3,301 matches
-
și cu tragedia Marelui Război. Arme pentru Etiopia Odată cu Bab el Mandeb, Attilio Micheluzzi participă la obsesia africană a prozei grafice italiene. Legat, ca și Hugo Pratt, de Africa și de trecutul imperial al Italiei, Micheluzzi interoghează intervalul expansiunii imperiale fasciste. Problematizantă și demitizantă, povestea lui Micheluzzi este, simultan, meditație în marginea visului colonial, a incomu nicabilității dintre indivizi și națiuni, dar și cronica gradualei descoperiri a cruzimii războiului. Nimic nu are aerul triumfal al stâlpilor de frontieră ce anunță lumii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a Italiei, ea rămâne prizoniera unui spirit ce acordă nașterii privilegiul de castă niciodată negociat. Însoțitorii celor două mașini blindate intră, odată cu prețioasa lor încărcătură, în labirintul unui Corn al Africii pregătit să fie scena pe care se desfășoară piesa fascistă a invadării Abisiniei. Rolurile sunt complicate și dificil de decodat. Deșertul somalez este străbătut de nomazi pasionați de răpiri spectaculoase, iar unica intervenție salvatoare este aceea a unui avion colonial francez. Dincolo de granițele Somaliei franceze, în marginea Abisiniei, către Eritreea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fi cu ușurință aplanate în toaletele pentru bărbați de la sediul redecorat al Națiunilor Unite. Baletele, comediile muzicale de pe Broadway și alte asemenea amuzamente vor înflori peste tot și vor face poporul mai fericit decât oricare dintre declarațiile sumbre, ostile și fasciste ale foștilor conducători. Aproape toți ceilalți au avut cândva prilejul de a conduce globul. Nu văd de ce nu li s-ar da o șansă și acestor oameni. Au fost destul timp asupriți. Preluarea puterii în mâinile lor va fi, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întâmplat cu Partidul Drepturilor Divine? Cunosc câteva persoane care erau gata să se înscrie. Nu cred că vor accepta această chestie cu pederaștii, deși cred și eu că ne-am putea folosi de un partid al homosexualilor ca să slăbim grupurile fasciste marginale. Poate vom reuși să separăm aripa de dreapta în două. Totuși mă îndoiesc că asta e o idee bună. Să presupunem că vor să se alăture și nepederaști, iar noi îi refuzăm. Vom fi acuzați că avem prejudecăți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aruncă asupra Myrnei un blestem elizabetan elaborat și apoi se repezi din nou să maltrateze febril mănușa. Cum îndrăznea mama lui să se gândească la o căsătorie? Numai cineva naiv ca ea putea fi atât de lipsit de lealitate. Bătrânul fascist îl va hăitui cu persecuțiile lui până când nu va rămâne din el, Ignatius J. Reilly, cândva intact, decât un fragment neputincios dintr-o ființă umană. Fascistul acela bătrân ar fi depus mărturie pentru domnul Levy, sperând ca viitorul său fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șoc când se repeziră la el, prinzându-l cu mănușile lor de cauciuc și trăgându-l cu forța din dreptul computerului. — Porcilor! Fasciștilor! urlă Sanger, dar brusc parcă toată lumea începu să țipe și să urle în cameră. E scandalos! Porci fasciști! continuă Sanger să urle, în timp ce îi puneau cătușe. Dar când le văzu figurile în spatele măștilor, realiză că se temeau. — Iisuse, ce credeți că fac aici? întrebă. Iar unul dintre ei îi răspunse, răsucindu-l: — Știm ce faceți aici, domnule Sanger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
recombinare omoloagă dublă ...“ Și Sanger încetase să mai citească. Acum, pe ecranul TV apăreau țestoase pe plajă, noaptea, strălucind într-o culoare purpurie ciudată ... iar ei credeau că el făcuse asta? Chiar și simpla idee părea ridicolă. Dar un stat fascist cere sânge pentru orice păcat, real sau imaginar. Sanger se și vedea aruncat în închisoare pentru o crimă pe care nu o comisese. O crimă pe care nici măcar nu știa cum să o comită. NOI ANIMALE DE CASĂ TRANSGENICE LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
el: cele ale părinților și cele ale unei planete pe care-l Întîmpinase un al Doilea Război Mondial În plin avînt. Nu era decît un puștan cînd auzise povestindu-se despre execuția lui Mussolini, a amantei lui și a miniștrilor fasciști care-l Însoțeau cînd fugise. Cadavrele fuseseră transportate În remorca unui camion pînă la Milano, unde fuseseră spînzurate de picioare. Mussolini avea craniul despicat, capul zdrobit, maxilarul inferior Îi atîrna. O femeie trăsese cinci gloanțe În capul mare și chel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Acolo, viitorii mei părinți, care abia se cunoșteau, și-au dat prima oară Întîlnire. Vaticanul a fost acidul meu nucleic. Michelangelo - proteina mea. Îi datorez religiei catolice, dacă nu viața veșnică, măcar viața pur și simplu. În 1936, În Italia fascistă În care milioanele de baionete contau mai mult decît milioanele de locuitori, niște tineri catolici veniți din Întreaga Europă Întreprinseseră un pelerinaj pe urmele Sfîntului Francisc din Assisi. Fetele și băieții călătoreau În autocare diferite și se Întîlneau În locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
murise spânzurat de Pendul. În fine, se fixaseră funeraliile pentru duminică de dimineață. În piața domului erau adunați toți. Terzi cu trupele lui, unchiul Carlo și câteva notabilități ale comunei, cu decorațiile din celălalt război, și nu conta cine fusese fascist și cine nu, era vorba de cinstirea eroilor. Și mai erau clerul, fanfara primăriei, În uniforme de culoare Închisă, și dricurile cu cai cu valtrapuri albe ca zăpada, cu argintiu și negru. Vizitiul era Îmbrăcat ca un mareșal de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
campanie Împotriva intrării Americii În Al Doilea Război Mondial și a fost cu totul gata să se dispenseze de libertatea presei. Dar n-a fost forțat de propria familie să se retragă? Întreabă Susan, referindu-se la editorul cu porniri fasciste. Jackie dă din cap, o adevărată maestră a istoriei politice a lumii. Wakefield Îi admiră autoritatea și ușurința cu care exercită controlul În lumina zilei. Dar mai este și noaptea și terorile ei prost definite. Susan Îl duce pe Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Verhaeren sau de academiștii Henri de Régnier și Vielle-Griffin. Antifuturismul său conține însă și un ferm, explicit angajament politic: apărarea valorilor europene ale Antantei împotriva „barbariei” Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Italia). Dacă avangardiștii români se vor delimita, consecvent, de ideologia fascistă a lui Marinetti - asimilînd doar componenta estetică a mișcării și patosul antiburghez -, „revoluționarii de dreapta” din România deceniilor trei și patru o vor prelua pe coordonate politice (inclusiv prin filtrul fascizant). Cazului complicat al lui Nae Ionescu - avînd, mutatis mutandis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
educația burgheză, atletismul sufletesc și muscular pe care ni-l înlesnește, ne împiedică să renunțăm la individualitatea noastră hipertrofică, la generația noastră, la anarhismul ei”; în „Învățături bulgărești“ salută reușita revoluției în Rusia, deplînge debilitarea ei în Germania, mutația ei fascistă din Italia și reprimarea ei în Bulgaria, cînd guvernul agrarian-socialist al lui Alexandr Stamboliski a fost răsturnat de gărzile verzi ale lui Al. Țankov. Cauzele prezumate - incapacitatea populației rurale de a se mobiliza asemenea celei muncitorești... Un articol virulent la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în direcția acestora de la „revista revistelor”, găzduirea unor colaboratori apropiați cercurilor oficiale (deja citata Martha Bibescu) sau „reacționare” (Sandu Tudor, Emil Riegler-Dinu, M. Eliade, C. Noica, M. Sebastian), obsesia promovării artei românești în străinătate cu prețul cultivării unor foști avangardiști fasciști, între timp academizați, precum Marinetti (în noul context politic, futurismul italian e respins chiar de foștii săi admiratori de la Integral, St. Roll și M. Cosma), toate acestea vor duce la ruptura - anunțată - dintre Contimporanul și unu. Sfîrșitul primei avangarde va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
italienne contemporaine) însoțite de proiecții. Caracterul oficial al vizitei a fost marcat printr-un banchet organizat în onoarea oaspetelui, pe 12 mai, de către Societatea Scriitorilor Români, la restaurantul Colonade și printr-o recepție la Academia Română (Marinetti, personalitate publică a regimului fascist al lui Mussolini, era, la acea dată, el însuși academician). Banchetul a fost prezidat de către șeful S.S.R., Liviu Rebreanu. Au participat, între alții: Ramiro Ortiz, Marcel Iancu, Ion Vinea, Jacques G. Costin, Caton Theodorian, Ludovic Dauș, Camil Petrescu, Victor Eftimiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bientôt a point. Bucarest inoubliable! Une forte poignée de main, F.T. Marinetti. Capri, 14 juillet, 1930. O atitudine radical opusă vor exprima însă militanții grupului unu; în paginile revistei, o notiță de la rubrica „Acuarium“ taxează dur - de pe poziții bolșevizante - dictatura fascistă a lui Mussolini, adresîndu-i liderului futurist oficializat invectiva Merde!: „Poate dacă Italia fascistă ar fi luat, în locul formei dictatoriale, o republică liberă a evului nostru proletar, poate atunci futurismul, ca manifestare a lui energetică, și-ar fi găsit frecvența într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
14 juillet, 1930. O atitudine radical opusă vor exprima însă militanții grupului unu; în paginile revistei, o notiță de la rubrica „Acuarium“ taxează dur - de pe poziții bolșevizante - dictatura fascistă a lui Mussolini, adresîndu-i liderului futurist oficializat invectiva Merde!: „Poate dacă Italia fascistă ar fi luat, în locul formei dictatoriale, o republică liberă a evului nostru proletar, poate atunci futurismul, ca manifestare a lui energetică, și-ar fi găsit frecvența într-o realizare”. În amintirile sale, Sașa Pană își explică astfel gestul de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Futurism și fascism al lui F.T. Marinetti, care „demonstră, pe fapte, alianța și paralelismul celor două curente. În 1908 futurismul, inovator contra Austriei. În 1915, Marinetti și Mussolini sînt arestați pentru iredentism și agitații. În 1919, de asemeni pentru atentate fasciste. Futurism și fascism contra muzeelor, imitațiilor, academismului și paseismului. Spirit atletic, constructiv. Discursul lui Mussolini în Parlament e un discurs futurist: «guvernul meu e un guvern de vitessă»”. Tonul sobru, aparent neutru, nu exclude simpatia. Fascinația față de futurismul fascist al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atentate fasciste. Futurism și fascism contra muzeelor, imitațiilor, academismului și paseismului. Spirit atletic, constructiv. Discursul lui Mussolini în Parlament e un discurs futurist: «guvernul meu e un guvern de vitessă»”. Tonul sobru, aparent neutru, nu exclude simpatia. Fascinația față de futurismul fascist al lui Marinetti indică, în cazul de față, o „estetizare a politicului”; însă Contimporanul, publicație de stînga, consideră că „paralelismele și alianțele” politice au loc după specificul fiecărei țări: „futurismul în celelalte țări nu este necesarmente aliat cu fascismul, mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este totuși reală la Contimporanul... În nr. 70 al revistei, alături de o (deja citată) prezentare a constructivismului sovietic, o notiță despre revista L’Italiano a lui Leo Longanesi semnalează nepotrivirea estetică dintre anacronismul „neoclasic” al machetării (în concordanță cu academismul fascist oficial) și colaboratorii avangardiști: „L’Italiano este revista grupării fasciste scrisă de futuriștii-fasciști (transfugi-neoclasici). Într-un stil tipografic cu litografii și xilografii în stilul 1840 apar cel puțin ciudat numele unor Carra, Ungaretti, Ardengo Sofici”. Ceva mai jos este prezentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alături de o (deja citată) prezentare a constructivismului sovietic, o notiță despre revista L’Italiano a lui Leo Longanesi semnalează nepotrivirea estetică dintre anacronismul „neoclasic” al machetării (în concordanță cu academismul fascist oficial) și colaboratorii avangardiști: „L’Italiano este revista grupării fasciste scrisă de futuriștii-fasciști (transfugi-neoclasici). Într-un stil tipografic cu litografii și xilografii în stilul 1840 apar cel puțin ciudat numele unor Carra, Ungaretti, Ardengo Sofici”. Ceva mai jos este prezentată neutral, „obiectiv” lucrarea Histoire de Mussolini de Louis Roya (Kra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și pamfletist, Ungaretti cronicar, Raimondi Giuseppe nuvelist, împreună este desigur cu Leopardi, Muschein, Marcello Corra cea mai selectă alegere și cea mai vie probă a spiritului june italian”. O reclamă a aceleiași reviste vorbește, în acest sens, despre o „avangardă fascistă”: „L’italiano. Reviste (corect revue, n.n.) de avant garde fasciste. Dir. L. Longanesi. Bologna”. O notiță din nr. 76 adaugă argumentelor simpatiei spiritul revoluționar în artă: „L’Italiano, revista revoluționarilor fasciști, știe să fie și revoluționară în artă, grație spiritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu Leopardi, Muschein, Marcello Corra cea mai selectă alegere și cea mai vie probă a spiritului june italian”. O reclamă a aceleiași reviste vorbește, în acest sens, despre o „avangardă fascistă”: „L’italiano. Reviste (corect revue, n.n.) de avant garde fasciste. Dir. L. Longanesi. Bologna”. O notiță din nr. 76 adaugă argumentelor simpatiei spiritul revoluționar în artă: „L’Italiano, revista revoluționarilor fasciști, știe să fie și revoluționară în artă, grație spiritului creator al directorului său poet, pamfletar, desenator de mare talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aceleiași reviste vorbește, în acest sens, despre o „avangardă fascistă”: „L’italiano. Reviste (corect revue, n.n.) de avant garde fasciste. Dir. L. Longanesi. Bologna”. O notiță din nr. 76 adaugă argumentelor simpatiei spiritul revoluționar în artă: „L’Italiano, revista revoluționarilor fasciști, știe să fie și revoluționară în artă, grație spiritului creator al directorului său poet, pamfletar, desenator de mare talent Leo Longanesi. În ultimele numere, această foaie săptămînală a luat locul unui organ de luptă modernist și nu ferește cu ironia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
luptă”. Pentru ca o alta din nr. 78 să aducă un argument estetizant suplimentar - și deosebit de sugestiv în același timp: „L’Italiano, foaia de artă și politică a spiritualului Longanesi, e întotdeauna impregnată de ironia unei aristocrații intelectuale. Desenuri personale, politică fascistă, manifeste jucăușe, prosă de Giuseppe Raimondi și zeflemea multă lîngă puțină doctrină”. În fine, nr. 96-97-98 (cuprinzînd textul lui Marinetti „Incendiul sondei din Moreni“ și reclame ale revistei lui Longanesi) introduce în ecuația afinităților spiritul antiburghez al revistei: L’Italiano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]