului: Ion Vinea, Ion Barbu, Marcel Iancu, Brâncuși. O figură aparte, întru cîtva surprinzătoare - mai ales pentru cititorul de azi... - face însă articolul său intitulat „Fascism“. Sebastian vede în fascismul lui Mussolini — pe atunci încă nu explicit antisemit — o benignă „nevoie de încadrare” a tineretului din Italia, în răspăr cu relativismul moral dîmbovițean. Autorul rămîne totuși un moralist „nepolitic”, un individualist ostil înregimentărilor de orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în calitate de curent constituit - recunoaște drept „moderniști” autentici doar cîțiva corifei ai... Contimporanului: Ion Vinea, Ion Barbu, Marcel Iancu, Brâncuși. O figură aparte, întru cîtva surprinzătoare - mai ales pentru cititorul de azi... - face însă articolul său intitulat „Fascism“. Sebastian vede în fascismul lui Mussolini — pe atunci încă nu explicit antisemit — o benignă „nevoie de încadrare” a tineretului din Italia, în răspăr cu relativismul moral dîmbovițean. Autorul rămîne totuși un moralist „nepolitic”, un individualist ostil înregimentărilor de orice fel: „mi-e groază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sa. Atîta lucru mă interesează. Spirit nepolitic — ce vreți?”. Inconsecvență? Acuzată de „contradicții” ideologice, redacția Contimporanului ține să precizeze într-o notiță din nr. 87: „Ne luăm totuși răspunderea tuturor contradicțiilor”... * În paginile revistei Integral nu există referiri politice la fascismul italian. Reținem doar receptarea estetică - entuziastă - a futurismului și elogiile adresate de Mihail Cosma și Voronca lui F.T. Marinetti. Orientarea publicației lui M.H. Maxy era de altfel mai apropiată de bolșevism decît moderata Contimporanul. Atitudinile cele mai „proletarizante” și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]