1,275 matches
-
critic se mulase aproape perfect pe șablonul Noului Criticism. Având în vedere faptul că Noul Criticism urmărea sensul însuși al unei opere literare, acesta nu putea fi un semn bun pentru jurnalismul literar, care își recunoștea în mod deschis originea fenomenologică și mijloacele de creație. Totuși, în această a doua perioadă de liniște a jurnalismului literar, ziarul New Yorker a continuat să își publice lucrările descriptive, cum ar fi relatările lui Joseph Mitchell, destul de asemănătoare cu cele ale lui Crane, despre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Society și publicat în 1837, Ralph Waldo Emerson atrage atenția asupra nevoii de inițiativă "literară" înnobilată: "A crea, - a crea, - reprezintă dovada prezenței divine" (863). De asemenea, este adevărat că Emerson atrage atenția și asupra necesității unei analize a "naturii" fenomenologice. Însă pentru a face acest lucru, pentru a ajunge la veșnicie, adevărurile veșnice trebuie analizate: "Accept simplitatea, explorez și sunt un fan al normalului, al comunului. Lăsați-mă să pătrund în această zi de azi, și puteți avea atât lumea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
existențialismului. Totuși, în mod paradoxal, această conflagrație nu a dus doar la o atitudine modestă față de perspectiva critică, dar și la reinscripția conceptelor critice totalitare, cum ar fi locul în care ar trebui pusă în scenă activitatea umană, și aplicabilitatea fenomenologică în totalitarism, în unele cazuri. Înlocuirea istoriei hegeliene cu istoria marxistă în Rusia și cu socialismul național în Germania reprezintă dovezi în acest sens. Asemenea înlocuire este parte a efortului neîncetat de a îndepărta neprevăzutul, pentru a ajunge la probabilități
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Criticul perfect, 53). Prin suprimarea "personalului", Elliot caută să separe subiectivitatea de "noul" obiect. Conform indicației lui Elliot, un text care își recunoaște originile nu poate fi considerat artă. Jurnalismul poate fi înfrânt deoarece afirmația relatării implică cel puțin origini fenomenologice. Însă negarea originilor fenomenologice ridică anumite întrebări profunde în ceea ce privește valoarea mărturiilor. Asta ar presupune să negăm, de exemplu, că în Garden City, Kansas, există morminte unde sunt îngropate rămășițele mutilate ale familiei Clutter, a căror crimă a fost anchetată de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
suprimarea "personalului", Elliot caută să separe subiectivitatea de "noul" obiect. Conform indicației lui Elliot, un text care își recunoaște originile nu poate fi considerat artă. Jurnalismul poate fi înfrânt deoarece afirmația relatării implică cel puțin origini fenomenologice. Însă negarea originilor fenomenologice ridică anumite întrebări profunde în ceea ce privește valoarea mărturiilor. Asta ar presupune să negăm, de exemplu, că în Garden City, Kansas, există morminte unde sunt îngropate rămășițele mutilate ale familiei Clutter, a căror crimă a fost anchetată de Truman Capote în Cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Același lucru ar putea fi afirmat și despre evenimentele petrecute în cartea Lista lui Schindler de Thomas Keneally, cunoscută mai mult ca ecranizare. Aceste probleme morale pot fi evitate în mod convenabil, sau cel puțin lăsate în urmă, negând originile fenomenologice ale textelor și concluzionând că acestea sunt pure invenții. Evitând aceste probleme, sau lăsându-le în urmă, subiectivitatea se poate înstrăina și separa de crimă și de Holocaust. Criticul Edmund Wilson adoptă același punct de vedere în Castelul lui Axel
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literară presupunea "tratarea operelor literare în mod obiectiv, considerându-le independente, autonome și existând doar pentru ele" (Childers și Hentzi, 205). Această artă autonomă, existentă doar pentru ea însăși, și nu poate fi decât condamnată ca literatură, pentru acceptarea originilor fenomenologice. Această situație va fi oglindită în atitudinea academiei engleze față de jurnalism, conceput încă în mare parte, și de nedeosebit dintre versiunile literare și cele obiective. După cum notează Gerald Graff în activitatea sa instituțională despre studiile engleze, până în anul 1930, "savanții
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dintre puținii adepți ai formei, ce s-a manifestat cu un secol înainte (485). În aceste condiții, sub autoritatea Noului Criticism, jurnalismul literar narativ a fost exclus ca formă literară, deoarece insista asupra responsabilității pe care o are pentru lumea fenomenologică - oricât de problematică ar apărea această responsabilitate ca problemă epistemologică. Nitze, președintele MLA, avea dreptate când spunea că nu există nici un principiu integrator al ordinii în efortul subiectiv de a consemna relația unei persoane cu lumea nedefinită. Singurul motiv pentru
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
amintesc Mythopoeic Reality (Mitopoetica realității) a lui Mas'ud Zavarzadeh și Toward a Theory of Literary Nonfiction (Spre o teorie a literaturii nonficționale) de Eric Heyne. Zavarzadeh scoate la lumină subiectivismul din expresia lingvistică dar remarcă de asemenea că statutul fenomenologic al lumii nu poate fi negat (226). Și, drept ultimă consecință, "tensiunea dintre energia centrifugală a realității și forța centripitală a ficțiunii produce câmpuri duble de referință în nuvela nonficțională și o distinge atât de nuvela de ficțiune cât și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
personaj literar, fiind o constantă a literaturii franceze, prezența în fiziologiile și românele secolului al XIX-lea. Că tip literar distinct, femeia pariziana devine un nucleu contagios, care implică redimensionări în câmpul estetic și reinterpretări în universul românesc. Din perspectiva fenomenologica, Pariziana este un eveniment, deoarece transcende stereotipul femeii tradiționale ca model novator de simțire, de gândire și de acțiune. Pariziana este artist în tot ce o înconjoară, acest personaj se esențializează că mitopo(i)etică a aparentei, care își găsește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
XIX-lea) și de un spațiu (Parisul). Dimensiunea socială corespunde interpretării ontologice a Parizienei în cadrul societății secolului al XIX-lea: - dimensiunea mitică interpretării etiologice a imaginii sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
trecerii de la o cultură experiențială la o cultură informațională, filosoful american Richard Shusterman identifică patru trăsături caracteristice tradiției acestei experiențe, respectiv dimensiunea sa evaluativă, în care experiența estetică era văzută ca o experiență valoroasă de care te poți bucura, dimensiunea fenomenologică, în care această experiență e trăită în mod viu, afectiv și savurată subiectiv, fiind separată de fluxul experienței rutiniere, dimensiunea semantică, în care experiența estetică devine o experiență semnificativă, nu doar legată de senzație, și dimensiunea demarcațional-definițională, în care ajunge
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
interpretarea și utilizarea unei opere de artă, susținând că, prin utilizarea unei opere de artă, de pildă, se poate scrie biografia unui artist, se poate face tabloul unei societăți ori se poate descrie o mișcare artistică. Analiza interpretativă poate fi fenomenologică, psihanalitică, ideologică etc.; reconstructivă sau deconstructivă. Analiza semiotică abordează lucrarea de artă din perspectivă sintactică, examinând relațiile dintre semne, din perspectivă semantică, investigând relațiile dintre semne și semnificații, și din perspectivă pragmatică, stabilind relațiile dintre semne și utilizatori / interpreți. În
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
identității sexuale și ale vieții sociale). Fără a fi preocupată de procesarea proprietăților artei tradiționale sau moderniste, arta americană investigată de Foster propune o critică a instituțiilor artistice, evitând angajarea într-o analiză epistemologică a obiectului sau într-o anchetă fenomenologică a răspunsului subiectiv. Această practică artistică nu închide arta în limitele experimentelor formale sau perceptuale, ci mai curând caută afiliații cu alte practici ale industriei culturale. Artiștii vizați de Foster (Martha Rosler, Sherrie Levine, Dara Birnbaum, Barbara Kreuger, Loise Lawler
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
referitor la cea de-a doua (ipo)teză de lucru, se constată că reconsiderarea conceptului de artă în exercitarea actului artistic se diferențiază de încercările de redefinire a artei atât din perspectiva esteticii analitice anglo-saxone, cât și din perspectiva esteticii fenomenologice ori social-critice continentale, frecventate cu predilecție în mediile academice la data apariției artei conceptuale. În mediul artistic al acestei mișcări se chestiona însuși actul teoretic ca modalitate de investigare decisivă a activității artiștilor. Provocarea teoretică a artei conceptuale constă în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
estetică poate fi disociată complet de priza de conștiință socială sau politică trăită și reflectată într-o experiență artistică în procesul creării căreia se identifică intenția de a transmite un mesaj social ori politic, decât în măsura în care se realizează o reducție fenomenologică a informației post-estetice pentru a recepta separat (în paranteză) calitățile estetice ale operei și a reflecta asupra lor. Toate aceste momente ale istoriei ideii de politică aplicabile în artă oferă diferite modele de integrare a studiilor vizuale în câmpul teoriilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Universitaires de France, Paris, 2000, p. 2]. În fine, filosoful american Richard Shusterman constată faptul că asistăm nu numai la sfârșitul experienței estetice, ci și la amurgul valorii filosofice a acestui concept, chiar dacă ar mai putea fi revizitat în experiența fenomenologică și direcționat empiric de către filosofie. [cf. Richard Shusterman, "The End of Aesthetic Experience", în Journal of Aesthetics and Art Criticism, 55 (1999), pp. 29-41]. 196 cf. Hal Foster, "For a Concept of the Political in Contemporary Art", în Recodings: Art
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
nu? Scholem XE "Scholem, Gershom" însuși a crezut că este. De ce n-ai scris tu că Abulafia nu e important când Scholem XE "Scholem, Gershom" era în viață?” Așa că eu am atins aici, fără să înțeleg prea mult, un nerv fenomenologic. Nu e vorba de un nerv istoric sau metodologic. Pot să spun că, fără să înțeleg, am scris o teză de doctorat despre Abulafia XE "Abulafia" , dar nu am ales subiectul în ’71 ca să fac o controversă în ’88. Din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
până acum că nu-l cunosc sau nu-l înțeleg pe Abulafia, ci au susținut totdeauna că s-a exagerat importanța lui. OK, să vedem! Dar asta a atins, insist, un nerv pentru care ei nu au avut un răspuns fenomenologic. Au încercat: „Cantitativ, poate...” Eu am replicat: „Cum cantitativ?”. Am avut o conferință în ’92 la Berlin, iar unul din elevii lui Scholem XE "Scholem, Gershom" îmi spune: „Ce spui tu că asta nu e o școală și câte manuscrise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
În frunze, le Încadrează În schimbul de substanțe, astfel detoxificându-le. Altele Însă, Închid ostiolele, dereglând schimbul de gaze, transpirația și absorbția de lumină. Poluarea aerului duce la scăderea intensității respirației, influențând negativ microflora solului. Investigațiile noastre s-au axat pe observații fenomenologice și morfologice și s-a urmărit dinamica modificărilor fiziologice și biochimice induse de poluanții atmosferici asupra aparatului foliar. Materiale și metode Pentru investigațiile propuse În studiul de față, materialul vegetal reprezentat de frunze aparținând speciei Tilia tomentosa L. a fost
Caleidoscop by Bogdan-Dorin Șoltuzu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93354]
-
în sensul unei întoarceri înapoi, este doar o modalitate a aprehensiunii de sine, dar nu și modalitatea de autodezvăluire fundamentală"1. Afirmația lui Heidegger devansează momentul esențial al aducerii la prezență specifică afirmării de sine, într-o ordine a preeminențelor fenomenologice din care poate fi dedusă structura universală a experiențelor fundamentale ale Dasein-ului. Expresia autentică a condiției umane ține de activitatea auto-revelatoare a unui for pre-reflexiv care dezvoltă, în concordanță cu o manieră proprie de cuprindere, o intenționalitate sui-generis, anterioară în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
for pre-reflexiv care dezvoltă, în concordanță cu o manieră proprie de cuprindere, o intenționalitate sui-generis, anterioară în ordinea importanței existențiale celei care se potrivește definiției clasice a conștiinței de sine. Dacă pentru aceasta din urmă replierea pe sine este act fenomenologic fondator al experienței și constitutiv oricărui mod derivat al cunoașterii, pentru reprezentanții existențialismului a sosit vremea unei radicale reconsiderări a statutului reflexivității, a ponderii pe care demersul esențial care-i stă la bază o are în definiția generală a conștiinței
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
radicale reconsiderări a statutului reflexivității, a ponderii pe care demersul esențial care-i stă la bază o are în definiția generală a conștiinței 2. În fața unei noi necesități de legitimare și integrare sistematică a celor mai recente achiziții ale cercetării fenomenologice (de care țin circumscrierea existențialelor sau teoretizarea "stării de aruncare", a facticității, a transcendenței eului), însemnătatea conștiinței reflexive (ca instanță judicativă a propriilor acte sau gânduri) devine marginală. Existențialismul ajunge astfel să infirme și să sancționeze o linie tradițională inaugurată
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
se ordoneze conform acestora (să se adune în jurul unor nuclee definitorii). Ea aduce prin această dublă mișcare o determinare cu totul nouă ecuației individuale, dând o dimensiune de tip creator afirmării de sine, într-un relativ contrast cu o viziune fenomenologică ce are tendința de a încetățeni ideea unei autodezvăluiri (a unei auto-revelări a ceva constitutiv, deci în fond deja dat, preexistent intrării sale în actualitate). Dacă adepții existențialismului înțelegeau destinalul de la înălțimea unei eterne fatalități de tip descriptiv (ca drum
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
adică integrând fenomenul subiectiv unui metabolism al sintezelor suprastructurale. Posibilitatea de a analiza, de a organiza și de a infera în spațiul interiorității aparține veritabilei reflexivități, a cărei natură fundamentală este de tip cognitiv și care nu suportă, după demonstrația fenomenologică a lui Husserl, nici în condițiile celei mai aspre reducții judicative suspendarea oricărei raportări la un obiect. Ea își trăiește consubstanțialitatea de tip intențional cu materia vizărilor ei și dezvoltă prin intermediul sensurilor pe care le conferă vieții interioare posibilitatea integrativă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]