1,716 matches
-
de substanțiere a libertății gândirii prin puterea creației ca răspuns la așteptări, motivații și necesități ierarhizate, fie în ordine ontologică, fie în ordine axiologică. În sfera de semnificații a acestei inversiuni se produce marea mișcare de eliberare a omului de fatalitatea timpului și spațiului, accesul lui la poziția de control instrumental și mental a acestor dimensiuni ale universului, pe de o parte, și propensiunea spre independența de sursele energetice ale naturii, prin folosirea resursei inepuizabile a propriei minți (cunoștințele), pe de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a dislocat supremația dorită veșnică a metaforei credinței în supranatural ca ordonatoare de semne și semnificații ale gândirii umane, denotă depășirea prin asumare a riscului conștienței condamnate la apocalipsă. „A doua” ca atribut al noii metafore cognitive invită la diminuarea fatalității supreme, lăsându ne să fim „victimele” generice ale fatalității repetate până la adormire prin numărare. Căci, evident, ne asumăm responsabilitatea de a continua cu „a treia”, „a patra” și așa mai departe până în veacul veacurilor! De fapt (punând în paranteze autoironia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
supranatural ca ordonatoare de semne și semnificații ale gândirii umane, denotă depășirea prin asumare a riscului conștienței condamnate la apocalipsă. „A doua” ca atribut al noii metafore cognitive invită la diminuarea fatalității supreme, lăsându ne să fim „victimele” generice ale fatalității repetate până la adormire prin numărare. Căci, evident, ne asumăm responsabilitatea de a continua cu „a treia”, „a patra” și așa mai departe până în veacul veacurilor! De fapt (punând în paranteze autoironia), soluția este naturală, ieșind cumva din convingerea hölderliană că
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prin acceptarea determinismului puterii hegemonice societatea devine postumană (Fukuyama, 2004). Adică se reproduc indistinct aceleași valori a căror eternizare are însă nevoie să excludă din algoritmul reproductiv chiar omul. Alteritatea refuzată Situația absurdă este coerentă cu intențiile de a refuza fatalitatea altei perspective. Nu altfel ne explicăm de ce globalizarea este ecranată de globalitate (Beck, 2003) și deturnată de globalism, după cum societatea cunoașterii este asimilată revoluțiilor tehnologice sau înghesuită în cușca resurselor anistorice și judecată după regularitățile economicității. Mesajul sugerat subliminal este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pe pânză. Înțelegi? Una e să reproduci aspectul vieții, imitând-o și interpretând-o: plăcere, frumusețe, oroare, durere și chestii de-astea. E numai o chestiune de ochi bun, de tehnică și talent. Și alta e să te orientezi după fatalitatea retinei. Să pictezi oroarea cu linii reci - continua să stea la fereastră, goală pușcă sub cămașa bărbătească, privind umbreluța de fum negru care acoperea orașul, și din când În când ridica pe jumătate aparatul, ca și cum ar fi făcut o fotografie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
timpul, pictorul ar fi Început să se teamă de fiorul absurdului și de pustiul pe care el Însuși Îl evoca. În fața unei pânze din 1958, care reproducea mănușa roșie pictată cu patruzeci și patru de ani În urmă, În Enigma fatalității (deși timpul era suspect la un artist care falsifica uneori data propriilor opere), contemplând gânditoare pictura, Olvido murmurase În italiană acel taci și odihnește-te: aici se sfârșește cântul. Al vieții tale. Al vechiului bocet. Apoi Îl privise pe Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
contrafăcut”. 5. Spiritul contrafăcut Desemnat În mai multe locuri din A.J. (BG, II), precum și În alte texte gnostice, drept antimimon pneuma, spiritul contrafăcut, această noțiune fundamentală a gnosticismului, se definește ca o chintesență a puterilor astrale malefice, epitomă a Fatalității (Heimarmene). Demiurgul Ialdabaot „a ținut sfat cu Puterile lui. Împreună ei au dat naștere Fatalității și i-au Încătușat pe zeii cerești, pe Îngeri și pe demoni, cu măsuri, momente și timpuri, astfel Încît să fie cu toții Înlănțuiți de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În alte texte gnostice, drept antimimon pneuma, spiritul contrafăcut, această noțiune fundamentală a gnosticismului, se definește ca o chintesență a puterilor astrale malefice, epitomă a Fatalității (Heimarmene). Demiurgul Ialdabaot „a ținut sfat cu Puterile lui. Împreună ei au dat naștere Fatalității și i-au Încătușat pe zeii cerești, pe Îngeri și pe demoni, cu măsuri, momente și timpuri, astfel Încît să fie cu toții Înlănțuiți de aceea #Fatalitatea## care ocîrmuiește toate lucrurile: țel dăunător și funest!”74. „Într-adevăr, din această Fatalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Heimarmene). Demiurgul Ialdabaot „a ținut sfat cu Puterile lui. Împreună ei au dat naștere Fatalității și i-au Încătușat pe zeii cerești, pe Îngeri și pe demoni, cu măsuri, momente și timpuri, astfel Încît să fie cu toții Înlănțuiți de aceea #Fatalitatea## care ocîrmuiește toate lucrurile: țel dăunător și funest!”74. „Într-adevăr, din această Fatalitate au venit toate nedreptățile, ticăloșiile și blestemele, legăturile urii și neștiinței, precum și poruncile tiranice și păcatele apăsătoare și spaimele cele mari. Și astfel, Întreaga creație a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Fatalității și i-au Încătușat pe zeii cerești, pe Îngeri și pe demoni, cu măsuri, momente și timpuri, astfel Încît să fie cu toții Înlănțuiți de aceea #Fatalitatea## care ocîrmuiește toate lucrurile: țel dăunător și funest!”74. „Într-adevăr, din această Fatalitate au venit toate nedreptățile, ticăloșiile și blestemele, legăturile urii și neștiinței, precum și poruncile tiranice și păcatele apăsătoare și spaimele cele mari. Și astfel, Întreaga creație a fost orbită, ca să nu-l mai poată cunoaște pe Dumnezeul care stă deasupra tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lor contrafăcut, acestea Însă numai după ce vor fi fost instruite de alte suflete, aflate În posesia Spiritului Viu78. Numai blestemul sacrileg Împotriva Spiritului atrage după sine pedeapsa veșnică. Spiritul contrafăcut mai este reprezentat și sub forma Arborelui Nedreptății, chintesența legăturilor Fatalității astrale și, În același timp, ca factorul cel mai puternic În determinarea destinului personal. El poate fi recunoscut cu ușurință În spatele „accesoriilor”, „apendicelor” (prosartemata) la care se referă, potrivit lui Clement Alexandrinul, gnosticul creștin Basilide 79. Aceste apendice sînt concrețiuni planetare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sufletul la rele. Tot Clement mai citează și titlul unei scrieri pierdute a lui Isidor, fiul ori poate discipolul preferat al lui Basilide 80, intitulată Peri prosphyous psyches - Despre sufletul adventice, În care autorul respinge ideea (gnostică de asemenea) că Fatalitatea astrală ar putea Îngrădi liberul arbitru al rațiunii umane. Este important de notat că această discuție asupra liberului arbitru trebuie să se fi desfășurat Înainte de anul 150 p.C. În cadrul ei, Isidor, pe care avem toate motivele de a-l considera
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să se sustragă metensomatozelor recurente (metabolai) pînă ce nu va trece și prin ultimul ciclu (kyklos) care i-a fost destinat 83. Dimpotrivă, atunci cînd spiritul contrafăcut este slab, sufletul se va desface de el În timpul ascensiunii prin sferele stăpînilor fatalității astrale. Astfel, eliberat, sufletul va fi Încredințat Bunului Sabaot și va ajunge În cele din urmă la Comoara de Lumină. Pentru a slobozi sufletul din legăturile spiritului contrafăcut, Pistis Sophia propune două metode: botezul, care, asemenea unui foc purificator, desface
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru cei morți 85. Mitul fabricării sufletului o dată cu spiritul contrafăcut este relatat În detalii pe parcursul capitolului 131 și al următoarelor din același text86, care sînt o impresionantă parodie a dialogului Timaios (41d. sq.) al lui Platon. Cei cinci Arhonți ai Fatalității astrale (heimarmene) trimit În lume sufletele preexistente sau creează noi suflete. În primul caz, dau sufletelor care coboară să bea din Cupa Uitării sămînța (sperma) relelor (kakia) și-a poftelor nesățioase (epithymiai). După alte izvoare (de care mă voi ocupa
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care este Înfășurat sufletul (psyche) și care i se aseamănă; de aceea este numit spirit contrafăcut (antimimon pneuma) și formează ca un Înveliș 87 pentru suflet. În al doilea caz, atunci cînd Arhonții făuresc noi suflete, cei cinci cîrmuitori ai Fatalității astrale (heimarmene), respectiv planetele Saturn, Marte, Mercur, Venus și Jupiter 88, creează un suflet nou din sudoarea, lacrimile și respirația greu-mirositoare a tuturor locuitorilor cerești. Această materie, conținînd particule care derivă de la fiecare planetă În parte și de la mulți demoni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumina lui93. În cele din urmă, cînd ajunge la Întîia Sferă (sphaira), strălucirea lui devine de patruzeci și nouă de ori mai puternică decît pe firmament și Înmulțirea cu același factor se repetă și În cele două Sfere succesive: a Fatalității planetare (heimarmene) și a celor doisprezece eoni (semnele zodiacului), unde textul Îi atribuie o lumină de 8 700 de miriade de ori mai puternică decît În lumea fizică 94. (Conform unor calcule matematice elementare, aceasta n-ar trebui să depășească
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
miriade.) Marele Tiran (tyrannos) Adamas și eonii săi (aiones) declară război Luminii lui Isus. Pentru a-i deposeda de energia utilizată În comiterea de fapte rele, Isus le ia o treime din putere, apoi Îi azvîrle În jos, către Sfera Fatalității și către Prima Sferă. Pe aceasta din urmă o pune În mișcare, imprimîndu-i o rotație alternativă: șase luni Înspre stînga și șase luni spre dreapta 95. Această bizară și simplă strategie reprezintă principala faptă a lui Isus, În scopul mîntuirii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de mișcare a Soarelui, Isus anulează valoarea oricărei preziceri deoarece, chiar dacă afirmațiile astrologilor se vor dovedi exacte În timpul celor șase luni În care Sfera se rotește spre stînga, În următoarele șase luni influențele astrale (apotelesmata) nu vor mai funcționa, iar Fatalitatea (heimarmene) va fi astfel anulată. De aici li se va trage astrologilor declinul, căci ei nu mai au cum să prezică adevărul și Își vor pierde popularitatea. Numai discipolii lui Isus vor triumfa, fiind singurii care cunosc secretul inversării mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un fel”. 2.7. Asumarea lucidă a legilor firii Printre trăsăturile definitorii ale poporului român, D. Drăghicescu includea: „lipsa de energie și de voință activă, pasivitatea defensivă și resemnată în faptă” (1907/1995, p. 350), „tradiționala noastră nepăsare, credința în fatalitate, în soartă, în noroc, cu desăvârșită lipsă de încredere în noi înșine” (1907/1995, p. 363). Dimitrie Gusti și Emil Cioran vorbeau, de asemenea, despre fatalism, resemnare, pasivitate. Cu toate acestea, există deosebiri fundamentale între fatalismul oriental și cel din
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
chef; cică; cinstiți; cîștigător; ceva nu este corect; crunt; cugetare; culoare; cumplit; cunoștință; curiozitate; cuvînt; demnitate; deschis; descoperit; dezamăgire; dezvăluire; dificultate; doare și apasă; ce doare; dorință; dorit; dovadă; dragoste; enigmatic; entuziasm; este; estetic; eu; evidență; existență; falsitate; familie; farfurie; fatalitate; fățarnic; să fie; forță; franchețe; gînduri curate; greiere; greu; idee; incertitudine; inexistent; interes; interesant; intrus; iubit; iute; încîntat; întotdeauna; întruchipare; întuneric; înțelegere; înțelepciune; învățat; jurămînt; jurnalist; legal; luciditate; lucruri abstracte; magic; mama; mare; mic; minciunind; nu spune minciuni; minte; mințit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
construit în mod cultural al percepției vizuale sau rolul important pe care-l joacă trupul în construcția imaginii. Avem de-a face cu o traversare a identității avatarice și interfațate multicultural prin alteritate. Însă, artista nu se revoltă doar împotriva fatalității genetice, ci și împotriva rolului atribuit femeii în societate și canoanelor masculine ale frumuseții feminine. Corpul său nu devine doar un mijloc de expresie artistică, ci și un mediu al activismului feminist (ca la teoreticiana Donna Haraway - vezi capitolul al
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
valoarea metafizică a lui farniente, crede pe mai departe în cărți și e la fel de entuziast ca la douăzeci de ani” (20noiembrie 1971 Ă 434). La douăzeci de ani, se știe, el însuși credea în fapte, în destin și nu în fatalitate, în cărți și nu în fragmente. În Paris, și nu în Balcani. Centrul era oricum în altă parte decât acolo unde se afla el însuși. Dar în 1975, într-o scrisoare către Arșavir Acterian, totul căpăta un sens invers. Se
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
englez de la BBC ca fiind „popor înșelător Ă nestatornic, viclean, plin de fantezie, teatral”, Cioran conchide: „cred că am moștenit și defectele unora și ale altora, așa încât sunt un «român absolut»” (12 iulie 1974 Ă 605). În fine, crede în fatalitate Ă și n-o mai disprețuiește, căci „datul” e și „noroc”, neîmplinirea e (și) împlinire. De fapt, în această ecuație fragilă își înscrie Cioran existența și Ă poate lașă sau poate curajoasă Ă justificarea. Nu (mai) crede în fapte și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
excesiv de lucid și sceptic postura aceasta călduță, înșelătoare, care-i va fi părut duplicitară? Nu-i rămânea decât să se răzbune... Răzbunarea?! Da, e un termen care pune în balanță chiar relația sa cu neamul. Lucidul Cioran, care crede în fatalitate, pune în balanță, la un moment dat, răzbunarea și compensația. Toate acestea eventual ca ironie a istoriei. Ca joc al aparențelor. El, care nu crede în nimic, bănuiește că va fi existând vreo lege ascunsă care pune adevărul în făgașul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vreo lege ascunsă care pune adevărul în făgașul lui firesc. Care-l scoate din marginile istoriei și-l plasează în centru. Este ascunsă aici, orice s-ar spune, admirația (de care, de fapt, se temea) pentru neamul său căzut în fatalitate. De aceea, e tot mai convins că Occidentul trebuie să plătească cumva. Vorbind de bolile lui, pe care le târăște după el de ani întregi, pune totul pe seama bunăstării din Occident. „Noi, cei de-aici, care n-am suferit în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]