1,278 matches
-
Ioana Lipovanu-Theodorescu, Teatrul tragic al lui Radu Stanca, RITL, 1978, 4; Manu, Eseu, 284-291; Nițescu, Poeți, 21-31; Simion, Scriitori, I (1978), 136-140; Ion Vartic, Radu Stanca, poezie și teatru, București, 1978; Mancaș, Trecut, 192-197; Ruja, Valori, 61-66; Nae Antonescu, Elemente fenomenologice în estetica lui Radu Stanca, ST, 1980, 3; Lit. rom. cont, I, 391-393; Anca Sârghie, Radu Stanca, Cluj-Napoca, 1980; Șerban, Ispita, 275-279; N. Barbu, Un trubadur al vieții, al morții și al dragostei, CRC, 1981, 2; Livius Ciocârlie, Mari corespondențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
are ca scop restabilirea unei vorbiri curente, prin reducerea sistematică a momentelor de tulburare. S-a ajuns astăzi la o sinteză a celor două direcții principale, opuse, la o modalitate nouă, care este și cauzală, și simptomatică, și etiologică, și fenomenologică, anume terapia complexă (în accepția lui Seeman). Schilling crede ca fiind indicat tratamentul de orientare psihologică la orice formă de logonevroză. Numai tratamentul logopedic (simptomatologic) ar fi, în asemenea situații, nepotrivit, deoarece nu duce la înlăturarea esenței tulburărilor, acesta concentrându
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
structurii intime a lumii umane? Să judecăm variantele de răspuns din perspectiva unei metafizice "teorii a latențelor difuze", comprimată de Ilie Bădescu într-o esențială "ecuație noologică": y = a + ai.(-xi), unde a este binele generic, ai este proporționala sa fenomenologică (manifestată în real), inteligibilă grație variației lui xi, adică a răului din lume [1997:61-62]. În consens cu această ecuație, prezența răului (a minciunii inclusiv) în lume este explicată în două posibile maniere [Bădescu, 1997:62-63]: • una reducționistă în sens
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să găsească elementele corelative psihologice (aptitudini, personalitate etc.) care permit să poată fi explicate diferențele individuale din performanțele observate în studiul psihologiei generale. Fără s-o spună în mod explicit, biodiversitatea l-a preocupat și pe Galton! Aproape sigur, sursele fenomenologice ale nașterii proceselor stocastice au fost problemele biologiei și ale demografiei, dar mai ales problemele populațiilor, în înțelesul cel mai larg al noțiunii, dovedind legături strânse, dar greu de formalizat, între matematică și biologie! În acest sens, în anul 1854
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
al psihopatologiei are la bază cercetările realizate de Pavlov. El folosește pentru prima dată termenul psihopatologie experimentală și accentuează rolul experimentelor pe animale pentru înțelegerea patologiei umane. Psihopatologia experimentală este orientată studiului comportamentului patologic experimental sau studiului experimental patologic. Psihopatologia fenomenologică își are rădăcinile în filosofia germană. Influența fenomenologiei a determinat două direcții principale în psihopatologie. Prima direcție este cea a lui Jaspers K. (apud Hoeksema, S.N., 1998)11 în care psihopatologia este descrisă ca ocupându-se de ceea ce trăiesc bolnavii
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
etc., iar bolnavul are tendința de a se examina mereu în oglindă. B. Halucinațiile Spre deosebire de iluzie, care este o percepție deformată a unui obiect real, halucinația este o percepție fără obiect. Halucinațiile se clasifică după analizatori sau după anumite particularități fenomenologice. Conform primei categorii, halucinațiile pot fi: auditive, vizuale, olfactive, gustative, tactile, cenestezice și motorii. Uneori aceste tipuri de halucinații se pot combina de exemplu auditive și vizuale, gustative și olfactive etc.). Al doilea tip de clasificare a halucinațiilor deosebește trei
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
determinată de diferiți factori psihologici (eșecuri, evenimente traumatizante etc.), adesea pe fondul unor structuri de personalitate vulnerabile, anxioase, hiperemotive. De cele mai multe ori este o descărcare afectiv-emoțională indusă de dificultăți existențiale, uneori sub forma unor crize de nervi de mare expresivitate fenomenologică (de exemplu, în isterie); în alte cazuri, sub impactul unui eveniment psihotraumatizant șocant, apar și tulburări de conștiință (stări crepusculare), mai ales la persoane dependente, imature și/sau histrionice. Agitația psihogenă (sau afectogenă, după unii autori) beneficiază pe lângă terapie farmacologică
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
al sacrului românesc, Starea de urât etc., toate fiind publicate în „Revista scriitorilor români” și reprezentând capitole ale unui posibil Letopiseț metafizic al Țării Românești. „Prolegomenele” sunt concepute ca un „discurs filosofic” adresat națiunii la redobândirea conștiinței de sine. Procesul fenomenologic este urmărit și descifrat pe un parcurs spiritual ce evoluează „de la etnic la cultural”, iar mai apoi „de la cultural la ethos”, descriind tipurile de conștiință națională - istorică, organică, socială, spirituală (axiologică) și ontologică - în raport cu motivul originii, al statului și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
a naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
filosofice și interdisciplinare. Între acestea, unele sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică, altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă și altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Se poate vorbi în acest fel de o scală disciplinară pe care sunt distribuite naratologiile consacrate sau propriu-zise și naratologiile recente și etichetate provizoriu care sunt considerate în mare măsură numai aplicații ale naratologiei sau demersuri de critică naratologică . Tentativele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
vorbește despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică, dincolo de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
filosofice și interdisciplinare. Unele din aceste naratologii sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică. Altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă. Altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Este semnalat faptul că în acest tablou transdisciplinar media nu oferă disponibilități narative egale. Un nucleu de sens poate migra în orice media, dar potențialul narativ este completat și actualizat în mod diferit de la un mediu de comunicare la altul
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
o ierarhie a diverselor forme de a locui. De aceea, suntem, de fapt, diagrama funcțiilor asociate acestei case anume, iar toate celelalte case nu sunt decât niște variații ale unei teme fundamentale. Am putea spune că a locui - În sensul fenomenologic de „a fi În lume - se reduce astfel la situarea casei În lume. În viața omului, casa natală Înlătură contingențele și Își Înmulțește Îndemnurile la continuitate. Fără ea, omul ar fi o ființă dispersată. Ea e prima lume a ființei
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
mare bonomie școlară; apoi trece la aspectul gramatical al gândirii, observând neacoperirea exactă a ideii prin cuvânt; când e cazul face pacientului un simplu examen de cunoștințe; în sfârșit, metoda cea mai teribilă este considerarea minții autorului studiat sub raportul fenomenologic, încadrarea lui într-un lanț de necesități și imperturbabila clasificație. În acest moment pozitivist Maiorescu creează o expresie nouă, memorabilă (limbut, beție de cuvinte). Capodopera polemică a lui Maiorescu este Beția de cuvinte. Răspunsul la discursul de recepție al lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Baudrillard prezintă procesul complex prin care lumea naturală a fost înlocuită în mod gradual cu lumea tehnologiei și cu semne autoreferențiale. Astfel, schița istorică a succesiunii simulacrelor, care culminează o dată cu societatea contemporană, procură o teorie în același timp istorică și fenomenologică, prin intermediul căreia se încearcă argumentarea modalității în care simulacrele au ajuns să domine întreaga viață socială și discursivă. Criticii autorului francez au observat în mod corect influența pe care atât metoda arheologică, cât și teoria epistemelor dezvoltate în Les mots
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
au drept trăsătură comună prezența absentului", ceea ce le distinge fiind, pe de o parte, "suspendarea oricărei afirmări a realității și viziunea unui ireal" (imaginația), iar pe de alta, "afirmarea unui real anterior" (memoria)19. Și totuși, în pofida diferențelor semnalate, analiza fenomenologică nu a izbutit să explice amintirea altfel decât ca pe o imagine pe care ne-o facem despre trecut, imaginația fiind, la rândul ei, o formă de memorie creatoare. Dar explicația unui termen prin celălalt relevă o aporie (generată, s-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ci și viziune organic-integratoare). Or, spațializarea "substanței invizibile a timpului", pe care Proust a încercat să o izoleze într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală). Pe de altă parte, înțelegerea bergsoniană a realității ca devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune mecanică de momente (reclamată de majoritatea exegeților drept emblematică pentru romanul proustian) ar fi avut drept
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanului modern ar fi reductibilă, în ultim resort, doar la mecanismul memoriei involuntare, singura ce "ne poate da realitatea concretă"27. Or, romanul proustian îmbină ambele tipuri de "memorie" (voluntară și involuntară deopotrivă), făcând tranziția de la "eul" psihologic la acela fenomenologic, într-un dozaj inefabil menit a surprinde atât partea de lumină, cât și pe aceea de umbră a sufletului omenesc. La o asemenea carte visa, în fond, și Camil Petrescu. Prin urmare, nu-i exclus ca răstălmăcirea bergsoniană a lui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prefață și tabel cronologic de Aurel Petrescu, Editura Minerva, București, 1971, p. 5). În alt loc, autorul faimosului eseu atrage atenția că "sunt totuși momente în opera vastă a lui M. Proust, care arată preocupări de semnificativ și perenitate, specific fenomenologică, deși e puțin probabil că a cunoscut această gândire, dar dovedind astfel un instinct adânc al cunoașterii" (p. 22). Observația rămâne însă neargumentată. 25 Idem, p. 34. 26 "Swann explicat de Proust", în op. cit., p. 215. 27 Camil Petrescu, "Noua
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mergeau concomitent cu procesul de creație. Printre cei care au sprijinit ideile teoretice ce au condus la conturarea tipologiei, se numără Vittorio Gregotti, Christian Norberg-Schulz, Kenneth Frampton, Alexander Tzonis și Liane Lefaivre ale căror lucrări țin În general de latura fenomenologică. În jurul anilor ’80 odată cu post - structuralismul , ies la iveală ideile unor filosofi precum Jacques Derrida, Felix Guattari, Gilles Deleuze, Bernard Cache. Aceștia din urmă au avut un impact major În gândirea de arhitectură, În special asupra operei lui Peter Eisenman
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
literaritate, peste tot verificată, poate fi numită, pentru a ne menține în tradiția goetheană, allgemeine Weltliterarität, o literaritate universală. Noi am propus într-o lucrare anterioară termenul de literaritate comparatistă. Dar indiferent de terminologie, rezultă limpede că unitatea de structură, fenomenologică și morfologică a literaturilor lumii, nu poate participa decât la aceeași unică esență sau substanță literară. Dacă se admit pentru o astfel de realitate, la un nivel maxim de generalitate, definiții clasice universale ale artei și literaturii de tipul mimesis
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
este un aparat de partid cu activitate specială. Dacă vreți, este o secție specială a partidului”. Nicolae Ceaușescu, 15 martie 1973. Teoreticieni de marcă ai totalitarismului, precum Carl J. Friedrich și Zbigniew Brzezinski, în încercarea de elaborare a unei definiții fenomenologice a noțiunii, au inclus printre trăsăturile distinctive ale totalitarismului hegemonia poliției politice. Împărtășind această optică și pornind de la ipoteza de lucru conform căreia poliția politică a fost un „ingredient” indispensabil în edificarea celorlalte componente ale regimului totalitar, am considerat că
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
nu au coordonatele spațiului nostru fizic, nici ale timpului nostru istoric, de aceea "a fixa intuiția noastră asupra lor ține de registrul metaforic al cunoașterii, nicidecum de adevărul lor intim" (Bădescu, 1997:118). Noologia lui Bădescu trece de limitele epistemologiei fenomenologice în care observatorul (prin procesul de suspendare a propriei subiectivități în scopul pătrunderii universului celuilalt) devine "non-sensibil" și "non-inteligent". Ea enunță principiul "relației inclusive" care presupune că nici observatorul, nici actorul nu trebuie să se retragă din relație, ci trebuie
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cantitativ Este recunoscută tendința din științele sociale de a opune calitativul și cantitativul pe baza unor argumente de tip ontologic și epistemologic. Cantitativiștii formulează asumpții concordante cu o filosofie realistă (pozitivistă), în vreme ce calitativiștii formulează asumpții convergente cu o filosofie relativistă (fenomenologică). De ambele părți există atât susținători vehemenți, care resping în totalitate pozițiile adverse, cât și teoreticieni sau pragmatiști care caută complementarități sau căi de mijloc. Opoziția între cantitativiști și calitativiști e particularizată în sociologie în "distincția dintre explicație și înțelegere
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a dezvoltat această perspectivă anti-pozitivistă, mai ales prin Michel Foucault și Paul Ricœur,9 care au plecat de la încercarea de conciliere critică a modelului nomologic cu analizele explicării istorice a acțiunilor umane și au ajuns în anumite interpretări până la accente fenomenologice. În istoriografia contemporană anglo-americană, opțiunea anti-pozitivistă a devenit chiar mai radicală teoretic pe drumul deschis în analiza retorică și naratologică de Hayden White și continuat în același spirit de olandezul Franklin R. Ankersmit, prin elaborarea unei coerente metodologii narative a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]