3,267 matches
-
surprinzătoare. Privind acest amfiteatru de tineri de douăzeci și unu de ani sătui de lume, nu se putu abține să nu le atribuie studii de caz. De la ultima sa vizită ciuntită la Mark Schluter, lumea se umpluse de Dickens și Dostoievski. Anarhistul febril, Bloitov, stătea întins de-a curmezișul pe trei scaune, pe rândul din spate. Pedanta și hipersensibila domnișoară Nurfraddle, așezată pe locul din mijloc, la două rânduri de podium, își făcea de lucru cu manualele ei perfect aranjate. Din centrul sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și sigur, cu sînii dansînd ritmic la fiecare pas, cu un zîmbet blînd și reținut ce-i Înflorește pe buze cînd trece. În alte locuri, bărbați și femei cu ochi Întunecați, cu fețe Întunecate, cu fețe cenușii, cu un aer febril, hăituit, mizer, chinuit, forfotesc Încolo și-ncoace, dar parcă lumina strălucitoare și vraja zilei i-au fermecat pe toți cu puterea unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
interzis să vîslim cu putere, chiar ne-a îngăduit trei zile fără antrenament. Trebuia să fim hămesiți după apă, să tînjim după bătăile puternice. M-am plimbat prin oraș, fără țintă și mulțumit, dar în același timp, pradă unei ațîțări febrile. Acea ațîțare nu era cea obișnuită care consista în primul rînd din frică și durere. Era altceva, în legătură cu umbra pe care un mare eveniment o poate arunca înaintea sa, cu sentimentul că poate eram cu adevărat ceva ieșit din comun
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
intransigența. Acesta este un punct foarte important pe agenda mascată a viitoarelor lupte parlamentare. Clasa politică se va nevoi, vorba bătrânului cronicar, retoric și demagogic în promovarea unor legi precum Autoritatea pentru Integritate sau aceea a lustrației și va acționa febril pentru anihilarea efectelor care îi ating interesele. În același fel, Consiliului Suprem al Magistraturii își va folosi autonomia, ca și marile noastre universități și bravii lor rectori, pentru a-și prezerva antireformismul și privilegiile. Cea mai vizibilă dovadă a acțiunii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
anii din urmă pentru toate ceremoniile din camera interioară, mai ales cele în care obiceiul onorurilor trebuia să fie acoperit cu o robă de ceremonie. Trupul său se arăta astfel, subțire, dar ferm. Ochii lui negri luceau într-o așteptare febrilă. Părea puțin probabil ca el să conceapă îndoieli în acest ultim minut, dar Gosseyn nu voia să riște. - Prea nobile senior, gardian, începu, când mă voi similariza prin interiorul acestui distorsor până la cel de la ușă, va trebui să domnească tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
strălucitoare a unor țari și împărați. Da, mi-a vorbit mincinosul, nu a lăsat nimic în seama imaginației. Mi-a zis că eu aș fi putut face asemenea lucruri cîndva. „Deschide-ți inima la muzica mea“, mi-a spus. „Plîngi febril.“ N-a putut ajunge la pielea mea, așa că mi-a violat urechile, la fel ca tine. Nu ți-am violat urechile. — Atunci de ce țipi? N-am țipat! — Nu te isteriza. — Nu mă isterizez. — Evident că nu ești calm. Lanark izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părăsise clubul personalului fără să mănînce nimic. Se părea că singura alinare cu care se putea alege era mîncarea proastă dar învigorantă a institutului, așa că se întoarse în restaurant. Era aproape gol, dar Ozenfant stătea la masa lui obișnuită discutînd febril cu alți doi profesori. Lanark se duse la o masă din colțul cel mai depăratat și imediat apăru o chelnăriță. — Aveți ceva maro, uscat și sfărămicios? o întrebă el. — Nu, domnule, dar avem ceva roz, umed și sfărămicios. Aduceti-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
convins că toate lucrările mele sînt contorsionate? Domnul Watt se uită din nou prin mapă, încruntîndu-se ușor, și puse deoparte o foaie cu mîini desenate în creion. — îmi plac astea, zise el. Sînt surprinse bine și atent desenate. Thaw căută febril prin mapă și scoase un desen în racursi al unei femei. — Ce ziceți, nu-i așa că-i frumoasă? — Nu. Cinstit vorbind, cred c-ai urîțit-o și-ai făcut-o să arate ca o ființă chinuită. Thaw amestecă desenele la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl privi nedumerit. Formă încă o dată numărul, mai repede, și de astă dată duse imediat receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o temă inițială complexă, descoperită cu mai multe secole mai înainte. Apucă din nou decupatorul atomic și, revenind la distorsor, se pregăti să-l facă bucăți. Se aplecă, dar se opri și-și privi ceasul. Era 2 fără 25. Agitația febrilă îi scăzu. Nava lui Prescott plecase pe Venus și nu se întâmplase nimic. Se duse și se uită pe ferestre. Imensa peluză care se întindea până la Mașină, agrementată ici-colo de tufișuri, era aproape pustie. Câțiva grădinari, aplecați deasupra florilor, îndeplineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
face nimic. Am fost ars de flacăra unei suflante. Curăță clădirea și întoarce-te. Repede! Sunt grav rănit!" Rănit! Cuprins de o groază indescriptibilă, Gosseyn și-l imagină pe bătrân dându-și sufletul înainte de a-l fi putut întreba ceva. Febril, căută o sursă de energie și, în mai puțin de 10 minute, pustii imobilul și scuarul. Coridoarele erau adevărate furnale în care huiau trâmbe de flăcări mistuitoare. Pereții aduși la incandescență se lichefiau înecând soldații ce-și urlau moartea. Tancurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
anii din urmă pentru toate ceremoniile din camera interioară, mai ales cele în care obiceiul onorurilor trebuia să fie acoperit cu o robă de ceremonie. Trupul său se arăta astfel, subțire, dar ferm. Ochii lui negri luceau într-o așteptare febrilă. Părea puțin probabil ca el să conceapă îndoieli în acest ultim minut, dar Gosseyn nu voia să riște. - Prea nobile senior, gardian, începu, când mă voi similariza prin interiorul acestui distorsor până la cel de la ușă, va trebui să domnească tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îl privi nedumerit. Formă încă o dată numărul, mai repede, și de astă dată duse imediat receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o temă inițială complexă, descoperită cu mai multe secole mai înainte. Apucă din nou decupatorul atomic și, revenind la distorsor, se pregăti să-l facă bucăți. Se aplecă, dar se opri și-și privi ceasul. Era 2 fără 25. Agitația febrilă îi scăzu. Nava lui Prescott plecase pe Venus și nu se întâmplase nimic. Se duse și se uită pe ferestre. Imensa peluză care se întindea până la Mașină, agrementată ici-colo de tufișuri, era aproape pustie. Câțiva grădinari, aplecați deasupra florilor, îndeplineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
face nimic. Am fost ars de flacăra unei suflante. Curăță clădirea și întoarce-te. Repede! Sunt grav rănit!" Rănit! Cuprins de o groază indescriptibilă, Gosseyn și-l imagină pe bătrân dându-și sufletul înainte de a-l fi putut întreba ceva. Febril, căută o sursă de energie și, în mai puțin de 10 minute, pustii imobilul și scuarul. Coridoarele erau adevărate furnale în care huiau trâmbe de flăcări mistuitoare. Pereții aduși la incandescență se lichefiau înecând soldații ce-și urlau moartea. Tancurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și rămase acolo, cu ochii țintă la Corl, care stătea tolănit pe covorul gros. După vreo oră, una din ușile sălii se deschise și doi oameni intrară, aducând un castron enorm. În spatele lor pășea Kent. Ochii lui aveau o căutătură febrilă. Oprindu-se în mijlocul încăperii, spuse cu o voce obosită, dar aspră: - Vă rog să fiți cu toții foarte atenți! Deși vorbele lui se adresau tuturor celor prezenți în bibliotecă, ele îi vizau de fapt pe savanții adunați într-un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
schimbare bruscă a vibrațiilor din interiorul navei Se opri din lucru și rămase la pândă, până când înțelese: motoarele amuțiseră. Uriașa navă se oprise din zbor și încremenise în spațiu. Stăpânit de o spaimă nelămurită, Ixtl reîncepu să lucreze, mișcându-și febril degetele lungi și negre ca niște sârme. Deodată se opri din nou, copleșit de aceeași senzație a unei primejdii iminente. Se propti zdravăn pe picioare, încordându-și toți mușchii și, în sfârșit, înțelese ce se întâmpla: nu mai simțea vibrațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și atunci povestea s-a isprăvit. Nu-ți rămâne decât să-l iei pe Mirciulică și să vă întoarceți acasă. În sfârșit, a treia presupunere..." Inima începu să-i bată și obrajii prinseră brusc o culoare cireșie. Gândurile îi alergau febril. " Sper din tot sufletul, draga mea, să fie așa. Tablourile au fost depozitate în altă încăpere. De ce, Melania? Am să-ți spun de ce: Pentru că urmează probabil să fie expuse într-o sală nouă, care oferă un plus de siguranță. Bun
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Goya! Tablouri regești... O avere colosală! Cum poți să scoți așa ceva peste graniță?" Inginerul sorbi ultimele picături din sticluța de rom și trase cu poftă din țigară. Oboseala îi dispăruse și ochii negri sclipeau vesel. Se simțea fericit, o fericire febrilă, nervoasă, vorbea încontinuu făcând abstracție de bătrâni. ― Am avut tot timpul impresia că visez... Nababi, domnule! Să fi văzut casa! Nu-mi venea să cred." Ce caut aici?! Ce se întîmplă cu mine!? Am discutat într-adevăr cu femeia?" înțelegi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-te! răspunse fără legătură doamna Miga. Grăbește-te și nu anunța pe nimeni. Te rog din suflet! Pentru noi, pentru... Convorbirea se întrerupse. Alexandru rămase cu receptorul în mână privindu-l năuc. Sări din pat și începu să se îmbrace febril. " Ce să fac? Ce trebuie să fac?" Luă toți banii din casă și ieși uitând lumina aprinsă. Sub cristalul de pe noptieră, râdea Elvis Priesley într-o cămașă roșie, sub o pălărie enormă de cowboy. * Florence se întoarse la locul ei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vecinii căruntului, o familie de medici, erau plecați pentru doi ani în Iran. Pășeau totuși în vârful picioarelor. Scarlat cu degetul la buze solicita liniște. Alcătuiau un grup bizar: bătrânii speriați, cu hainele trântite alandala, tinerii murdari, aproape în zdrențe, febrili, mereu atenți. Ochii le luceau în întuneric ca la pisici. Se mișcau precipitat cu o grație sălbatică. Nucu Scarlat avea fața asudată din cauza efortului. Își dădu drumul pe un divan scund, acoperit cu o cergă mițoasă, galbenă. ― Dă-mi ceva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urși polari. După aia poate mergem la Chicago. Am auzit că Nedelcu s-a stabilit acolo. Face afaceri pe picior mare. Poate mă ia asociat..." Își reluă calculele: "Deci două milioane de pesetas... Finlandezii ce monedă or avea?..." Melania Lupii scotocea febril în șifonier: " Unde Dumnezeu poate să fie? Nu-ți pierde capul, draga mea... Știu, un noroc nebănuit! Ai să vezi în sfârșit California, pădurile de portocali din Andaluzia, cerul de la Madrid, soarele acela roșu despre care ai citit atât... Te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
după aia? În fiecare an, își ia vacanță iarna. După trei săptămâni, se întoarce, la braț cu soră-sa. Atunci să vezi distracție! El operă, ea muzică de cameră. O bezmetică! Bărbatu-său și-a luat lumea în cap! Consultă febril agenda: la 15 martie 1952, a părăsit-o după numai trei luni de conviețuire. Eu, unul, nu rezistam nici atît! Cristescu începu să rîdă: ― Îi știți cumva și adresa? ― O clipă. Întoarse câteva pagini: Da! Strada Karl Marx 118-D. ― Încep
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru propria mea distracție, mi-am asigurat datele privitoare la momentul morții mai tuturor celor aici de față și ale membrilor Consiliului Imperial. Acum îi avea în palmă. Vedea limpede asta pe fețele încordate care-l priveau cu o fascinație febrilă. Dar tot nu-și putea permite să piardă controlul asupra conversației. Cu un efort, se hotărî să se încline adînc în fața conducătoarei care pălise. Pe urmă se grăbi să spună: ― Maiestate, am fericirea să vă pot anunța că aveți înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care Borduria îl edifica, spre a dura milenii. Reveriile lui Olrik se întindeau spre a cuprinde întregul Pământ. Ceea ce Imperiul Galben nu reușise, Borduria înfăptuia. Caietele lui Olrik erau cronica acestui viitor posibil. Pe hărțile din biroul său, Olrik adnota febril, marcând utilizarea regiunilor cucerite de Borduria. Acolo unde orașele se ridicau acum, vor fi întinderi agricole și lagăre de muncă. În câteva decenii și generații, amintirea Pământului trecut se va fi șters. Privirea se va aținti către o Terră virgină
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]